Pentru comentarii!

Pentru comentarii!

Promo:
Vezi cele mai noi trailere doar aici

Pentru comentarii!

Pentru comentarii!

Promo:
Vezi ultimele noutati video legate de serialul tau preferat aici

Pentru comentarii!

Pentru comentarii!

Promo:
Vezi ultimele noutati video legate de serialul tau preferat aici

Pentru comentarii!

Pentru comentarii!

Promo:
Vezi cele mai noi trailere doar aici

Saptamana aceasta in Grimm: Acesta este episodul care baga la banuieli ca Nick traieste intr-un fel de univers paralel unde oamenii ori nu vorbesc intre ei foarte bine, ori nu fac legaturi intre evenimente foarte bine.

Deci pana acum fara indoiala am avut parte de niste dubiosenii in Grimm. Adica am avut niste crime ciudate, niste criminali bizari si asa mai departe. Dar sa zicem ca printr-o extensie a generozitatii noastre cognitive, putem sa acceptam ca nimeni nu a intrat la banuieli prea mari privind how this shit is possible. Dar dupa aceste ultime doua episoade, mi-e din ce in ce mai greu sa cred, daca nu chiar imposibil, ca nimeni nu se prinde ca exista niste monstri sau cel putin niste activitati supranaturale de mare calibru in Portland.

Adica nu mai e vorba doar de weird. De ce nu se prinde nimeni ca this is bad-mojo-heebee-jeebes-fucked-up-call-an-exorcist… type of weird?

Deci in episodul asta am avut o femeie paianjen interpretata de una dintre fetele lui Joss Whedon, Amy Acker, care a lasat un sir de cadavre prin toata America mijlocie de vreo 15 ani. A fost nevoie de un detectivas gen Nick din Portland sa faca legatura intre toate aceste crime (care au avut loc cate trei  o data la cinci ani). In cele din urma reuseste sa o prinda pe paienjenita Lena, dupa vechea metoda triptica de a investiga, a cerceta cartile din rulota si a apela la Monroe. Pe de o partea ma bucur ca Nick este mai smecher acum si se confrunta singur cu creaturile dar parca niciodata nu iese din triunghiul asta de alternative de investigare.

Adica deja mi se pare plictisitor ca mereu trebuie sa-l vad ca se duce la rulota aia la mama dracului. Macar de-ar face si el un efort sa digitizeze toate chestiile alea ca sa le aiba frumos pe calculator. Sa in the Cloud.

Cand in sfarsit o prinde pe Lena care trebuia sa ucida ca sa nu imbatraneasca peste noapte, ultimul cadru cu ea ne-o arata deja imbatranita cu vreo 20 de ani in celula de inchisoare. Cum dracu or sa explice ei in a court of law de ce acuzata are dintr-o data 70 de ani. In plus, Charlotte (paienjenita care i-a furnizat informatii lui Nick, o alta scena destul de creepy, mai ales ca eu am 26 de ani ca ea) a spus ca Lena ar trebui sa aiba pana in 31 de ani. Asta inseamna ca a avut-o pe fata ei la cat… la 16 ani? 15? De fapt stim ca si fata Lenei este un Spinnetod ca maica-sa dar o fi ucis si ea pe cineva ca sa para asa de matura?

And one more thing, daca sotul Lenei este un Spinnetod, asta inseamna ca si el trebuie sa omoare oameni ca sa supravietuiasca sau asta e o chestie care se aplica doar femelelor speciei? Pentru ca in cazul asta chiar inteleg de ce ar vrea Lena sa pape barbati.

Si daca tot suntem la capitolul intrebari deschise, as vrea ca cineva sa-mi explice exact cum merge shapeshifting-ul asta la supranaturali pentru ca prima victima a Lenei era si el tot… ceva. Dar cadavrul arata exact ca al unui om. Si au fost multe cadavre de supranaturali pana acum care au ajuns pe masa de disectie dar nimeni nu si-a dat seama ca de fapt nu sunt oameni.

