Pentru comentarii!

Pentru comentarii!

Dean walks into a bar…

Chiar asa, ori de cate ori Dean intra intr-un bar, ceva trebuie sa se intample. De data aceasta Dean intra intr-un bar si iese tatic! Pe scurt, acesta  este subiectul acestui episod! Dar sa o luam cu inceputul! Dupa incursiunea in trecut facuta de Dean in episodul precedent, urmeaza un alt episod interesant cu un monstru la prima aparitie in show, dar care are si el radacini adanci infipte in legende foarte vechi.

Avem parte de Amazoane si de o scena de sex fierbinte pe  AC/DC  ! Si nu avem parte de amazoanele pe care le-am vazut in Xena sau de care am citit in copilarie, desi au pastrat cat de cat partea cu taiatul membrelor, numai ca i-au dat o intorsatura destul de bolnava. Amazoanele moderne sunt la fel de puternice si de crude ca cele din legende, dar au o capacitate de procreare de-a dreptul uimitoare.

Sunt foarte interesate de one night stand-uri si de barbatii cat de cat realizati social, si au nevoie de la acestia doar de materialul genetic al lor. Din momentul in care actul sexual se consuma si consecintele sunt vizibile, barbatul devine inutil iar cea care trebuie sa-l elimine este chiar fiica acestuia. Acum am ramas si eu cu o nelamurire si sper ca cineva sa ma lamureasca. Ce s-ar fi  intamplat daca copilul nascut ar fi fost baietel si nu fetita? Ar fi fost ucis de la nastere? Pacat ca scenaristii nu au dat un raspuns la aceasta intrebare…

Jenna din The Vampire Diaries s-a mutat in Supernatural. Aici este femeia puternica, independenta si frumoasa care il agata pe Dean Winchester intr-un bar si cu care petrece o noapte de neuitat (cel putin Dean nu cred ca va uita prea curand aceasta noapte si nu neaparat pentru performantele sexuale deosebite)! Daca ar fi sa te iei dupa aparente, Dean pare sa aiba materialul genetic perfect: frumos de pica este, amuzant este, inteligent este, ii sta bine la costum, este bancher si realizat din punct de vedere social. Normal ca Lydia il alege ca tatal fetitei ei.

Din nefericire pentru ea, nu a auzit pana acum proverbul nu judeca o carte dupa coperta, din moment ce doar cateva dintre epitetele de mai sus i se potrivesc lui Dean. Avea mai multe sanse sa-si gaseasca partenerul potrivit pe internet . Partea cu meseria si statutul social nu se prea potriveste cu realitatea si asta devine o problema cand meseria reala a lui Dean este aceea de vanator de monstri. Asa ca in mai putin de 72 de ore avem o mini Winchester care pateste cam tot ce patesc Winchesterii de la inceputul serialului: moare. Dar in cazul ei, sa speram ca moartea nu e temporara!

Episodul nu a fost decat un pretext de a cunoaste mai bine relatia curenta dintre frati si mai ales starea in care se afla acestia. Dean il simte pe Bobby peste tot iar Sam incearca sa-i taie lui Dean speranta ca Bobby a ales sa fie fantoma. Aflam cu ocazia aceasta ca cei doi frati i-au ars trupul lui Bobby  si ca Dean a ales sa-i pastreze vie amintirea lui Bobby intr-un mod original.

Imi place felul in care scenaristii se joaca cu mintea noastra si a Winchesterilor. Singurul care pare sa vada semnele ca Bobby este fantoma este Dean, dar acelasi Dean are o problema din ce in ce mai mare cu alcoolul si nu este delov credibil. Sam nu poate sa aiba incredere in fratele sau si atata vreme cat nu vede si acesta semnele ca Bobby este fantoma, nici noi nu putem fi siguri ca scenaristii nu se joaca cu mintea lui Dean, care este din ce in ce mai depresiv.

Episodul acesta ne prezinta un Dean mai slab decat fratele sau, care nu poate sau nu vrea sa ajunga sa-si ucida fiica, chiar daca stie foarte bine cine este si ce poate deveni. Ii da Emmei aceeasi sansa pe care i-a dat-o si baiatului lui Amy: posibilitatea sa plece fara sa ucida. Din pacate, Sam nu are de unde sa stie ca Dean l-a lasat in viata pe fiul lui Amy asa ca o ucide pe Emma fara sa-i dea sansa sa aleaga o alta viata.

Nu mi-a placut Emma si nu sunt suparata ca au ucis-o dar mi-a parut rau de felul in care s-a intamplat. A parut ca si cum Sam ar fi vrut sa se razbune pe Dean pentru moartea lui Amy. Poate ca a fost si o lectie la mijloc dar tind sa cred ca nu acesta este totusi motivul principal. Stia ca la un moment dat Emma tot trebuia sa ucida si ca Dean era primul pe lista, asa ca a ales sa-si ucida nepoata ca sa-si salveze fratele.

Si mai stia ca Dean nu mai are dorinta sa traiasca, asa ca nu putea pe acesta ca nu se va lasa ucis. Tocmai de aceea il si roaga in finalul episodului sa lupte in continuare. Pentru ca la urma urmei, sunt singuri pe lume. Singuri impotriva tuturor!

Pentru comentarii!

Pentru comentarii!

Pentru comentarii!

Pentru comentarii!

No, Bobby, you didn’t!

Sarbatorile de iarna au trecut si au luat cu ele si pauza in care showurile noastre preferate au intrat! Si printre cele care au revenit in noul an, se numara si Supernatural! Ceea ce inseamna ca s-a incheiat si asteptarea pentru a vedea daca scenaristii au avut curajul sa omoare unul dintre cele mai indragite personaje ale showului.

Si se pare ca au avut acest curaj! Dar berea aia care a disparut din sticla lui Dean intr-o secunda, ma face sa cred ca lui Bobby ii este tare sete pe lumea cealalta! Sau poate ca acesta nu a putut sa-i paraseasca definitiv pe Winchesteri si a preferat sa ramana alaturi de ei, sub forma unei fantome. La urma urmei, asta a fost una din alternativele propuse de Reaper!

A ales Bobby aceasta varianta? Avem cateva luni la dispozitie sa aflam! Mi-ar parea rau ca Bobby sa nu aiba parte de linistea meritata, dar daca doar asa mai avem parte de Jim Beaver, atunci ma multumesc cu fantoma lui. Winchesterii inca au nevoie de cineva sa-i ajute, si chiar nu mai conteaza forma sub care vine ajutorul!

Am asteptat cu un pic de teama acest episod si m-a lasat cu sentimente confuze si niste intrebari care nu au primit raspuns. Dar sa o luam de la inceput. Muzica a revenit. Si am avut doua melodii foarte frumoase: Ridin’ the Storm Out de REO Speedwagon pe fundalul colajului de la inceput si Dear Mr. Fantasy de Traffic, la finalul episodului.

