Partea buna? Matthew Modine, Zooey Deschanel si Carrie Fisher apar intr-un numar mare de episoade in sezonul trei din Weeds (care debuteaza pe 13 august).

Dupa cum bine va amintiti, in finalul celui mai recent sezon din House, MD, Chase a fost concediat, iar Cameron si Foreman au demisionat, miscare ce marcheaza prima schimbare majora in distributie. Deja se stie ca nu vor pleca definitiv, ci vor ramane in spital cu propriul lor cabinet, iar House isi va forma o noua echipa de boboci. Ei bine, in final aflam si noi noua distributie: Olivia Wilde (The Black Donnellys), Kal Penn (Harold & Kumar Go To White Castle), Peter Jacobson (The Starter Wife, Transformers), Anne Dudek (Big Day, Bones) si Edi Gathegi (Lincoln Heights). Ei sunt noile achizitii asupra carora iubitul nostru Greg isi va varsa nervii. Singurul care chiar ma incanta e Kal Penn si sper ca personajul sau va lua locul ‘moral’ al lui Foreman, de gica-contra impotriva tuturor ideilor absurde ale mizantropicului nostru doctor. De asemenea, noul sezon va debuta pe 25 septembrie, dupa New Amsterdam, un serial nou despre un politist nemuritor.

Ei bine, asa se incepe un sezon! Drama consistenta, umor de calitate din plin, intorsaturi de situatie, limbaj irlandez si acea calitate irezistibila care-l face pe Rescue Me unic pe piata, toate sunt prezente astazi. Ultima oara cand ne-am vazut eroii iubiti, Sean incerca sa-si faca mariajul sa functioneze, seful era intr-o stare critica dupa atacul de cord, Franco pierduse tot ce iubea, Lou incepuse o relatie delicata cu o maicuta, Probie era Probie, iar Tommy, ca de obicei, avea viata data peste cap, acum insa mai mult decat de obicei, fiind lasat sa moara ars de viu in casa dupa ce Sheila l-a drogat… din nou. De ce iubesc Rescue Me? Pentru ca actiunea noului sezon incepe 9 luni dupa ce se presupunea a fi sfarsitul lui Tommy, iar totul e status quo. La suprafata poate ca lucrurile sunt bine, dar totul a ramas asa cum l-am lasat. Sau cel putin asa credeam pana la ultimul cadru al episodului.

O alta calitate irezistibila a serialului e faptul ca niciodata nu stii daca actiunea chiar se petrece sau totul doar are loc in mintea lui Tommy. Asa s-a intamplat si azi, intr-o premiera excelenta de sezon, in care actiunea propriu zisa e contrastata cu cosmarurile lui Tommy despre investigatia asupra mortii Sheilei si, respectiv, asigurarii de 1 mil $ asupra vietii ei. Iar dupa cum povesteste (plasmuieste, mai bine zis) ceea ce s-a intamplat, tragem concluzia ca el habar nu are ca Sheila l-a drogat din nou (din cate-mi amintesc, parca se cerea un test de droguri dupa astfel de incidente), iar prostia ei i-a cauzat moartea, crezand, ca data trecuta, ca el e vinovat.

Noua luni au trecut… Janet a nascut un baiat, Lou si Franco si-au rezolvat problemele, Probie si Sean au ramas oligofreni, seful a revenit printre cei vii, iar Tommy e coplesit de probleme. A fost nevoit sa supravietuiasca noua luni fara sex, tigari si alcool, iar acum are o relatie platonica cu Janet, are grija de pusti (da, e baiat, macar acum batranul poate sa moara linistit), are cosmaruri legate de incident si se pregateste sa se duca la puscarie deoarece agentii de asigurari nu-i cred povestea, ci cred ca e vorba de frauda (omagiul catre Escape from New York mi-a placut la nebunie – toti crezand ca Tommy se duce la puscarie si planuind sa benefice de pe urma lui). Iar faptul ca fiica lui cea mare si-a schimbat iarasi orientarea sexuala, acum trecand printr-o perioada de muzicieni, nu-l ajuta.