Nu am urat episodul dar a avut atatea probleme de logica incat a fost cred ca unul dintre cele mai bune exemple de “sloppy writting” de pana acum. Dar totusi mi-a placut o scena foarte mult si anume aceea in care Nick intra cu forta in casa bursucilor care il urmareau. M-am obisnuit sa-l va pe Nick ca se agata de cineva gen Hank sau Monroe pana acum incat mi-a placut for once sa-l vad ca-si asuma autoritatea de Grimm masculin ce este si le zice creaturilor inferioare cum sta treaba. Si sper ca in felul asta Nick isi va dezvolta propriul instinct privind supranaturalii care vor si ei sa-si vada de viata si cei care pun in pericol viata oamenilor.

Promo:
Vezi cele mai noi trailere doar aici

Mi se pare mie sau se cam raresc cazurile medicale de la un timp? Episodul acesta a fost doar unul. Bine, in afara de cele in care erau implicate rudele/cunostintele  – acele cazuri cu implicatii personale pentru personajele principale. Mi s-a parut un episod mai lung decat de obicei, cu doua trei faze in care am mai avut cate un nod in gat, in rest previzibil si aici ma refer la Addison care a recidivat!

Dupa cum spuneam, Addison recidiveaza in ceea ce il priveste pe Sam exact atunci cand credeam ca Jake va intra pe fir si va prinde portita libera lasata de Addison acum un episod in urma. Nu sunt surprins ca aceasta alege sa se intoarca la Sam, chiar si pentru o noapte – poate ca Violet e de vina pentru ca este o laudaroasa sau poate ca asa este Addison pana la urma si ar trebui sa ma opresc aici cu subiectul acesta.

Lucrurile sunt tensionate intre Jake si Addison, normal din cauza lui Sam fara de care nu putem avea un triunghi amoros asa cum trebuie, ajuta foarte mult si aparitia in peisaj a surorii lui Sam – care sufera de o boala nu stiu exact care – este de natura psihica cred, si astfel bietul Sam are parte de compatimirea si grija atenta a lui Addison.

Am observat ca in ultima vreme Sam are o preferinta cand vine vorba de medicii psihologi din cadrul clinicii, si aceasta este Sheldon. Cazul surorii lui ii este incredintat probabil si din cauza ca Violet este momentan atat de ocupata cu paramedicul  (o sa revin si la subiectul asta). Pe scurt, relatia dintre cei doi frati proaspat regasiti este una complicata si datorita conditiei medicale a surorii lui, dar vom vedea cum evolueaza lucrurile.

Pentru Cooper si Charlotte se anunta vremuri grele – Erica se afla inca in spital dupa ce a fost convinsa sa accepte tratamentul, iar faptul ca lui Mason ii este interzis sa isi vada mama il face sa fuga de acasa. In cele din urma Mason si Erica se intalnesc astfel ca drama se opreste aici deocamdata.

Povestea lui Erica va continua in Private Practice acum ca Amelia pare sa fi gasit solutia medicala atat pentru ea, cat si pentru noi in ceea ce priveste salvarea ei – aceasta este Derek Shepherd, fratele Ameliei, care, atat pentru fanii Private Practice, cat si pentru cei ai lui Grey’s Anatomy, nu mai are nevoie de nicio prezentare.

Crossover-ul mult asteptat prinde contur si trebuie sa recunosc ca astept cu nerabdare momentul cand Amelia va ajunge iar in Seattle.

Violet si paramedicul par sa se bucure din plin unul de celalalt in timp ce Pete sta pe banca de rezerve si priveste neputincios la ce a dat cu piciorul – bine aici recunosc ca nu imi place absolut deloc atitudinea lui din ultimul timp, este de neinteles, si poate ca are legatura cu faptul ca nu prea suport eu superioritatea si aroganta lui. Pare totusi sa dea usor inapoi si incet, incet sa se reapropie de Violet – doar de dragul lui Lucas sa speram ca se vor impaca, pentru ca daca ar fi dupa mine Violet si al ei paramedic ar deveni un cuplu permanent.

Cazul medical al episodului, in afara de cele personale, aduce in discutie din nou o problema etica si morala dezbatuta de aceasta data de Cooper si Pete – o mama care isi lasa in grija fiicei mai mari noul nascut pentru ca este dependenta de droguri. Bebelusul ajunge la spital si de aici toata povestea capata aspecte interesante. Protectia copilului este implicata, bebelusul are nevoie de operatie asa ca Addison este si ea implicata – pana la urma se termina cu final fericit.