Avem si tema MOW (monster of the week), avem si un pic din tema sezonului (leviatani), ca si suplot si ii avem si pe Winchesteri, jelind in felul lor. I-am vazut de atatea ori jelind dupa oameni dragi pe care i-au pierdut, incat mi se pare normal sa-i vad pur si simplu stand in tacere si privind in gol. Fara lacrimi, fara cuvinte, fara a se exterioriza. Pentru ca daca ar face toate acestea, s-ar prabusi pur si simplu. Pentru ca acum chiar sunt singuri.

Nu mai este nimeni care sa le poarte de grija, sa-i ajute, sa-i tachineze si sa se bucure ca ii vede. Felul in care plang moartea lui Bobby este cu atat mai trist cu cat Bobby este cel pe care cei doi il plang cel mai mult si pentru care sufera cel mai mult. Imi aduc aminte felul in care Dean a distrus Impala la moartea lui John, cum s-a luptat sa-l aduca pe Sam inapoi din morti, cum Sam a luat-o pe un drum periculos cand Dean a ajuns in Iad, de lacrimile varsate pentru Ellen, Jo si Pamela.

Si apoi imi aduc aminte de tacerea si impietrirea de pe fata lui Dean cand l-au pierdut pe Castiel. Si acum moartea lui Bobby! A fost lovitura de gratie. In acest moment Winchesterii sunt atat de jos, incat singura cale este in sus. Daca nu vor sa se prabuseasca complet, nu le ramane de facut decat sa-si canalizeze toata suferinta, durerea, disperarea, energia si ura in razbunare. Nu este cale de intors. Si Dean a inteles asta.

Este modul lui de a trece peste aceasta pierdere si Sam ii este alaturi. Dean isi canalizeaza durerea in incercarea de a afla ce inseamna cifrele pe care Bobby le-a lasat inainte sa moara iar Sam se scufunda in munca si in meseria de vanator. Preia un telefon pentru Bobby si decide sa salveze un vanator ca si ei. Din pacate pentru el, nu este foarte pregatit pentru lupta si ajunge sa fie si el cina pentru cele doua creaturi ale saptamanii.

Dean merge sa afle personal ce inseamna numerele primite de la Bobby, din moment ce crazy Frank nu se oboseste sa-i dea un raspuns nici la o luna dupa ce i-a trimis informatia.  Imi place Frank, este un personaj interesant si destul de amuzant in nebunia lui. Nu il va inlocui niciodata pe Bobby si din cate vad, scenaristii nici nu incearca acest lucru. Ceea ce este un lucru bun! Dean si Frank nu se inteleg deloc si par sa nu aiba nimic in comun.

Dar ca orice vanator, tragedia este ceea care ii uneste. Fiecare s-a apucat de meseria aceasta dupa ce li s-a intamplat ceva tragic. Nebunia si paranoia lui Frank ating cote alarmante cateodata si nu este deloc un personaj stabil, pe care sa poti conta oricand. Dar are si un grad ridicat de inteligenta, care in acest moment este foarte valoros pentru Sam si Dean. Si face cel mai important lucru din acest episod. Ii da lui Dean un sfat. Cum sa treaca peste ceea ce se intampla, sa supravietuiasca. Cu un zambet.

Un zambet fals pe care Dean incearca sa-l perfecteze la sfarsitul episodului, in ciuda durerii care ii frange inima. Pentru ca pierzandu-l pe Bobby, Dean a piedut un tata! Si tocmai pentru ca este un profesionist, isi face meseria de vanator si de frate asa cum stie el mai bine. Si nu am cum sa ignor cat de bun este Jensen Ackles la ceea ce face. Jos palaria!

Mi-a placut paralela dintre modul de lucru al celor doi frati. Sam cauta in toata camera inainte de a merge la debara iar Dean merge direct acolo. Fara sa mai piarda timpul. Mi-a placut si pustoaica, desi pe alocuri a devenit enervanta. Este practic copia lui Dean la 14 ani, doar ca spre deosebire de Dean, ea primeste sansa la o viata normala. Ea si tatal ei decid sa se retraga din viata de vanator si sa traiasca cu adevarat. Primesc o noua sansa, una pe care atat Sam cat si Dean au ratat-o!

Cel mai mult mi-a placut insa felul in care a fost pus accentul pe modul in care Winchesterii isi plang pierderea. Foarte frumos conturata prima parte a episodului, segmentele cu “week one”, “week two”  si  “week three”, linistea si tristetea lui Dean, gestul devenit deja tic al lui Sam de a-si atinge palma pentru a se asigura ca nu este un cosmar, felul in care cei doi frati incearca sa depaseasca ceea ce s-a intamplat, refuzul de a informa oamenii cu care Bobby lucra ca acesta este mort (asta ar fi facut si mai reala moartea lui si inca nu sunt gata sa o accepte) si mai ales felul in care acestia atingeau lucrurile care ii apartineau lui Bobby!

Un episod foarte in esenta trist, desi au fost cateva scene amuzante. Un episod care ne-a tachinat un pic cu posibila revenire a lui Bobby. Am  urmarit de mai multe ori faza cu berea, pentru ca mi-a atras atentia inca de prima data. Am urmarit sticla lui Dean si am vazut ca aceasta era plina cand a sunat telefonul, interval in care Dean nu s-a atins de ea. Apoi cand Dean a luat berea in mana, s-a auzit un zgomot ciudat si puf, berea a disparut.

Fie scenaristii ne tachineaza si se joaca cu imaginatia noastra, fie ne dau indicii despre o posibila revenire a lui Bobby in show. La urma urmei, nimeni nu a confirmat ca Jim Beaver nu va mai reveni in Supernatural. Un episod trist, dar mai sunt inca 11 de privit! Sa vedem ce emotii ne mai produc si acelea!
Note: There is a poll embedded within this post, please visit the site to participate in this post's poll.

Inca iubesc SPN, inca mai scriu recenzii la el (desi nu asa de lungi ca inainte si nu atat de des pe cat ar trebui). Ceea ce e un lucru mare dupa 7 sezoane. Si asta se datoreaza in primul rand relatiei dintre cele doua personaje principale si a felului in care sunt ele aduse la viata de Jensen Ackles si Jared Padalecki.

Dar am mai facut o pasiune destul de recent, mi-a luat 5 ani sa ma prinda si pe mine virusul Psych si pentru ca am facut un maraton si am ajuns cu el la zi intr-un timp record, m-am gandit sa scriu un articol despre cele doua showuri care imi plac in mod deosebit la momentul actual. Si pentru ca sunt genuri diferite, am decis sa ma axez doar pe o caracteristica comuna a acestora. Americanii o numesc bromance.