De asemenea trebuie sa mentionez ca, asa cum ma asteptam, Jennifer Esposito e excelenta in noul ei rol – noul interes romantic al lui Tommy, femeia pompier ce l-a scos din focul de la sfarsitul sezonului trecut. Dialogul lor despre cina romantica a fost demential. As crede ca sunt suflete pereche daca n-as stii mai bine. Subploturile episodului au fost al naibii de hilare, toti cu excentricitatile lor in dragoste. Singurul lucru care m-a deranjat a fost muzica din timpul incendiului din acea cladire, ei de obicei gasind ceva mult mai proprice situatiei.

Twistul de la sfarsit a fost totusi cireasa de pe tort… Sheila e in viata! De fapt, ea si Tommy au conceput un plan pentru a pune mana pe banii de asigurari dupa ce a ars casa. Ceea ce ar explica comportamentul eratic al lui Tommy din acele intalniri cu tipii de la asigurari, el creand de fiecare data o alta poveste asupra a ce s-a intamplat. Dar, daca e e sa stam sa ne gandim, sunt mari sanse ca Sheila sa fi doar o halucinatie de-a lui Tommy, el avand o cearta cu Jimmy in liftul catre apartamentul Sheilei si comentand asupra unei discutii de la radio ca relatiile cu persoanele decedate nu sunt ciudate (nu cele fizice, alea chiar sunt!).

Toti au facut tranzitii in aceasta perioada pentru a deveni persoane mai bune… toti, mai putin Tommy, antieroul nostru preferat. Acest season premiere ne-aduce exact ceea ce vroiam de la Rescue Me, iar ploturile acestui sezon par a fi delicioase si deja abia astept urmatorul episod. Singura mea dorinta e sa revina Marisa Tomei, macar pentru cateva episoade. De cand cu My Cousin Vinny, nutresc o adoratie pentru ea.

De-asemenea sa mentionez cateva citate haioase din episod:

Tommy: The baby can’t hate you, he doesn’t even know what hate is and who is around him.
Janet: Tommy, he’s a Gavin. He was born to hate.

Tommy (catre Janet): You’ve got the whole tool-box going! Booze! Penises! I mean, I can’t believe that I’m finally the moral compass in this family!

*click pe poze pentru zoom

Vrem in primul rand sa va multumim ca ne vizitati zi de zi si ca ne-ati considerat “vrednici” de votul vostru. Ca sa nu lungim prea mult suspansul, iata rezultatele pe care le-am obtinut, in ordinea anuntarii acestora.

Cel mai bun design de blog – LOCUL 1

Cel mai bun blog informativ – LOCUL 1

Cel mai bun blog colectiv – LOCUL 1

Cel mai bun blog – LOCUL 2

Am obtinut astfel nu mai putin de 3 locuri intai si un loc doi si suntem foarte mandri de toate acestea. Ne bucuram in special pentru ca am confirmat locul 1 la Blog Colectiv pe care l-am obtinut si la RoBlogFest (editia nationala) si ca suntem considerati o sursa importanta de informare in blogosfera romaneasca si cea Clujeana (daca ne referim doar la festul cu pricina).

Multumim inca o data si va invitam sa ne vizitati zi de zi in continuare, sa ne criticati sau sa ne laudati cand este cazul, sa ne ajutati in dezvoltarea blogului, elaborarea stirilor si a subiectelor “fierbinti”, pentru ca noi consideram TvBlogul un spatiu virtual “mult mai colectiv” decat se vede dintr-o privire. TvBlog este al vostru!

-> 22:00, TCM, Jungla de asfalt (The Asphalt Jungle) (1950, film-noir, R: John Huston, Distribuţia: Sam Jaffe (Doc Riedenschneider), Sterling Hayden (Dix Handley), Louis Calhern (Alonzo D. Emmerich), Marilyn Monroe (Angela Phinlay))

Doc, un infractor notoriu abia ieşit din închisoare, pune la cale, împreună cu banda sa, spargerea unui magazin de bijuterii. La început, totul merge conform planului, dar micile accidente se acumulează, fiecare dintre complici dovedind slăbiciuni care-i vor fi fatale.