Desi ma repet, nu stiu de ce, dar am avut impresia ca acest episod a fost mai lung decat de obicei – poate are legatura cu starea mea de spirit sau poate ca a fost mai slabut decat cel de saptamana trecuta, dar parca as vrea sa vad ceva mai multa actiune in interiorul clinicii sau a spitalului pentru ca pana la urma este un serial medical.

Promo:
Vezi ultimele noutati video legate de serialul tau preferat aici

Waltermath. You can't explain that!

Duet. Că l-am ajuns din urmă la timp.

Swing And A Miss are de-a face cu o nouă relaţie a Isabelei, un jucător de fotbal american care din întâmplare (sau nu) e jefuit de cel mai de preţ bun al său, talismanul care-i aducea noroc în meciuri.

Lăsând la o parte faptul absolut evident că ”once you go black, you never go back” e o afirmaţie evident exagerată, dat fiind că Isabel revine la Walter la finalul episodului, am senzaţia că toate întorsăturile de situaţie şi conjuncturile delicate în care sunt puse personajele sunt experimentale. Porneşte ceva într-un episod, se termină la trei episoade după (maxim), sau în următorul, sau chiar se rezolvă intern în actualul. Adică n-avem deocamdată vreun plot din ăla pe termen lung, vreo conspiraţie, vreun scop ciudat al vreunui personaj care are potenţial să ţină sezoane întregi. E chill, totul merge relaxat, şi acţiunea e foarte digerabilă, şi în limitele bunului simţ, adică nu duce lipsă de inteligenţă, cum ne-au obişnuit majoritatea producţiilor care au ca target publicul american modern.

Duo de personaje noi: Gemenii, aka The Twins. Unul blond şi unul negru, sunt gemeni de la mame diferite. Şi taţi diferiţi. Dar s-au născut în aceeaşi zi (cred). Deşi unul e mai înalt şi unul mai scund, cei doi sunt la fel de împiedicaţi, şi constituie o pereche de infractori deosebit de periculoşi, mai ales pentru integritatea propriilor persoane. Cu nişte creiere de care ar fi mîndră orice găină, cei doi infractori calcă pe unde nu le fierbe oala. Sau poate din contră, calcă exact pe unde fierbeau oalele, şi din cauza asta se ard rău de tot.

There is a point where ”gay” and ”happy” just mix up together.

Walter are o tentativă de dărâmare a unei antene satelit, eşuată cu mare stil, dar compensată cu şi mai mare stil de Leo, care pur şi simplu knox out the dish!!! Leo. He Knox you out!

Amuzant mai ales prin prezenţa gemenilor, episodul a culminat cu demascarea celui care pusese la cale furtul, şi convingerea lui, de către Walter şi Leo, că e mai bine să returneze şosetele şi să stea cuminte.

The Great Escape, cum s-a numit al doilea episod, a avut în prim-plan un magician care-şi pierduse… asistenta drăguţă. Cum Walter nu credea în magie, şi-a luat asistenta lui drăguţă, pe Leo Knox, şi a început să investigheze cazul.

Episodul, cred eu, a fost la egalitate cu ăla în care apăruse evaluatorul. Dr. Sweets. Aici am avut agenta îndrăgostită de Walter, căreia-i săreau ochii din cap după el mai ceva ca bilele la şase din patrujnouă, şi pe Isabel, geloasă nevoie mare pe tanti asta că încearcă să i-l smulgă pe mascul.

Apropo de masculi, a apărut din nou gay-ul ăla simpatic de la magazinul de pantofi. De data asta păzea un seif. Care seif, fusese curăţat şi umplut cu bancnote false între timp. M-a distrat enorm dezorientarea lui când l-au arestat ăia, a doua oară, şi tot din pricina lui Walter. Personajul e foarte comic, şi eu râd de mă stric de fiecare dată când deschide gura. Probabil că-l vom mai vedea prin serial.

Pictorul. Walter-ego.