Conform Wikipedia aceasta este o relatie non-sexuala intre doi sau mai multi barbati, aparuta pe la inceputul anilor 90, mai intai intr-o revista sport. In prezent, termenul bromance este foarte des intalnit si folosit in mass-media dar si in showurile cu care ne delectam noi zilnic sau aproape zilnic, dupa caz. Pentru mine aceasta relatie este mult mai importanta decat una romantica intre doua personaje. In cazul unei relatii romantice lucrurile se pot schimba (de cele mai multe ori in rau) cand doua personaje care se tachinau si isi aruncau priviri galese din coltul camerei decid sa fie impreuna.

De multe ori relatia isi pierde farmecul si poate deveni prea cheesy sau plictisitoare.Nu la fel stau lucrurile si in cazul unei bromance. Eu am ales sa vorbesc despre acest subiect in doua din serialele pe care le iubesc: Supernatural si Psych!

Supernatural

Sam si Dean  Winchester pun chiar “bro”-ul in bromance si desi multi ar exclude poate cele doua personaje din aceasta categorie tocmai din cauza ca sunt inrudite, eu sunt de alta parere. Partea frumoasa este ca cei doi actori (Jensen si Jared) impartasesc o altfel de relatie si in realitate si chimia lor on si off screen este ceva ce orice regizor/producator isi doreste. Sam si Dean Winchester sunt frati si sunt prieteni inca de la nastere.

Jobul lor: sa salveze lumea! Si o fac cu pasiune si cu stil. Au trecut prin lucruri inimaginabile impreuna, lucruri care le-au intarit relatia si care ii transforma poate in cel mai sudat cuplu (non-romantic) de pe micul ecran. Ambii frati au simtul umorului dezvoltat si uneori au momente atat de haioase  incat iti dau lacrimile de ras. Se cunosc atat de bine incat stiu oricand ce il poate scoate din sarite pe celalalt si  ce il poate face sa se simta bine.

Ca orice frati, se cearta din cele mai mici lucruri si se calca unul pe celalalt pe nervi in mod frecvent, dar cand este vorba de lupta, stiu cine le apara spatele. Nu este ceva ce acesti doi nu ar face pentru celalalt. Au mers pana in Iad si inapoi. Au trecut peste toate obstacolele din viata lor si sunt impreuna la bine si la rau.

Am putea spune ca au o relatie care seamana destul de bine cu cea a unui cuplu casatorit de ani de zile, care se tachineaza intr-una. Dean este fratele mai mare si este si cel mai haios dintre cei doi. Nu-i place sa se ghideze dupa regulile altora si are intotdeauna pregatit propriul set de reguli. Cea mai constanta trasatura de caracter la el a fost si ramane loialitatea. Loialitatea fata de familie, fata de prieteni si fata de cei care i-au castigat increderea. Se ghideaza dupa instict si este un ladies man.

Sam, pe de alta parte, este diferit de fratele sau. S-a maturizat de-a lungul celor 6 sezoane si jumatate, dar a fost si a ramas creierul familiei. A fost geek si si-a pastrat obicieiurile de a face sapaturi pentru cazurile cercetate. Impreuna cu Dean fac o echipa imbatabila si nimic nu le sta in cale: nici demoni, nici ingeri sau alte creaturi. Si pentru ca meseria lor este una plina de stres si  pericol,  in aproape fiecare episod avem cate o scena finala in care cei doi isi pun sufletul pe tava unul in fata celuilalt (atat cat le permite orgoliul).

Psych

Nu stiu cum, dar efectiv mi-a scapat showul asta. Nici nu am stiut ce am ratat pana cand nu am inceput sa-l urmaresc. Si marturisesc cu mana pe inima ca am avut cele mai zdravene portii de ras EVER. Ca si in cazul SPN, ceea ce m-a atras in primul rand la show, este chimia dintre cele doua personaje principale, Shwan si Gus, interpretati de James Roday si Dulé Hill.

O chimie aproape la fel de puternica ca cea impartasita de cei doi frati supernaturali. Shawn si Gus sunt prieteni inca din copilarie. Sunt total diferiti unul de celalalt dar se completeaza unul pe celalalt si impreuna sunt super funny. Shawn a fost antrenat de tatal sau inca de la o varsta frageda sa observe lucruri si detalii care oamenilor le scapa.

Henry Spencer si-ar fi dorit ca fiul sau sa-i calce pe urme si sa devina politist. Asa se face ca Shawn are un spirit de observatie de-a dreptul uluitor si acest lucru ii si permite sa se dea drept medium si sa rezolve cazuri pentru Politia din Santa Barbara. Prefera sa lucreze dupa propriile reguli si colaboreaza (trebuie sa mai si manance, nu?) cu politia la rezolvarea cazurilor care nu au indicii.

Dar este total dezorganizat, nu are pic de cultura generala si la geografie sta mai prost chiar si decat mine. Ca sa nu mai zic si ca este foarte dus cu capul in nori. Norocul lui este cel mai bun prieten, Gus. El este opusul lui Shawn, este organizat, realizat, singurul cu un job stabil si care isi plateste taxele . Gus este reprezentant farmaceutic si slujba lui plictisitoare este mereu luata peste picior de catre Shwan. Dar cunostintele sale medicale il scot pe Shwan dintr-o gramada de incurcaturi.

Gus este cel cerebral din “relatie” dar ii este alaturi lui Shwan in nebunia lui si ii tine isonul. Cred ca in sinea lui Gus se bucura de faptul ca Shawn este atat de nebun, pentru ca nebunia lui Shawn il arunca si pe el intr-o lume plina de aventuri si il scoate din cotidian, care este destul de plictisitor. Impreuna cei doi prieteni si-au deschis o agentie de detectivi cu capacitati supranaturale si rezolva, in mod haios si de multe ori intamplator, o gramada de cazuri pentru politie.

Relatia celor doi este foarte stransa si atat de ciudata incat nu te poti abtine sa nu razi in hohote cand ii vezi impreuna la lucru. Una din obsesiile lui Shawn este sa-i tot dea porecle inventate pe loc  lui Gus si unele sunt atat de nebunesti incat pana si Gus face ochii mari cand le aude. Dar tocmai pentru ca-si cunoaste prietenul foarte bine si stie ca nu o sa-si auda numele real prea des, de multe ori ii tine isonul lui Shawn si chiar ilustreaza destul de haios porecla primita (a se vedea clipul The many names of Gus).