-> 23:50, TCM, The Thin Man (1934, film-noir, R: W. S. Van Dyke, Distribuţia: William Powell (Nick Charles), Myrna Loy (Nora Charles), Maureen O’Sullivan (Dorothy Wynant), Nat Pendleton (John Guild, comandant de poliţie), Minna Gombell (Mimi Jorgenson))

-> 23:30, PRO TV, Totul despre Schmidt (About Schmidt) (2002, dramă, R: Alexander Payne, Distribuţia: Jack Nicholson (Warren Schmidt), Kathy Bates (Roberta), Hope Davis (Jeannie), Dermot Mulroney (Randall), Howard Hesseman (Larry))

Domnul Schmidt s-a pensionat. Docil, fără talente sau revolte, el a trăit mereu într-o acceptare călduţă a destinului anost. Soţia îi moare, iar cu fiica nu se prea înţelege. Mai ales că ea vrea să se mărite cu un tip pe care el nu poate să-l înghită deloc. Prin urmare, porneşte degrabă spre Colorado, ca să oprescă nunta.
În haosul care este viaţa sa, eroul nostru stă o clipă şi îşi analizează trecutul, pentru a putea să se îndrepte încetişor spre un viitor mult mai calm./p>

Bineînţeles, dincolo de poveste şi de partenera de excepţie care este Kathy Bates, povestea aceasta despre descoperirea celui de lângă tine se sprijină masiv pe talentul şi pe figura particulară a lui Jack Nicholson.
<

-> 20:45, PRO TV, Terminalul (The Terminal)

Bogart si Bacall in unul din cele mai celebre si mai complexe noiruri vreodata. O poveste foarte buna pe care cu greu o poti patrunde cu mintea, despre un detectiv particular care descopera un lant de tradari si inselaciuni intr-o familie bogata, cu un tata senil si doua fiice – femei fatale. Omoruri, santaje, dublu si chiar triplu inselari, personaje foarte bine definite, atmosfera perfecta de noir, actori de mana intai si un regizor pe cinste. Ce ai putea cere mai mult?

-> 23:00, TVR Cultural, A şaptea pecete (The Seventh Seal) (1957, dramă, R: Ingmar Bergman, Distribuţia: Max von Sydow (Antonius Block), Bengt Ekerot (Moarte), Gunnar Björnstrand (Jöns), Nils Poppe (Jof), Bibi Andersson (Mia))

Filmul este o alegorie pe tema veşnicei căutări de Dumnezeu a omului, pentru care singura certitudine e cea a morţii. Întors din cruciadă, cavalerul Antonius Blok se întâlneşte în drum cu Moartea, căreia îi cere un răgaz, preţ de o partidă de şah, pe parcursul căreia el încearcă să găsească răspuns la întrebări fundamentale despre fiinţă, nefiinţă, divinitate. Premiul Special al Juriului la Festivalul Filmului de la Cannes-1957.

-> 23:50, TCM, Foamea (The Hunger) (1983, horror, R: Tony Scott, Distribuţia: Catherine Deneuve (Miriam Blaylock), David Bowie (John Blaylock), Susan Sarandon (Sarah Roberts), Cliff De Young (Tom Haver), Beth Ehlers (Alice Cavender))

Miriam, o prinţesă egipteană nemuritoare, îşi menţine tinereţea, sacrificând pe cei pe care îi iubeşte. John, unul dintre iubiţii ei, încearcă să se salveze şi cere ajutorul unei cunoscute doctoriţe, Sarah Roberts. Neîncrezătoare, Sarah încearcă să o întâlnească personal pe Miriam, fără a bănui cât de mult îi va schimba această întâlnire viaţa.

-> 0:00, Prima TV, Viaţa e frumoasă (La vita é bella) (1997, dramă, R: Roberto Benigni, Distribuţia: Roberto Benigni (Guido Orefice), Nicoletta Braschi (Dora), Giorgio Cantarini (Giosué), Giustino Durano (Zio))

“Viaţa e frumoasă” a fost distins cu nenumărate premii prestigioase: premiul Oscar pentru cel mai bun film străin, cel mai bun actor în rol principal, cea mai bună coloană sonoră, Marele Premiul al Juriului la Cannes, premiul de popularitate la Toronta şi Vancouver, 8 premii David di Donatello (Oscarurile italiene) printre care: cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun actor, cel mai bun scenariu.
Unul dintre cele mai sensibile pledoarii cinematografice pacifiste ale sfârşitului de mileniu, premiat la cele mai importante festivaluri de film internaţionale. Italia anilor ’40. Guido este îndrăgostit cu disperare de Dora, logodnica unui funcţionar fascist. El o răpeşte chiar în ziua nunţii şi cei doi se căsătoresc. După cinci ani, în numele epurării etnice, Guido este închis împreună cu soţia şi băiatul într-un lagăr de exterminare. Pentru a nu-şi înspăimânta copilul şi sperând să-l poată salva din acest infern, Guido imaginează un joc absurd, al cărui premiu e… un tanc.