Culmea, a reuşit să se întâmple ceva interesant şi cu Willa în episodul ăsta. Am aflat de ce tot încerca să intre în seiful lui Walter, şi care-i faza cu Timo, vărul ei. Cică ţiganii îşi vorbesc cu apelativul ”vărule”. Cum ar spune Parpanghel: ”Să moară fratele meu dacă m-am cuplat io cu soră-sa!”.

Hopaaa! Deci nuntă aranjată, Willa fiind promisă lui Timo. Evident, Timo trebuia să mituiască bulibaşa ca să se contramandeze eventu’. Ciudat, eu n-a trebuit să mituiesc pe nimeni ca să-mi anuleze NBC Eventu’.

Aşa că s-a rezolvat şi conflictul ăsta, Walter scoţând la iveală nişte cercei pe care Willa îi ratase când patrulase prin seif, şi care erau numai buni de amanetat pe 10.000 de coco.

Walter: Se cântă imnul! Fruntea sus, Leo! / Leo: Man, what's that smell? Did you just... ?

Şi cum totul e bine când se termină cu bine, magicianul se face cu o nouă asistentă (agenta îndrăgostită de Walter), şi băieţii noştri aşteaptă cu interes să vadă ce le aduce episodul următor. Ca şi mine, dealtfel.

Valar Morghulis!

Promo:
Vezi ultimele noutati video legate de serialul tau preferat aici

Previously on Revenge : „When I was a child, my father was framed for a murder he did not commit. This is not a story about forgivness” – Emily Thorne.

Ma intreb daca Alexandre Dumas a banuit vreodata ca personajul lui Montecristo va avea succesul pe care il are in ziua de astazi. Stim cu totii povestea lui. Dintr-un barbat acuzat pe nedrept si intemnitat in Château d’If, Edmond Dantes devine Montecristo si se intoarce pentru a face dreptate. Doar ca dreptatea cu care a pornit la inceputul calatoriei nu mai e egala cu cea de pe parcurs, iar la finalul povestii e mai singur decat in celula in care a zacut ani la rand.

„Se spune ca vietile noastre sunt suma alegerilor pe care le facem. Insa nu alegerile ne definesc, ci felul in care ni le asumam. Pentru unii, asumarea acestora e ca si credinta, o devotiune totala fata de o alta persoana sau de o idee ce niciodata nu va fi atinsa. Insa pentu mine, asumarea are si o parte ascunsa, o forta ce ma face sa ma intreb in permanenta: Pana unde sunt dispusa sa merg?” Emily Thorne – Committment.

Revenge e o mare telenovela. Nu si perfecta insa. De asemenea, nu a promis niciodata ca va fi un serial care sa te faca sa oftezi din greu: „mama, cata profunzime”. Nu, nici pe departe. Si-a asumat doar doua lucruri esentiale pentru orice serial de acest gen:

1. it’s smart entertainment – te tine, amuza, intriga.
2. it’s FASHION – Seriously Fashion. Da, domnule stii ca esti in lumea celor bogati si bine imbracati.

Am vazut la viata mea telenovele foarte proaste, proaste, bune si excelente (din ultima categorie foarte putine, 3 ca sa fiu mai exacta). Dar indiferent din ce categorie face parte, telenovela contine acelasi clisee.  Se schimba una, se schimba alta, dar restul ramane.  Si totusi de ce suntem fascinati de povestile pe care le cunoastem? De ce genul asta inceput cu multe secole in urma ( Yes, Mr. Dafoe and Fielding, I hear you)  nu isi da obstescul sfarsit ?  E pentru ca avem nevoie de povesti cu buni si rai, cu pedepse si recompense? Raspunsul il are fiecare dintre noi.

Rewind – PLAY – Forward.  Trei cuvinte cu care Emily s-a jucat destul de mult in ultimele episoade. Rewind – fotografiile, videourile si amintirile vietii ei distruse. Play – planul de razbunare in curs, Forward – pe cine distruge next? Insa ce lipseste? Ah da. STOP sau PAUSE.

Iata ca a sosit si momentul.  Ce s-a intamplat?