Nu imi imaginez cum ar fi fost cele doua showuri daca actorii nu ar fi avut chimie intre ei si daca nu s-ar fi potrivit atat de bine. La asta se adauga si niste scenarii bine scrise ( care reusesc sa scoata in evidenta foarte bine relatiile dintre personaje), precum si foarte multe si mici lucruri care dau savoare showului. In Supernatural si in Psych avem personaje care se stiu de mici si se cunosc ca pe propria palma, care isi stiu punctele forte dar si pe cele slabe si care profita de asta, spre amuzamentul telespectatorilor.

Atat Winchesterii cat si Shawn si Gus folosesc o multime de porecle/alias-uri (Winchesterii de nevoie, ceilalti doi din amuzament), toti sunt niste enciclopedii ambulante cand vine vorba de referinte cinematografice, toti dau dovada de un simt al umorului incredibil, sunt foarte expresivi si carismatici. Dean si Shawn sunt cei cu capul in nori si dezorganizati, fiecare cu propriile ciudatenii si innebuniti dupa mancare. Dean iubeste placinta cu mere, cheeseburgerii si cam tot ce este junk food iar Swan are o dieta aproape identica. Cu exceptia inclinatiei neobisnuite pentru ananas .

Sam Winchester si Gus Burton sunt scolitii echipelor, mereu acolo sa-si salveze partenerii imprastiati, amandoi fosti tocilari, cei care au grija de tot ce inseamna investigatii, cautare. Fara cei doi, Dean si Shawn ar avea mari probleme in a rezolva singuri cazurile. Impreuna sunt de neinvins. Am ales sa scriu doar despre doua din serialele care imi plac extraordinar de mult in acest moment, dar asta nu va impiedica pe voi sa faceti noi propuneri si sa le argumentati.

Sunt multe cupluri care se incadreaza la aceasta categorie si pe langa cele doua deja mentionate, nu pot sa nu amintesc macar in treacat, alte cateva care imi plac: Mike & Harvey – Suits, Joey & Chandler – Friends; House & Wilson – House, Arthur & Merlin – Merlin, Neal & Peter – White Collar, Chuck & Morgan – Chuck,  Dean & Castiel – Supernatural, Damon & Alaric  - The Vampire Diaries, etc. Asa ca daca aveti opinii diferite, astept comentariile voastre cu favoritii fiecaruia.

The many names of Gus Burton

Click here to view the embedded video.

Supernatural (Psych Opening Style) – Friendly Indians ”I Know You Know”

Click here to view the embedded video.

Psych Montage – Shawnisms

Click here to view the embedded video.

Dean’s hunting rules

Click here to view the embedded video.

Mi-a luat ceva timp sa vad acest episod dar mi-a luat si mai mult timp sa ma obisnuiesc cu gandul ca este posibil sa nu-l mai vedem pe Bobby! Bobby cel caruia moartea pare sa-i fi inchis toate usile, incearca disperat sa gaseasca o portita de iesire. Pentru a transmite un mesaj. Pentru a spune adio.

Un ultim pod spre lumea pe care trebuie sa o paraseasca, spre oamenii pe care ii iubeste. Bobby Singer este ceea ce John Winchester, in setea lui de razbunare, a uitat sa mai fie: un tata care isi iubeste fii neconditionat. Iubesc showul asta chiar si atunci cand ma face sa sufar. Iubesc ca reuseste sa-mi trezeasca emotii reale, sa ma faca sa ma gandesc la personajele sale ca si cum mi-ar fi prieteni, sa ma faca sa rad/sa sufar alaturi de ei.

Chiar si atunci cand viata cotidiana devine prea obositoare si prea stresanta si imi ocupa prea mult timp si incep sa raresc prezenta lui in viata mea, Supernatural imi da o palma peste fata si imi aduce aminte ca viata mea s-a schimbat definitiv din momentul in care l-am descoperit.

Ma trage de maneca si imi cere sa nu uit ca datorita lui am cunoscut lumea minunata care se desfasoara pe micul ecran, ca datorita lui am descoperit blogul acesta si ca datorita lui am intalnit oameni dragi, care impartasesc aceeasi pasiune ca mine si care isi pierd cateva minute din timpul lor, ca sa citeasca ceea ce eu scriu. Si nu uita niciodata sa ma faca sa-mi reamintesc de ce m-am indragostit de el!

Au fost multe momente minunate care m-au insotit pe parcursul celor 6 sezoane jumatate, au fost si momente mai putin bune dar au fost cateva momente care mi s-au intiparit pe retina si mi-au ramas permanent in minte.  Moartea lui Sam din sezonul 2 si moartea lui Dean din sezonul 3 sunt doar doua dintre momentele care imi apar instantaneu in minte cand ma gandesc la emotiile reale provocate de show.

Episodul acesta a reusit sa mai adauge inca unul la lista aceasta. Si nu, nu este momentul in care Bobby ii frange inima sotiei sale spunandu-i ca nu-si doreste copii, sau momentul in care acesta isi ucide tatal sau cel in care acesta intra in stop cardiac. Nu, momentul care m-a marcat cel mai mult este si cel mai luminos si mai frumos moment al episodului. Este cea mai buna amintire a lui Bobby.

Este ultima lui amintire cu cei pe care ii considera eroi. Cu baietii lui. Cu Sam si Dean. Tocmai de aceea este o scena atat de trista. Este o frantura de normalitate, de liniste, ceva cu atat mai pretios cu cat nu prea au avut parte de asa ceva. Sunt o familie fericita, una care nu cunoaste suferinta, durerea, moartea.  Si asta este ceea ce alege Bobby sa pastreze cu el, indiferent unde s-ar duce. Amintirea unei seri petrecute cu oamenii iubiti si un zambet cald in coltul gurii.

Pierderea lui Bobby ar insemna pentru Winchesteri poate cel mai dureros lucru care li s-a intamplat pana acum. Bobby este legatura lor cu lumea reala. Este singurul om care le cunoaste vietile, le cunoaste sufletele si care ii iubeste cu adevarat. Am inceput sa-l indragesc pe Bobby inca din momentul in care i-a spus lui Dean: Family don’t end with blood, boy! Si tot ce a facut Bobby de cand ii cunoaste pe Winchester, arata cat de mult crede el in acest lucru.

Mi-a placut enorm felul in care a fost construit episodul. Felul in care scenaristii au ales sa-i aduca un ultim omagiu unuia dintre cele mai indragite personaje din show. Mi-a placut curajul Serei Gamble de a merge atat de departe si apreciez faptul ca am primit un episod plin de sentimente. Un episod aproape perfect. Aproape, pentru ca Bobby isi poate pierde viata.