Ce naiba se intampla?! Serios: ce naiba se intampla?! De cateva episoade spun ca Kiefer are din ce in ce mai putin timp pe ecran. Ei bine, episodul asta il arata pe Jack in doar putin sub 3min. 3min de Jack Bauer intr-un episod! Blasfemie! Ce naiba se intampla?! Jack e un guest star in propriul sau serial? Nu doar atat, dar si minutele in care apar sunt slabute! Jumatate din timp vorbeste la telefon cu Bill. Nu stiu cat pot sa rezist la o asa scadere de calitate a serialului fata de anii trecuti.

Asa cum concluzionam dupa discutia cu Mihai, serialul a inceput sa se transforme in C-SPAN, avem ore intregi in acest sezon despre rolul guvernului si modul cum se ia decizii, in special in episodul asta, mai bine de jumatate dedicat amendamentului 25. Nu de asta ma uit la 24! Pe la sediul CTU e iarasi o drama plictisitoare, episodul remarcandu-se doar prin bataia aplicata lui Fayed de catre niste cetateni turmentati si Jack.

Nu stiu ce se intampla cu acest val de episoade slabe in acest sezon, dar stiu sigur ca nu-mi place si n-o sa continui sa urmaresc si s7 dac-o tin asa. Sa nu mai spun de twistul complet idiot de la sfarsitul episodului. Pur si simplu nu avea niciun sens sa dea ordinul ala! Credeam ca scenaristii sunt mai buni de atat. Mai buni decat a incerca sa-l arate pe Daniels intr-o lumina pozitiva. Sau a crea povesti cu Gredenko doar ca sa-l lase sa moara, intr-un mod idiotic, singur, pe plaja. Astept calitate! Jack Bauer e intotdeauna ftw, dar directia acestui sezon nu pare sa ne arate asta. Mai sunt episoade pana la final, totusi. Mai putem spera si astepta.

Chiar dacă vi se pare că îl ştiţi pe de rost, că puteţi să daţi replica sau să desenaţi storyboard-ul, încă merită să vă lăsaţi vrăjiţi de această poveste de dragoste legendară. Hollywoodul din anii săi de glorie, cu vedete de o carismă ieşită din comun, cu prim planuri antologice şi, mai ales una din cele mai des îngânate melodii,Cum trece timpul!

-> 22:00, TCM, Duo “fără supărare” (The Sunshine Boys) (1975, comedie, R: Herbert Ross, Distribuţia: Walter Matthau (Willy Clark), George Burns (Al Lewis), Richard Benjamin (Ben Clark), Lee Meredith (sora Sketch), Carol DeLuise (Doris))

Două foste vedete de cabaret (Walter Matthau şi George Burns), foarte îndrăgite la vremea lor, dar care nu se înghiţeau deloc, sunt invitate să retrăiască gloria de odinioară la un spectacol TV. Pentru aceasta, artiştii ar trebui să facă mai întâi pace, ceea ce nu le prea convine. Ecranizare a piesei omonime a lui Neil Simon, filmul a câştigat un Oscar pentru actor secundar (George Burns)

-> 23:00, TVR Cultural, Amen (2002, dramă, R: Costa-Gavras, Distribuţia: Ulrich Tukur (Kurt Gerstein), Mathieu Kassovitz (Riccardo Fontana), Sebastian Koch (Höss), Ulrich Mühe (Mengele), Michel Duchaussoy (Cardinal), Ion Caramitru (Count Fontana), Marcel Iureş (Preotul))

“Amen” este povestea reală a unui ofiţer SS care a îndrăznit să atragă atenţia asupra crimelor din lagărele de concentrare. Kurt, ofiţer, dar şi protestant, trimite mai multe scrisori la Vatican. Toate rămân fără răspuns. Papa Pius al XII-lea preferă să nu ia în seamă aceste semnale incredibile pentru orice om normal. “Nu este un film împotriva religiei, ci împotriva indiferenţei. În nici un fel nu am încercat să pun în discuţie religia. Este vorba de lideri, de oamenii care au puterea şi care pot face ceva, dar nu fac. Întoarcem spatele prea multor lucruri care ar trebui să ne intereseze. Pasivitatea noastră este o crimă” (Costa-Gavras)
Drama a fost filmată de Costa Gavras în România, în multe locuri de interes general.