Finalul episodului de dinainte a adus cu el ceea ce suspectam cu totii – Charlotte este sora eisi fiica lui David Clark. Insa in fortareata in care locuieste Emily, vestea nu are rezultatul scontat. Ba mai mult, Daniel (♥♥♥) o cere in casatorie si ea e convinsa ca a mai facut un pas in planul ei de razbunare.  – Emily is still in denial, I’m not  - I love Daniel J

 Nolan insa e de parere ca lucrurile nu mai pot sa ramana la fel si ca undeva trebuie sa se petreaca o schimbare. Gura pacatosului ( I like you too, Nolan) adevar graieste pentru ca mai marea Craiasa Victoria, suspicioasa fata de falsa „Amanda” a si facut miscarea sa puna mana pe casetele furate si in acest joc a cazut victima si Jack. Motiv pentru care Emily are pentru prima data dorinta de a nu mai continua cu planul ei. S-a deschis o usa mica in inima ei, dar nu pentru mult timp.

Barbatul pe care il iubesc amandoua ( Daniel) le pune din nou fata in fata, mai ales dupa ce acesta intelege in mod absolut gresit ca David ar fi violat-o pe Victoria.

Adevarul are mai doua fete: al Victoriei e ca l-a iubit pe David Clark, al lui Emily e ca viata ei a fost distrusa in urma complotului. Dar ce poti face cand nu mai e cale de intoarcere si oricum orice regret ar fi inutil?

Planurile de logodna continua si uite asa ne apropiem de episodul pilot. Tema petrecerii e Foc si Gheata -  doua forte capabile sa distruga intreg universul elegant din  South Hampton. Insa pana atunci Victoria gaseste un nou aliat: socrul ei care il obliga pe Greyson pere (lol) sa reconsidere felul in care vrea sa divorteze. Mai aflam un lucru despre Victoria: nu si-a cunoscut niciodata tata. ( interesant, interesant)  Buba familiei se sparge insa din cauza lui  Jack care a pus mana pe una din casete „Amandei” si vrea cu orice pret sa faca dreptate pentru micuta  Amanda Clark, iar la mijloc cade Charlotte care afla ca e fiica lui teroristului.  Incetul cu incetul, Emily gusta si ea din ceea ce a semanat, insa e un joc foarte periculos.

Marea intorsatura de situatie este insa finalul episodului „Perception””. Emily se intoarce acasa dupa o alta zi de Revengada ( my new favourite word) si decopera ca cineva ii cunoaste secretul. Jurnalul, fotografiile si planul ei i-au fost luate. Vulnerabilitate totala.

WHO IS BACK? CINE S-A INTORS ?

Source credit for gifs: comunitatea revenge-tumbrl

PS: asa cum ati vazut de saptamana asta, o sa scriu recenziile pentru Revenge. Thanks Jadranna:)

Promo:
Vezi ultimele noutati video legate de serialul tau preferat aici

Nu e cazul să mai sunaţi la uşă. Iese Red John din când în când.

Tripletă The Mentalist, pentru recuperare şi trecere în revistă.

My Bloody Valentine poate suna ca un episod difuzat de Sf. Valentin, dar nu-i aşa. Titlul este o aluzie (ca toate titlurile) la crima din episod, care este înfăptuită de o ”ea” asupra unui ”el”. Pe lângă asta, este readus în vizor cuplul Van Pelt – O’Laughlin, prin tot felul de halucinaţii şi viziuni ale ei, cu oarecare remuşcări că-l împuşcase.

Partea asta mi s-a părut telenovelă. Nu m-a fascinat chiar deloc, poate şi din cauza cadrului. Treaba cu pierdutul prin pădure, Van Pelt vorbind singură şi tanti ucigaşa uitându-se ciudat la ea.

Janpen: Who were you talking to?
Van Pelt: Nobody.
Janpen: Great. Lost in the woods with a crazy cop.
Van Pelt: Hey, I got it worse. I’m lost in the woods with a grumpy hooker. Let’s go.

Nu mi-o luaţi în nume de rău, îmi pare bine că s-au mai concentrat şi pe Van Pelt, că prea n-are parte de atenţie, dar au greşit abordarea, zic eu. Mai bine o făceau să sufere după Rigsby, sau ceva de genul ăsta. Halucinaţiile şi viziunile parcă au fost nelalocul lor, ca nuca-n perete.