Avem un final deschis si desi Bobby este cel mai important personaj dupa Winchesteri, parca nu imi doresc salvarea lui Bobby in ultima clipa. Lui Bobby nu i-a mai ramas nimic. Glontul a sters toate amintirile, i-a luat identitatea. Nu vreau sa-l vad inviind in mod miraculos. Nu dupa ce vedem cum nemiloasa moarte pune ghearele pe viata  lui, cum ii da ocol si ii ia cele mai pretioase amintiri, cum coboara intunericul in jurul lui si il izoleaza de cei pe care cu atata dragoste ii numeste “idioti”.

Acesta este modul lui Bobby de a le spune celor doi ca ii iubeste. Iar zambetul trist al lui Dean ne da de inteles ca a inteles. Foarte frumos realizate flashback-urile din trecutul lui Bobby. Multe informatii noi care apar si secrete bine ingropate, pe care un om le poate lua cu el in mormant.

Se spune ca inainte de a muri iti trece toata viata prin fata ochilor, ca retraiesti momentele care te-au marcat intr-un anume fel si ca in acele momente nu vei putea sa scapi de remuscari si sa te ascunzi. Oricat de mult ar incerca Bobby sa inchida usa trecutului sau si sa treaca peste ceea ce s-a intamplat cu tatal sau, se pare ca tocmai acea amintire este cea care ii deschide usa spre viata.

Asa ca aflam ceea ce inca nimeni nu stie. Aflam ca Bobby si-a ucis tatal violent si abuziv si ca niciodata nu a putut trece cu adevarat peste traumele copilariei sale. Nu a putut sa-si faca o familie cu femeia pe care o iubea si nu si-a dat niciodata sansa sa demonstreze ca poate fi un tata minunat. Si realizeaza in clipa mortii ca a fost un tata bun pentru Sam si Dean.

Totodata a fost episodul in care ne-am reintalnit cu un prieten drag si vechi al showului, Rufus, cel care l-a insotit pe Bobby in incursiunea in trecutul sau. Chiar daca Rufus a murit, m-am bucurat sa-l revad, mai ales ca el este cel care l-a initiat pe Bobby in tainele “vanatoriei”. Acesta este episodul lui Bobby, poate ultimul cu el, sau poate ca nu. Oricum ar fi, jos palaria pentru Jim Beaver. Este un om deosebit si un om minunat si sunt mandra ca l-am intalnit!

Am incercat sa scriu recenzia acestui episod, dar nu mi-a iesit. Nu mi-am gasit cuvintele potrivite ca sa redau atmosfera creata, asa ca am asternut aici doar sentimentele create de ceea ce am vazut. Am simtit nevoia sa fac (inca o data) o declaratie de dragoste acestui show. Noi ne mai intalnim la anul cu noi recenzii la acest minunat show! Si la despartire, va las cu un clip superb despre legatura invizibila care ii uneste pe Winchester de Bobby!

Click here to view the embedded video.

Pentru comentarii!

Ok, iubesc genul asta de episoade. Nu te doare capul de la atata gandit, te relaxezi si te bucuri de ciudateniile amuzante care tot apar in calea Winchesterilor. Si ce este si mai amuzant este ca in viata lor plina de ciudatenii si lucruri incredibile, cel mai ciudat si incredibil lucru se dovedeste a fi o nunta!

Stim cu totii ca Winchesterii au alergie la cuvantul “nunta”, asa ca sa-l vezi pe unul dintre ei casatorit, intr-o capela si cu o mireasa care chiar poarta o rochie alba de mireasa (chiar daca in Las Vegas), este de-a dreptul un lucru inimaginabil! Dar sa o luam cu inceputul!

Cand vezi ca genericul showului se schimba si ai parte de un tort de nunta care explodeaza si mirele si mireasa zboara in aer, stii ca trebuie sa te astepti la ceva de-a dreptul haios! Supernatural este probabil singurul show tv (din cate stiu eu) in care scenaristii folosesc un fan al showului drept reccuring character! Nu sunt ei foarte blanzi cu Becky (desi am cunoscut niste fan girls pe langa care Becky pare de-a dreptul sanatoasa la minte), dar personajul nu este caricaturizat in intregime iar personajul asta este unul placut, desi foarte ciudat!

Mi-a placut Becky inca de cand am vazut prima data in Supernatural si chiar nu ma asteptam sa o revad in sezonul 7 (mai ales ca am renuntat la citit spoilere). Becky este genul de fata care mereu s-a simtit o ratata, care nu si-a gasit locul in lumea reala si care si-a faurit propria lume virtuala, in care reprezinta ceva pentru ceilalti. Visul ei de cand a descoperit Supernatural a fost sa puna mana pe Sam Winchester (la fel cum multe fane visau sa devina Mrs. Padalecki) si viata se pare ca i-a indeplinit visul! Sau mai degraba un demon!

Mi-a facut placere sa revad un Crossroad demon si mai ales sa vad ca au gasit ceva nou si surpinzator la aceasta legenda urbana. Ce mi-a placut si mai mult este faptul ca Becky nu este fana SPN degeaba! Stia foarte bine toate creaturile cu care se lupta Winchesterii si a ghicit destul de repede ca asa  zisul ei prieten Guy (niciodata sa nu te increzi intr-un tip pe nume Guy) este un demon de la rascruce! Adica orice fan SPN stie ca acestia au ochii rosii, nu?

Ce se intampla cand un demon de la rascruce isi inseala clientii? Crowley apare si are grija ca demonul respectiv sa-si plateasca greseala! De ce? Pentru ca in Iad, exista integritate, spre deosebire de Wall Street! Am ras copios la replica asta! Imi place cand Crowley apare pe nepusa masa si face exact ceea ce nu te astepti sa faca! Inca nu stiu daca acesta este sau nu este un aliat al Winchesterilor si am impresia ca daca asta i-ar sluji interesele, ar fi in stare sa le si panseze ranile Winchesterilor! Adica el este adeptul zicalei “te faci frate cu dracul pana treci puntea” , desi in contexul SPN este discutabil cine este dracul !

Revenind la episod, a fost interesant sa vedem cele doi noi echipe de vanatori lucrand la caz. Pe de o parte ii avem pe Mr. si Mrs. Winchester investigand mortile misterioase din oras, cu al lor panou plin de culori si foarte feminin, cu un jurnal (sau oracol?) al lui Becky plin de mazgalituri cu “Sam o iubeste pe Becky” si cu un cadou de casatorie pe care Sam i-l face acesteia (legitimatie falsa de ziarist) de care Becky se bucura ca un copil care tocmai a primit o jucarie noua.

Awwww, ce romantic si total out of character pentru Sam! Dar totusi atat de amuzant! Pe de alta parte il avem pe Dean cu noul sau partener temporar . Scenaristii nu au folosit la maxim potentialul comic al lui Dj Qualls (a.k.a Garth) si faptul ca personajul sau a ramas in viata la finalul episodului, ma face sa cred ca vom mai da ochii cu el in SPN. Mi-a placut sms-ul trimis de Sam lui Dean cu “vino la adresa asta si poarta costumul de agent FBI), drept invitatie la nunta, si am ras copios la scena in care Sam legat fedeles si cu calus in gura ii tot raspundea lui Becky!