-> 23:30, Antena1, Cauză şi efect (Seunlau ngaklau) (2000, film de acţiune, R: Tsui Hark, Distribuţia: Nicholas Tse (Tyler), Wu Bai (Jack), Candy Lo (Ah Hui), Cathy Tsui (Ah Jo), Anthony Wong Chau-Sang (unchiul Ji))

Hong Kong, în zilele noastre… După o noapte de beţie, Tyler (Nicholas Tse) se trezeşte dimineaţa alături de Ah Jo, o femeie agăţată într-un bar, şi care la scurtă vreme află că a rămas însărcinată. Tyler, care de fapt visa la un trai exotic în Brazilia, se hotărăşte să-şi asume responsabilitatea şi se angajează ca bodyguard, ca să strângă bani pentru copil.
În ciuda bunelor lui intenţii, Ah Jo, întâmplător lesbiană şi poliţistă sub acoperire, nu vrea să mai aibă de-a face cu Tyler. Acesta se împrieteneşte la noua lui slujbă cu Jack (Wu Bai), un mercenar întors din Brazilia, hotărât să-şi schimbe viaţa pentru a putea să aibă grijă de soţia lui acum însărcinată. Pentru Jack însă nu e atât de simplu să-şi uite trecutul, mai ales când în Hong Kong descinde fostul lui patron din Brazilia şi îi face o propunere pe care nu o poate refuza, dar care îl situează într-o tabără adversă faţă de Tyler. Şi o aduce în miezul acţiunii pe Ah Jo exact în momentul în care intră în travaliu…

-> 23:00, TVR Cultural, A şaptea pecete (The Seventh Seal)

“Şoferul de taxi” este studiul unui personaj alarmant de plauzibil, Travis Bickle, veteran al războiului din Vietnam, care suferă de insomnie şi îşi petrece nopţile la volanul unui taxi, străbătând străzile New York-ului. Ceea ce vedem din oraş ni se arată prin parbrizul lui. Filmul este imaginea febrilă, paranoidă a pericolelor vieţii contemporane. Scorsese creionează un New York cu imagini dezolante, de neuitat: canalizări aburinde, străzi devastate de ploaie, lumini izbitoare de neon care împreună reprezintă o adevărată viziune a infernului pe pământ.” – Motion Picture Guide Review – 1996.

-> 23:10, TVR 2, Calea lui Carlito (Carlito’s Way) (1993, poliţist, R: Brian De Palma, Distribuţia: Al Pacino (Carlito Brigante), Sean Penn (David Kleinfeld), Penelope Ann Miller (Gail), John Leguizamo (Benny Blanco), Ingrid Rogers (Steffie), Luis Guzmán (Pachanga), Viggo Mortensen (Lalin))

Ca şi predecesorul său, Michael Corleone din “Naşul III”, actualul personaj al lui Pacino se vede împins în lumea interlopă când prietenul său cel mai bun avocat de profesie îi cere ajutorul. Lucrând împreună, Brian de Palma şi Al Pacino reuşesc să incite şi să emoţioneze publicul.

Ei bine, iar au facut o treaba de mantuiala cu cazul saptamanii, naibii, le suflam cine e criminalul dupa primele 10min. Dar drama personala din acest episod a fost fenomenala! Stephen Fry are iarasi un cameo bestial si reuseste sa rezolve tensiunea dintre Booth si Bones, care erau convinsi ca ea n-a plecat cu Sully deoarece il iubea pe Booth, si problema Angelei in legatura cu propunerea lui Hodgins de a se muta impreuna.
Totusi, deoarece cazul era despre religie, am avut ocazia sa-i vedem in actiune pe Tempe si Zach, de-o parte, ateistii convinsi, si Booth, agentul federal crescut catolic, care are nevoie de credinta ca exista o forta atotputernica in Univers si lucrurile nu sunt asa de frackate in lume precum par. Si sunt. De la parodiile Sfiintei Treimi, apei sfintite, abilitatilor Atotputernicului si referintele la Thor si Zeus, Brennan a reusit sa-i intoarca pe dos stomacul lui Booth, care la fiecare minut o ruga sa taca si sa nu mai faca misto de credintele altora. Ceea ce ea nu putea. Genial! Un episod al naibii de amuzant!