Per ansamblu, 5/10. Sau 2.5 din 5. Slăbuţ.

Dar nu disperaţi, că vine…

Red Is The New Black. Featuring Red John. Vă place, nu? Şi mie. Dar am o serie de probleme:

Unu: Darcy continuă să investigheze treaba cu Red John, şi-i cere tot felul de materiale lui Wainwright. El acceptă să i le dea, dar ţine toată treaba secretă. Cam ciudat. Oare n-are încredere în oamenii lui? Probabil. Altfel nu-mi explic de ce, pe lângă faptul că a ţinut secretă treaba, a dat chiar TOT ce avea despre Red John. Mă aşteptam ca din clipă în clipă să se înfigă în cutiile alea şi să sustragă câte ceva, gândindu-mă că poate e mână în mână cu RJ. Dacă nu are legături cu criminalul, înseamnă că sau e sub papucul FBI-ului, care îl au la mână (sau la papuc) cu ceva, sau a preferat să păstreze tăcerea din alte motive, pentru a observa el anumite lucruri. Rămâne de văzut.

Doi: Red John getting sloppy? Come on! Îmi spunea o prietenă că nu-i stilul lui Red John să lase cadavre prin debarale în halul ăla, şi îi dau foarte mare dreptate. Şi ce avea de împărţit cu tipul de la morgă? Red John nu omora aşa, doar să se afle în treabă. Omora ca să transmită mesaje doar dacă victimele erau importante pentru ţintele lui. Ori doctorul… era atât, un doctor. Unde mai pui că n-am văzut Smiley Face. Deci… omul are o problemă. Sau sunt doi, unul pictează şi altul omoară, şi ăla care pictează era în concediu, pe când ăla care omoară era beat.

Trei: Rigsby’s gonna be a dad. Really? Aştept cu interes o pierdere de sarcină, sau o confirmare că de fapt tatăl era altcineva, eventual copilul să fie negru. Ar fi tare, nu? Van Pelt, evident, e şocată la auzul veştii, şi sincer nu pot să cred că scenariştii ar fi gândit măcar să-i despartă de tot pe cei doi.

Nota mea e 8 din 10, adică 4 din 5. Pentru Red John şi Wainwright.

Hopa! Cho se pupă cu cineva! Şi noi care credeam că personalitatea lui nu se pupă cu nimeni.

At First Blush. Un caz interesant, în sensul că le-a survenit celor de la CBI la mâna a doua. Şi neoficial. Totul datorită lui Jane, care a descoperit faptul că acuzata nu era vinovată de crimă.

Deşi previzibil, episodul a fost bun şi m-a ţinut în faţa ecranului. În parte pentru că eram curios dacă ghicisem bine adevăratul făptaş (evident, am ghicit-o pe Amy )şi în parte pentru că am vrut să văd cum arăta drumul dintre punctele A şi B, unde A e începutul şi B e descoperirea făptaşului adevărat.

Trebuie să admit, simpatizam puţin cu falsificatorul ăla de ID-uri, irlandezul, şi mi-ar fi plăcut să-l lase până la urmă. Personajul a fost bine conturat şi actorul ştia ce face. Îi venea rolul ca o mânuşă.

Şi Summer + Cho. God, I’m so happy for Cho. He finally got a girlfriend! Evident că era ceva tensiune sexuală între ei, mai ales cu cearta din lift, tensiune care s-a spart, până la urmă, datorită insitenţei ei. Femeile astea, dom’le, nu se opresc ele până nu obţin ce vor.

În schimb, Cho devine un fel de House. Îl doare spatele, ia pastile (Vicodin?) şi e grumpy pe tot parcursul episodului. Data viitoare va fi mai vesel, cause he will get laid by then, right?

Am simţit totuşi că a fost ciudată şi nelalocul ei trecerea de la episodul anterior, cu Red John evident în viaţă şi Jane pus într-o poziţie nasoală, la episodul ăsta, în care brusc Jane n-avea nicio problemă. Suspectez că n-au fost filmate în ordinea difuzării, fapt valabil pentru cam orice serial. Şi mai bagă ceva de umplutură până să ne readucă adevăratele probleme în colimator.