M-am bucurat sa vad ca scenaristii nu au distrus personajul lui Becky cea sarita de pe fix, facand-o sa-i tradeze pe Winchesteri si sa se alieze cu un demon. Nu ar fi fost credibil ca Becky sa faca pasul asta desi stia bine ca nu trebuie sa ai incredere in niciun demon, mai ales in cei de la rascruce! Si mi s-a parut interesant modul in care au reusit sa recreeze din vodka capcana diavolului. Ceva nou si surprinzator, as zice! Si ca de obicei, reactiile lui Dean si Sam sunt de-a dreptul isterice si pentru a nu stiu cata oara mi-am dat seama cat de funny pot fi Jensen si Jared!

Un episod standalone, Monster of the week type, cu ceva amintiri din trecut, un fel de liniste de dinaintea furtunii, pentru ca mai avem putin si se apropie pauza de iarna, ceea ce inseamna ca trebuie sa avem parte de un cliffhanger urias pentru mid-season!

Pentru comentarii!

Nu stiam daca sa rad sau sa ma ingrijorez de soarta Winchesterilor! Mai ales dupa ce am vazut prima scena cu jaful din banca. Pentru cateva secunde chiar am crezut ca sunt Sam si Dean, apoi s-a facut lumina si m-a mai lasat atacul de panica! Kidding!

Un episod interesant, foarte a la sezonul 1 (si cu multe referiri la el), cu multa actiune, ceva romanta si cateva scene de-a dreptul isterice! Dar s-o luam cu inceputul! Leviatanii s-au decis sa-i prinda pe Winchesteri cu orice pret, si incep prin a-i transforma (din nou) in America’s most wanted!

Destul de destepti leviathanii astia si au niste abilitati de adaptare extraordinare! Asa ca avem parte de niste Winchesteri la dublu, cu actiune pe ambele fronturi. Pe de o parte avem psihopatii de Winchesteri, cei care jefuiesc si macelaresc oameni din pura placere si pentru a aparea cat mai des la televizor; de cealalta parte, Winchesterii reali, care incearca sa puna mana pe leviatani si se feresc sa nu fie prinsi de catre oamenii legii.

Click here to view the embedded video.

Ambele cupluri de Winchesteri au avut niste scene de-a dreptul haioase, trebuie sa recunosc! Am ras in hohote la scena din masina cu Dean simtind ca este All Out of Love si privirile tot mai stanjenite ale lui Sam, sau la reactia haioasa a lui Dean cand a fost intampinat de Frank cu o mitraliera. La fel de haioasa, dar intr-un mod mai deranjant a fost discutia celor doi Leviatani in Saint Louis, despre cum se simt in pielea fratilor Winchester.

Mai ales cel care il imita pe Sammy cand povesteste el cum si-a mancat fratiorul care avea la fel de multe probleme ca Dean! Foarte funny a fost si replica cu schimbatul corpurilor, iar cel in pielea lui Dean refuza targul, pe motiv ca Dean are o tunsoare mai faina! Lasand scenele amuzante la o parte, episodul a adus si cateva noutati pentru Winchesteri.

Datorita lui Bobby si serifului Mills, acestia au aflat cum pot scapa temporar de Leviatani, cu ajutorul unor substante din produsele chimice. Daca le mai si separa capul de restul corpului, au sanse sa scape pe o perioada mai lunga de ei, asa ca eu chiar cred ca este o veste buna! Mai ramane de vazut ce anume ii omoara!

Si ca veni vorba de Bobby, uncle Bobby e in love! Sau pe punctul sa se indragosteasca de serif! Ceea ce ma bucura, mai ales ca imi place Jody Mills si este suficient de isteata si puternica sa reziste mai mult de 24 h langa Bobby! Sunt singura sau a mai remarcat cineva o scapare la montaj destul de mare in episodul asta? Sunt destul de sigura ca Jody Mills a venit la Bobby avand pe ea o geaca de piele maro si a plecat purtand o jacheta cu totul a la Dean!

Asa cum am zis deja, episodul a adus destul de mult cu cele din sezonul 1 dar cel mai mult m-a dus cu gandul la episodul sezonului 3, Jus in Bello, cand Winchesterii sunt capturati de agentul FBI Victor  Henricksen si prinsi la inghesuiala de demoni… Ca si atunci, scapa cu ajutorul oamenilor legii si sunt declarati din nou morti! Sa vedem pentru cat timp vor ramane morti!

Mi-a placut si faptul ca am putut sa-l cunoastem in sfarsit pe seful leviatanilor care se doveste a fi un dick (si cu “D” mare si cu “d” mic – dupa pofta inimii). Refuza pactul oferit de Crowley si ii da de inteles acestuia ca are un nou dusman. Nimeni nu-l iubeste pe Crowley, fir’ar! Si chiar a fost dragut, adica i-a lasat briosele! Asa cum ma asteptam de ceva vreme, Sam a aflat in sfarsit ca Dean a ucis-o pe Amy  si ca un om matur care este, s-a suparat si a plecat din nou de langa fratele sau.

Nu putea sa-i traga un pumn in nas si gata? Nu a invatat pana acum ca ori de cate ori pleaca de langa Dean, amandoi dau de dracu? Nu am avut parte de o despartire lacrimogena, Sam a propus, Dean a acceptat. Stiu amandoi ca nu au unde sa se duca si ca singura lor sansa de supravietuire este sa ramana impreuna. Asa ca ma astept ca Dean sa se duca la motel si Sam sa revina “acasa” cand ii mai trece supararea.

Una peste alta, am avut parte de un episod foarte frumos, haios si cu Winchesterii  + Bobby la dublu. Asa ca din punctul meu de vedere, asta e perfect!

Bobby: Okay, Chet, let’s see how you like a little fruit of the poison tree.
Chet: Isn’t that just a legal expression?
Bobby: You’re gonna wish it was.

Bobby: These things are smarter than you.
Sam: Geez, Bobby, don’t sugarcoat it.

Frank: Guy saves your life one time, and, what, you owe him the rest of yours?
Dean: That’s usually how it works, yeah

Sam: It’s temporary, Dean.
Dean: Nobody puts Baby in a corner.
Sam: You know that’s a line from…
Dean: Swayze movie. Swayze always gets a pass!

Leviathan Sam: You know, I had a brother with this many issues once.
Leviathan Dean: Yeah?
Leviathan Sam: You know what I did?
Leviathan Dean: Hmmm?
Leviathan Sam: I ate him.
Leviathan Dean: Of course you did.