Iar telenovela dintre personaje este si ea superba, discutiile cu psihologul lui Booth fiind fenomenale, discutia finala dintre acesta si Angela luand cireasa de pe tort. Discutia acida, de la egal la egal, dintre cei doi despre adevarul din spatele tensiunii duoului serialului nostru adorat, incheindu-se cu citatul Angelei, original rostit la prima sedinta dintre cei trei, da o simetrie serialului si, iarasi, lasa in aer ideea ca cei doi, intr-adevar, se iubesc.

Ce pot sa zic, iarasi avem parte de un episod misto (lunch at that egyptian place so rulz) de Bones. Pana data viitoare, cand sper ca iarasi vor fi referinte la Monty Python, va spun adio.

The Boneless Bride in the River s-a dovedit a fi un episod tare deosebit de Bones: pe de-o parte cazul a fost atipic de cald si realist, macabrul fiind lasat complet deoparte, iar drama personala devenind din ce in ce mai proeminenta. Cazul, relativ simplu comparativ cu majoritatea, se compunea din descoperirea identitatii cadavrului unei tinere asiatice fara oase in corp. Intrigant? Nu chiar. Toata tevatura era legata de un ritual chinezesc care spunea ca daca un tanar moare necasatorit, el trebuie ingropat alaturi de oasele unei alte tinere necasatorite pentru a avea pace, confort si iubire pe celalalt taram. Seamana un pic cu ritualul crestin ortodox de la noi care spune ca daca mori tanar si necasatorit, trebuie sa fi ingropat in costum de mire/mireasa. Mai putin detaliul dezgustator cu cadavrul altcuiva peste al tau. Pe plan personal, Sully decide sa-si vanda toate posesiunile si sa plece in Caraibe alaturi de Bones, care are ragaz cateva zile sa se gandeasca inainte de a lua decizia finala. A fost placut deranjul asta, ne-a dat ocazia sa o vedem, in sfarsit, pe Tempe fericita. Cu adevarat fericita. Iar in ciuda faptului ca absolut toata lumea nu doar ii recomanda, ci aproape o forta sa evadeze cu Sully din lumea asta plina de moarte de la Jeffersonian, Tempe nu vrea sa plece cu el.

Dialogul dintre ea si Angela e tipic si rafinat:

B: I want you to tell me what to do.

A: About what?

B: Sully wants me to go off with him.

A: Go!

B:…for a year…

A: Go!

B: …he wants to run a charter boat around the Caribbean…

A: Go!

B: …he says i should take a sabbatical…

A: Go!

B: …i don’t know what…

A: Go!

Propunerea lui Sully i-a oferit arheoloagei noastre favorite (am zis la genul feminin, Indie inca este seful!) ocazia sa-si faca ordine in viata, sa realizeze ce e important pentru ea si cat de mult isi permite sa fie fericita. Era evident de la bun inceput ca ea nu va pleca cu el, slujba ei fiind cel mai pretios subiect din viata ei analitica si supraanalizata, nu doar pentru ca ea este starul acestui serial, cat faptul ca o cunoastem si stim ca nu pune prea mare accent pe interesele personale. Totusi a fost placut sa o vedem trecand prin pasi.

De asemenea romanta din Hodgins si Angela este inca revigoranta, cei doi devenind din ce in ce mai apropiati, iar decizia scenaristilor de a-i trimite la altar la sfarsitul acestui sezon devenind din ce in ce mai putin fortata. Iar faza din laborator, cand Hodgins si Zach umfla literalmente capul victimei fara oase punand o vezica de porc in acesta, a fost una antologica, amuzanta si dezgustatoare in egala masura.

Totul a luat o intorsatura spre umor morbid la sfarsit cand Angela le-a facut o poza de nunta cuplului decedat (sorta, le-a facut o schita a pozei lor de nunta). Gestul, considerat romantic de echipa, comentat si “Se meritau unul pe celalalt, pacat ca n-au avut ocazia sa se intalneasca in circumstante mai bune” de catre Booth, a fost deopotriva dragut si deranjant. Si chiar daca cazul a fost relativ inexistent, drama a compensat pentru asta. Un episod bun.