Notă la fel ca la precedentul, 8/10. Sau 4 din 5, dacă vreţi.

Valar Morghulis!

Promo:
Vezi ultimele noutati video legate de serialul tau preferat aici

Ceva mai bine, chiar foarte reusit episodul acesta – actiunea se concentreaza pe detectivul Lydia Adams care trece printr-o serie de schimbari ale caror urmari sunt curios cum vor fi gestionate. Pentru ofiterii Jessica Tang si John Cooper, dar si pentru Ben si Sammy cazurile din acest episod au fost mai subtiri, dar cu ceva implicatii personale, chiar sentimentale – atestand faptul ca Southland ramane la baza o drama.

Lydia Adams pare sa treaca prin ceva schimbari importante in viata ei – dupa cum aflam inca de la inceput din conversatia cu mama ei, dar si din rutina de dimineata, aceasta asteapta un copil. Aflata deja la o varsta inaintata pentru a avea un copil, profund implicata in meseria de detectiv la care nu poate renunta prea usor si cu un trecut medical nefavorabil, aceasta sarcina pare sa fie cam ultima sansa pentru ea. Raman in ceata totusi cand vine vorba de tatal copilului, insa tind sa cred ca este al fiului ultimei partenere – detectivul Josie Ocho.

In cazul pe care il ancheteaza este implicata si o relatie mama – fiica, potrivindu-se ca o manusa situatiei in care se afla, mama isi asuma responsabilitatea pentru crima comisa de fiica ei. In urma cercetarilor, adevarul se descopera, dar Lydia Adams ramane cu experienta cum ca o mama ar face orice pentru a-si proteja copilul intr-un context in care avortul pentru ea ar fi una dintre optiuni. Pe deoparte o femeie puternica care ar putea creste de una singura un copil la fel ca mama ei, dar oare poate renunta chiar si pentru o perioada la meseria de detectiv?

Ofiterii Jessica Tang si John Cooper au parte de cazuri subtiri, dar pline de insemnatate – isi petrec majoritatea timpului cu gasirea unui adapost pentru un om al strazii (o mai veche cunostina a lui John). Jessica descopera ca acesta a lucrat in marina la fel ca si tatal ei si practic se da pestec cap sa ii faca rost de o identitate pentru a-l putea ajuta sa se instaleze intr-un azil.

Pentru Ben si Sammy lucrurile stau ceva mai complicat – ancheteaza si culeg date si informatii cu privire la o crima cu o victima neasteptata pentru ei, iar in tot acest timp acestia se confrunta cu alte cazuri (unelemai importante, altele mai minore). Ben salveaza o fetita de la inec, este inca judecat de lume din cauza loviturii buclucase care a impanzit internetul si isi cauta o locuinta noua. Sammy are parte de ceva actiune  – impusca un caine si se implica activ in recuperarea si platirea serviciilor medicale desi intr-un final stapanii cainelui apar.

Imi lipseste mult distributia numeroasa cu care Southland a pornit la drum in sezonul 1, dar si situatiile complexe cu care am fost obisnuiti pana acum – sper ca in continuare sa avem parte de aceasi drama politista palpitanta, originala si reala in cazuri, situatii si intamplari!

Promo:
Vezi ultimele noutati video legate de serialul tau preferat aici

Mai jos aveti o scurta descriere a serialului si primul promo:

Atunci cand chirurgul sef al Spitalului Hope-Zion din Toronto, Charlie Harris (Michael Shanks), are un accident de masina si ajunge in coma, acesta lasa in urma un spital in haos si o logodnica, tot chirurg, in stare de soc, Alex Reid (Erica Durance). Impreuna cu nou venitul chirurg, Joel Goran (Daniel Gillies), Alex incepe o cursa contra cronometru pentru a-i salva viata lui Harris. Ajuns un fel de spirit care bantuie spitalul (oare nu l-am mai vazut pe Shanks intr-o postura asemanatoare ?), personajul acestuia va incerca sa afle, cel putin in primul episod, daca a ajuns o fantoma sau daca totul este o plasmuire a propriei imaginatii. Reid, împreuna cu ceilalti doctori, vor incerca sa salveze nu numai viata lui Charlie Harris, dar si a celorlati pacienti, ceea ce ii va pune fata in fata cu o serie de decizii complicate si curajose, toate fiind menite sa pastreze vie speranta!