Crowley: A token.
Dick Roman: You shouldn’t have. I love a muffin.
Crowley: 100% organic baby uvulas. Gluten-free.
Dick Roman: So considerate.

Crowley: Straight talk. We should be friends, you and I.
Dick Roman: Why? Why in the world would we be?
Crowley: To steal every last soul, you mean. You and that angel friend of yours. Don’t roofie me and call it romance.
Dick Roman: To steal every last soul, you mean. You and that angel friend of yours. Don’t roofie me and call it romance.
Crowley: I think you’ve got me wrong.
Dick Roman: Now it’s your turn to listen. I’d sooner swim through hot garbage than shake hands with a bottom-feeding mutation like you. You demons are ugly, lazy, gold-digging whores. You’re less than humans, and they’re not good for much until you dip them in garlic sauce.

Bobby: Well, if you’re gonna be stupid, you might as well be smart about it.

Pentru comentarii!

Pentru comentarii!

Tema Monster of the week, flashbacks din perioada Teenchester (Colin Ford este perfect in rolul lui Sammy) si  mitologia acestui sezon pe fundal. Cateva scene de-a dreptul  hilare, un pic de dramatism si Jensen Ackles, in calitate de regizor. Cred ca a iesit un episod foarte bun si destul de surprinzator. Personal mi-a adus aminte de primul sezon al showului si inceputul sezonului doi (In my time of dying), ceea ce e intotdeauna un lucru bun pentru mine.

Episodul porneste chiar de acolo unde s-a terminat data trecuta, cu Sam si Dean raniti, transportati cu ambulanta direct la spitalul unde Leviatanii si-au deschis restaurant. Sam are o lovitura la cap iar Dean primeste un semn de buna purtare de toata frumusetea. Pacat ca nu s-a semnat nimeni pe ghipsul ala, inainte sa fie atat de dragut sa-l scoata singur. Pentru cei care credeau ca Bobby a murit, episodul ne lamureste inca de la inceput ca acesta a supravietuit atacului asupra casei sale, dar este clar ca ceva grav i s-a intamplat! Adica l-ati vazut ce primenit era?

Din fericire pentru ei, reusesc sa fuga din spital inainte sa devina desertul monstrilor. Si ce mai desert ar fi fost, mmmm!  O sa divaghez un pic pentru ca mi-a ramas mintea la cei doi Winchesteri sub forma de desert! Nu stiu voi ce ganditi (vorbesc cu fanele, dar nu exclud nici fanii ), dar  Sam Winchester ma duce cu gandul la tiramisu – buna pentru altii dar prea insiropata pentru gustul meu, pe cand Dean Winchester mi se pare la fel de savuros ca o para fiarta in vin rosu cu inghetata de vanilie – yummi, as manca intr-una!. Ok, back to normal, please ignore me!

Mi-a parut rau ca nu am vazut mai pe indelete cum au petrecut ei cele trei saptamani in ascunzatoare, dar ceea ce am vazut a fost de-a dreptul hilar. Dean Winchester se pare ca are gusturile unei gospodine in materie de showuri. Clar trebuie sa-si faca cont pe tvblog.ro, sa mai invete ceva de pe aici. Pe bune, telenovele? ) Si inca din alea in spaniola, nici macar soap opera de la ei din State! Si celebra lui pofta de placinte a revenit in forta. Mi se pare super funny ca ori de cate ori Dean i-a cerut lui Sammy sa-i aduca placinta, Sammy a venit intotdeauna cu altceva.

 Asa cum am spus, episodul a fost mai mult centrat pe tema MOW. Am avut monstrul saptamanii sub forma unei fete din trecutul lui Sammy, daca nu ma insel si prima fata cu care s-a sarutat! Cadavrele lasate in urma de Amy ii poarta semnaura, asa ca Sam isi da repede seama cu cine are de-a face si o gaseste pe Amy.

Sa fie amintirile din adolescenta sau faptul ca inca se simtea recunoscator fata de ea (la urma urmei, fata si-a ucis mama ca sa-l protejeze pe Sammy), dar Sam decide sa o creada pe cuvant cand Amy promite ca nu mai ucide si o lasa sa plece alaturi de copilul ei. Cred ca Sam s-a impacat cu idea ca si el este un freak, stie ca nu are cum sa revina la ceea ce a fost si incearca sa-si rascumpere greselile trecutului.

Asa ca o crede pe aceasta cand ii spune ca nu va mai ucide si o lasa sa traiasca. Din pacate pentru el, Dean nu este de aceeasi parere si decide sa termine ceea ce Sammy nu a putut. Nu sunt de acord cu ce a facut si cred ca si el a regretat decizia luata, dar il pot intelege. Cred ca Amy ar mai fi ucis. Asa cum a zis Dean, poate nu atunci, poate ca intr-un an sau poate in  zece, dar pana la urma tot ar fi cedat. Poate i s-ar fi imbolnavit copilul din nou sau poate latura ei de monstru ar fi devenit mai puternica decat cea umana!

Nu mi-a placut de Dean nici cum s-a purtat cu copilul lui Amy si este clar ca si-a facut un dusman din el, dar alternativa ar fi fost sa-l omoare si nu cred ca ar putea sa omoare un copil, nici macar unul supranatural. Niciun monstru nu a rezistat pana la capat. Lenore a fost singura care a reusit sa-si infraneze poftele de vampir mai mult timp, dar imediat cum a aparut Eve, s-a dus naibii toata forta ei interioara! La fel s-a intamplat si cu acel Rugaru din Metamorphosis (sezonul 4).  Pana la urma, Dean este copilul lui John Winchester. A fost crescut cu ideea ca un monstru ramane mereu un monstru!

Mi-au placut momentele dintre frati, faptul  ca Bobby traieste, gestul lui parintesc de a-i mangaia obrazul lui Dean, pumnul de intampinare pe care Dean i l-a dat lui Sammy si faptul ca in ciuda a tot ceea ce se intampla rau in viata lor, Dean tot simte nevoia sa-l protejeze pe fratele sau mai mic. Si il cred cand spune ca are incredere in Sammy. Chiar daca scena cu Amy nu da asta de inteles! In Amy nu are incredere, asa ca face ce-i spune instinctul de vanator si o ucide!

Intre timp, Leviatanii au descoperit cea mai mare parte din alias-urile Winchesterilor si par sa-si fi facut din prinderea acestora prioritatea numarul 1. Viitorul nu suna deloc bine pentru frati. Sunt tinta deschisa pentru cei mai puternici monstri de pe fata pamantului si habar nu au cum sa-i omoare! In plus, nu-l mai au pe Castiel langa ei (eu ma indoiesc ca a murit!) si Lucifer il bantuie pe Sammy in continuare! Sezonul 7 este surprinzator de bun pana acum. Sa vedem ce mai urmeaza!

