
Episodul de Crăciun din My Name is Earl nu prea are legătură cu Crăciunul propriu-zis, deşi sunt brazi peste tot, ci se ocupă de alte probleme, cum ar fi dependenţele şi maniile. Earl se hotărăşte să mai taie un item de pe listă, aşa că se hotărăşte să înapoieze amicului lui homosexual Kenny (care a mai fost subiectul a vreo 2-3 chestii de pe listă şi în trecut) sandwich-urile pe care i le furase cât au fost colegi de şcoală. Ca de obicei, Earl descoperă că tăierea lui Kenny de pe listă nu se poate rezolva aşa uşor, şi că din cauza filmului “Brokeback Mountain” Kenny ar trebui să fie mai macho că să fie plăcut de bărbaţi. În procesul de macho-izare, cei doi devind dependenţi de pariuri, dar doar Earl întotdeauna câştigă (deh, karma). Randy în schimb e tot mai îndrăgostit de Catalina şi se hotărăşte să îi facă o surpriză de Crăciun, iar Joy trebuie să îşi rezolve problemele de anger management pentru a nu avea probleme la proces. Apare din nou avocata mută interpretată de tipa din ‘What the bleep do we know?’, iar pe final, SPOILER Catalina e prinsă de poliţia rutieră din cauza lui Earl şi riscă să fie deportată GATA SPOILER.
“Born a Gamblin Man” e un episod reuşit, la care am râs bine de câteva ori, cea mai bună replică a episodului fiind, în opinia mea:
Earl: “Hmm, no, I don’t have a gambling problem, I’m winning, and winning is not a problem. That’s like saying Michael Jordan has a basketball problem, or Def Leppard has an awesomeness problem. So why don’t y’all pour some sugar on that?”
Umorul din My Name is Earl e în principal umor de situaţie şi vine de la naivitatea personajelor şi de la modul simplist şi de multe ori pueril în care acestea gândesc şi îşi pun problemele, mai ales Earl şi Randy, care, pe lângă ciudăţenile sale ce îl fac un personaj foarte interesant, e un catalizator în situaţiile amuzante. “Born a Gamblin Man” aplică bine acest tip de umor, fără a fi prea pueril sau prea moralizator, ca în alte episoade din acest sezon. 9/10