Click here to view the embedded video.

Surse: 1 si 2

Promo:
Vezi ultimele noutati video legate de serialul tau preferat aici

Someday you’ll find a home too.

Reese face instructie prin cartier, Finch da semne ca n-ar fi o persoana chiar atat de buna precum credeam, iar Masina incepe sa se transforme intr-un mic Skynet.

Ce-mi place la serialul asta e ca atunci cand au probleme ramase din episodul anterior, nu ne cred cretini si le ignora, ci ne este aratata rezolvarea lor in mod firesc. Si asta e una din marile sale calitati si marea deosebire fata de celelalte procedurale. Ma rog, una dintre deosebiri. Ar vrea ceilalti sa-i aiba pe Emerson si Caviezel.

Cum am zis deja, Reese face putina instructie cu POI-ul saptamanii, micutul Darren, care-i si devine un fel de ajutor. Se vedea cat de mult ii place ideea de a avea un ajutor/elev. Daca de obicei nu are incredere completa in nimeni, de aceasta data si-a permis sa aiba in Darren, poate si pentru ca era un copil manat de un avid spirit al dreptatii. Si s-a descurcat perfect, punandu-l pe o cale buna in viata. Mi-au placut referintele la super-eroi si este adevarat: nu costumul stupid si mantia fac din cineva un super-erou, ci faptele sale.

Finch e obsedat de zburatoare. In prezent foloseste pseudonomul Finch (cinteza), iar in facultate, perioada in care l-a cunsocut pe Nathan Ingram, isi zicea Wren (pitulice). Dar nu asta e important, ci faptul ca imediat cum aflam ceva despre el, misterul se adanceste si mai mult. Ma tot intreb cum a primit numarul de la Masina, daca avea toate sistemele inchise. Asta chiar te face sa te gandesti ca Masina este el, cum spunea si Nathan. Interesul lui Will Ingram de a afla adevarul il poate pune in pericol, si tare ma tem ca Finch nu e un baiat chiar atat de bun precum pare. Ati vazut ce speriata era tipa aia, Alicia, cand a auzit de “unchiul Harold”? Ceva sigur a pus-o pe fuga, de a ales un orasel fara internet si telefoane mobile.

Lionel chiar da semne ca poate fi un politist bun, daca e sa uitam de greselile din trecut. Bietul de el, a fost impuscat in fund. Cat despe madam Carter, se pare ca m-a auzit si a incetat sa se mai smiorcaie. Imi place ca secnaristii nu uita din ideile anterioare, cea mai buna dovada fiind banii care trebuie sa ajunga in Brighton Beach. Si cine controleaza operatiunile de acolo? Da, chiar Elias.

Dar poate ca partea cea mai importanta a actiunii a fost chiar Masina, care decide ca Reese si Lionel sunt o amenintare, alegand pentru moment sa-i supravegeze. Si aici ne punem intrebarea daca Finch controleaza masina si i-a zis ce sa faca, daca misterioasa Root s-a bagat prin programe (nu degeaba scria “security breached”) sau ipoteza cea mai nasoala, Masina incepe sa dea semne de inteligenta. In cazul asta… Nothing to do here! Imi fac bagajele si ma mut pe Kepler-22.

You’re a ronin. It’s like… It’s like a samurai with no master. Technically, you should have killed yourself. That’s the code. But instead you’re out wandering the land, helping people. Cine vrea sa fie un super+eou, cand poate fi un samurai?

Apropo, cat de haios e ca Reese are o geanta plina cu arme denumita “planul B”? Chiar nu ma asteptam sa vad o geanta cu eticheta

Promo:
Vezi ultimele noutati video legate de serialul tau preferat aici

Pentru comentarii.

Pentru comentarii!

Promo:
Vezi ultimele noutati video legate de serialul tau preferat aici

Pentru comentarii!

Pentru comentarii!

Promo:
Vezi ultimele noutati video legate de serialul tau preferat aici