PS: cred ca de acum inainte o sa renunt la toppingul de branza! Ultima faza mi-a intors stomacul pe dos!

Pentru comentarii!

The Road so far…

Click here to view the embedded video.

De-abia acum mi-am dat seama cat mi-a lipsit acest show. Plotul sezonului trecut m-a indepartat putin de Supernatural si chiar mi-a creat pe alocuri o stare de disconfort, lucru care a facut sa-mi fie destul de greu sa scriu recenziile cu aceasi pasiune ca in trecut (asta si lipsa timpului, bineinteles ). Sezonul 7 incepe chiar de acolo de unde s-a terminat sezonul trecut, cu Sam, Dean si Bobby, fata in fata cu Castiel, alias noul Dumnezeu.

Bine, avem o noua recapitulare The Road so far pe acordurile melodiei Slow Ride (Foghat) – nicely done! Si avem si un nou credit title, care arata foarte tare! De ramarcat ca o alta schimbare este aparitia numelui lui Misha Collins la Special Guest Star, ceea ce inseamna ca nu mai este regular in show, prin urmare ma astept sa-l vedem ceva mai rar.

A fost un inceput de sezon foarte bun, o reuniune cu Winchesterii, cu Crowley, Lucifer, Castiel si Moartea. O placere sa vezi toate aceste personaje interactionand! Avem un nou sezon, avem un nou personaj negativ si un nou plot. Supernatural fans, faceti cunostinta cu niste creaturi mai vechi chiar decat ingerii si demonii, creaturi pentru care Dumnezeu a decis sa creeze Purgatoriul: Leviathans (acum am facut un pic de research si dintre toate informatiile gasite online, cred ca cea mai potrivita pentru show ar fi aceea ca aceasta creatura este unul dintre cei sapte printi ai Iadului, reprezentand Invidia). Acum ramane de vazut la ce anume s-au gandit scenaristii cand au decis ca ei sa fie noi inamici ai Winchesterilor.

Recunosc, nu mi-a placut ce au facut cu Castiel sezonul trecut, desi am avut parte de niste momente awesome cu Castiel si am putut vedea si cat de talentat este Misha, dar prea era out of character. Asa ca imi era un pic frica de sezonul 7 si de faptul ca el ar putea fi in continuare individul asta arogant, imbatat de putere si incredibil de enervant. M-am bucurat enorm sa vad ca nu l-a tinut decat un episod, ca acel cokteil de steroizi luat direct din Purgatoriu i-a afectat un pic digestia si nu l-a lasat sa devina in intregime monstrul pe care l-am vazut pe parcursul a peste 3 sferturi din episod.

Si serios acum, dar Castiel a luat-o rau de tot pe aratura de cand era super convins ca este Dumnezeu. Asa ca pus pe fapte mari, incepe sa pedepseasca pe toti cei care iau numele Domnului in van, isi face simtita prezenta si se mai si arata in fata oamenilor, dandu-le astfel sansa credincioaselor sa vada ca Dumnezeu nu e femeie (kidding ), ci un barbat tanar, sexy si cu parpalac pe el. Bine ca a zis tanar si sexy, ca altfel ma gandeam la Colombo !

Oh, Castiel, Castiel! Trebuie sa recunosc ca m-am amuzat cand am vazut ce tinte avea: pastori cu anumite preferinte sexuale, oratori motivationali (really???), politicieni, etc. Ah, si sa nu uit de lectia data ingerilor tradatori. Creepy!  Ca sa nu mai vorbesc ca a fost un nesimtit la cum s-a comportat cu Bobby si Winchesterii. Dar a facut un rol multiplu foarte bun iar partea finala a fost jos palaria. Parca il vedeam in fata ochilor pe Jack Torrance din Shining de Stephen King.

Pe langa toata aceasta drama la nivel planetar, mai avem una personala, a lui Sammy Winchester, care se lupta cu consecintele caderii zidului -nu, nu cel al Berlinului, ci despre cel din capul sau este vorba. Imagini ale torturii de care a avut parte in Iad il innebunesc si ii ingreuneaza viata, il fac sa se indoiasca de ceea ce este real si ce nu, iar cireasa de pe tort este intalnirea cu Lucifer (hello Mark Pellegrino, welcome back), care ii da de inteles ca a gasit noi modalitati de tortura, mult mai bune si mai crude decat cele clasice, care se invata la Scoala de Tortura pentru cei care isi petrec vacanta de vara in Iad.

Am avut parte de un episod plin de actiune, umor, mister si interpretare foarte buna din partea tuturor. Intotdeauna mi-au placut scenele cu Dean si Impala, si faptul ca distrugerea masinii este intr-un fel o metafora a scenaristilor pentru a arata cat de distrus este si Dean! Felul in care acesta mereu se ingrijeste de Impala si o reconstruieste, arata ca acest personaj este foarte puternic si ca nu renunta niciodata. Ca sa nu mai zic ca avem din nou legatura aceea unica dintre frati. Am simtit-o pe parcursul intregului episod si m-am simtit extraordinar!

Pentru locul intai in topul scenelor preferate din episod se lupta doua dintre ele care mie mi s-au parut super amuzante: cea cu Crowley cand asteapta sa-l omoare Castiel si cea in care cei doi soti, legati fedelesi in sufragerie, privesc  cu uimire cum Dumnezeu si Moartea au o discutie mai mult decat interesanta.  La fel de funny mi s-a parut comportamentul lui Sam, Dean si Bobby in fata Mortii (Your Honor   – really Bobby?) sau in fata lui Castiel. Daca in fata celor doi le cam tremurau vocile alea frumoase, in fata lui Crowley sunt inca cei mai tari!

A fost o placere sa-i vad iar pe toti la un loc si ma bucur enorm ca Supernatural pare sa se fi reinventat si sa-mi redea aceleasi sentimente pe care le-am avut in primele sezoane, cand m-am indragostit iremediabil de acest show. E ca in cazul unei legaturi pe viata: la Bine si la Rau. Si Supernatural a avut ceva momente rele in trecut, acum sper sa fie din nou numai partea cu “bine”!

Pe saptamana viitoare, cand va trebui sa ne lamurim cine, cum, unde si mai ales de ce! Adica, cine sunt acesti Leviathans (inserati traducerea va rog, daca o stiti), cum a iesit Lucifer din Cusca sau daca a iesit, unde a disparut Sam si mai ales, de ce parea Castiel asa vinovat cand si-a cerut scuze de la Dean, ca si cum ar sti ceva ce Dean nu a aflat inca. Sa aiba dreptate Lucifer in tot ce i-a spus lui Sam?

Pentru comentarii!