Greu, greu, greu. Tot caut cuvinte frumoase sa spun despre episodul asta din 24, dar nu-mi iese nimic. Saptamana trecuta ramasesem cu Nadia suspectata ca tradatoare, vicepresedintele cautand sa porneasca un nou razboi mondial si Jack jucandu-se pe-un playstation salvand San Francisco. Ar trebui sa spuna ceva faptul ca ultimul minut al acestui episod e singurul care mi-a placut, nu? Intre parodii la Rain Man si Dr. Strangelove, momente incomfortabile la sediul CTU si falsul suspans de la spital, episodul asta esuaza in a impresiona.

Dupa cum am vazut in realitate si numeroase filme despre genii, autistii au dificultati in a conecta cu ceilalti. S-o spun mai pe sleau: e aproape imposibil. Dar Jack a reusit sa devina prietenul lui John Nash al informaticii in numai doua minute si l-a si convertit in agent de teren, trimitandu-l ca momeala pentru Gredenko. Siiigur. Nici macar in lumea 24 asta nu pare deranjant de departe de adevar. Si iarasi avem scene putine cu Jack. Ce naiba se intampla? Parca el era personajul principal al seriei. Acum petrecem aproape episoade intregi la Casa Alba.

Desi credeam ca povestea cu Nadia si este-sau-nu-este-o-tradatoare va dura ceva vreme, dar problema a fost rezolvata intr-un singur episod, Doyle gasind dovezi ale nevinovatiei ei si predandu-le biroului. Si in spiritul fostei flacare Tony-Michelle, Milo isi declara sentimentele lui Nadia, iar aceasta il doboara. Iar cum baietii din CTU sunt de fier, acesta o saruta (si-o lasa cu lumea un pic si mai zdruncinata decat inainte) si-i spune sa se mai gandeasca. Scena dintre Doyle si Milo insa mi-a lasat un gust amar, ca hai sa vezi, nu este un tip chiar asa de rau. Ugh.

Asa cum prevazusem dupa episodul trecut, sora presedintelui l-a trezit pe acesta din coma pentru a opri atacul nuclear asupra tarii-nenumite-din-orientul-mijlociu a lui Fayed. Si in stil tipic 24, exact in momentul in care dadea ordinul sa lanseze atacul, presedintele, revenindu-si fortat din coma, da ordinul sa opreasca atacul. Si, desi credeam ca vicepresedintele va face o implozie, acesta, dupa discutia cu Wayne, suna Procurorul General cu ideea sa preia presedintia, deoarece seful la comanda nu mai este in stare sa ia decizii rationale. Huh. Macar o surpriza sa avem pe episod.

Un episod mediocru, de umplutura, in care avem doar situatii fortate, scene greu de inghitit si unele dialoguri plictisitoare. Sa speram insa ca episodul urmator va compensa pentru lipsa efervescentei acestuia.

-> 20:30, PRO TV, Armă mortală (Lethal Weapon)

-> 22:00, TCM, Blow-up (Blowup)

“Să nu fim surprinşi că găsim în opera lui Antonioni un film cu titlul “Mărirea” şi să constatăm că personajul respectivei pelicule este un fotograf. Este cel mai antonionian film din cele realizate de Antonioni şi în acelaşi timp cel mai puţin intelectual. Este filmul cel mai autentic vizual al ultimilor zece ani, este totodată primul film mut al erei sonore.” – Claire Clouzot – 1967 (Cinema 67). Premiul Palme d’Or – Cannes (1967)

-> 23:50, TCM, Lolita (1962, dramă romantică, R: Stanley Kubrick, Distribuţia: James Mason (profesorul Humbert Humbert), Susan Lyons (Dolores “Lolita” Haze/Mrs. Richard), Shelley Winters (Charlotte Haze), Lois Maxwell (Sora Mary Lore), Peter Sellers (Clare Quilty), Gary Cockrell (Dick Schiller))

Vladimir Nabukov este nominalizat la Oscar pentru ecranizarea propriului său roman de senzaţie, în care descrie cu un teribil umor negru aventurile unui profesor care se căsătoreşte cu o văduvă doar pentru a-i seduce fiica de o sexualitate precoce. O partitură extrem de tentantă pentru Kubrick, dintotdeauna preocupat de feţele alienării.

“Adaptat după acidul roman al lui Nabokov, filmul nu putea decât să edulcoreze din raţiuni de cenzură opera iniţială. Totuşi Kubrick a reuşit să restituie o parte din drama personală a acestui bărbat matur, îndrăgostit de o tânără fată.” – Phillipe Paraire – 1980 (Le Cinema de Hollywood).