“Space: the final frontier. These are the voyages of the ….”.

Mai deunazi un coleg de pe TvBlog s-a riscat si a a scris despre trilogia Star Trek (TNG, DS9, Voyager). O treaba excelenta facuta de el, drept pentru care vreau sa ii multumesc si cu voia lui si a celorlalti colegi astazi vreau sa va povestesc si despre ultima serie Star Trek, intitulata simplu Enterprise. Deci sa purcedem la drum.

“Space: the final frontier. These are the voyages of the ….”. Nici vorba, este inca prea devreme pentru asta. Actiunea serialului incepe in anul 2151, an care in universul Star Trek inseamna ca este plasat intre urmatoarele coordonate temporale: In urma cu aproximativ 100 de ani, Dr. Zefram Cochrane a realizat primul zbor warp (cu W.T. Riker la bord) si a luat primul contact cu rasa Vulcaniana, iar peste aproximativ 80-90 ani (de la anul 2151) faimosul capitan Kirk se va naste. Totodata, in anul 2155 se vor pune bazele viitoarei Federatii (desi unii trekisti nu imi dau dau dreptate si plaseaza acest eveniment ceva mai tarziu). Cine sunt protagonistii acestui serial ? Pai nu putea lipsi in primul rand nava spatiala, aceasta fiind prima nava din seria ei, Enterprise (NX-01) si prima nava terrana care putea atinge fabuloasa viteza, warp-5. Avea o capacitate maxima de aproximativ 100 persoane (Enteprise-ul lui Picard avea o capacitate de aproximativ 1.100 persoane, asta ca sa va faceti o imagine ca si dimensiuni), era singura nava a Pamantului (de acest fel) si motorul navei a fost proiectat de tatal capitanului navei, impreuna cu Z. Cochrane. Sa cunoastem echipajul. Capitanul navei este Jonathan Archer, secondat de T’Pol (vulcaniana), inginerul-sef este Charles “Trip” Tucker III. Malcom Red se ocupa cu securitatea si cu armele (are si un trecut in servicii cam secrete), Hoshi Sato, ofiter de comunicatii (care daca isi punea mintea, gasea o cale de comunicare si cu primatele). Travis Mayweather, carmaci si care a crescut pe cargourile terrane (cargourile  calatoresc cu viteza pre-warp astfel ca o calatorie intre planete dura ani intregi). Si nu cel din urma, personajul meu favorit, dupa T’Pol, desigur, Phlox care este din rasa Debulana.

La momentul inceperii actiunii, Terra isi revenise (era la sfarsitul recuperarii) dupa al 3-lea Razboi Mondial si se indrepta pe calea “socialismului trekist”, in care toti incepeau sa fie “frati”, noul principiu economic se afla la orizont (banii nu mai erau un tel). Dar toate astea se intamplau sub atenta supraveghere a Vulcanienilor, iar cea mai mare presiune facuta de baietii cu urechi ascutite era in domeniul spatial. Adica, terranii simteau ca se maturizasera si voiau sa plece ca haiducii prin spatiu, iar domnii “Logici” le tot puneau piedici sabotandu-le planurile tehnologice din dorinta de a ii tine pe pamanteni cat mai aproape de casa, fiindca sunt imaturi si nepregatiti pentru spatiu (mai tarziu o sa vedem si care sunt motivele principale). La un moment dat unii conducatori ai programului spatial (in speta Amiralul Forrest) se cam saturase sa fie dadacit ca un copil mic de catre Vulcanieni si, ajutat de un eveniment (primul klingonian si-a facut aparitia in serial), decide sa lansese nava in spatiu (dupa ani de teste si amanari). O concesie este totusi facuta Vulcanienilor de catre Amiralul Forrest si asta consta in faptul ca ofiterul secund sa fie o Vulcaniana, T’Pol (ca fapt divers, niciun vulcanian nu se ingramadea sa stea pe o nava terrana, din cauza ca pamantenii miroseau. Deh nasuri fine ale vulcanienilor. Oricum interesanta decizia scenaristilor de a pune pe tapet acest detaliu. Ia ganditi-va, in Istoria Americii unde regasiti acest fapt ?). Facand o paralela, plecarea navei Enterprise in spatiu este precum prima calatorie din Evul Mediu, peste oceanul Atlantic, Pacific (sau ce ocean gasiti voi) numai ca cei care pleaca sunt bastinasi primitivi si nicidecum europenii anilor 1500 – 1600. Cam asa este decalajul tehnologic dintre pamanteni si si ceilalti, asta ca prim fapt, iar al doilea fapt este ca ei nu aveau o harta a locuitorilor spatiului si deci nu stiau peste cine dau si ce fel de extratersti sunt (buni sau rai). Asa ca va dati seama ca Spatiul nu stia cine sunt baietii si fetele de pe Pamant, nu auzisera de ei si nu dadeau 2 bani pe ei asa ca imediat ce baietii ies cu nava incep problemele (spre deosebire de TNG unde cand astia vedeau in spatiu o nava de pe Pamant le tremuru chilotii sau dupa caz se simteau ca Bunicul meu care in sfarsit dupa atatia ani de asteptare i-a vazut pe americani la noi in tara). Sper ca v-ati facut o impresie despre contextul social-politic si locul terranilor in galaxie.

Sezoanele 1 si 2 sunt marcate de nenumaratele prime contacte intre echipajul nostru si alte specii, dar mai ales ne sunt prezentati Sulibanii, o specie modificata genetic de o rasa avansata din secolul 27 si care se afla implicata intr-un razboi temporal. Tot aici il cunoastem si pe Agentul Special Temporal Daniel din secolul 31 care il ajuta ocazional pe Archer impotriva alora rai care vor sa stearga din istorie viitorul Pamantului. Tot aici facem cunostinta si cu Andorienii, iar pe Thy’lek Shran il vom indragi sau nu, dar sigur ii vom aprecia umorul fin si faptul ca este inamicul numarul unu al Vulcanienilor.

Sezonul 3 este si cel mai bun, contine un singur “arc-story” si este vorba despre rasa Xindi, o rasa care isi are originea in Expansiune si care a lansat, dintr-un motiv de neinteles un atac asupra planetei Pamant ucigand 7 milioane de oameni. Enterprise pleaca impotriva lor, intr-o zona (Expansiune) in care nici macar Vulcanienii nu aveau “curaj” sa intre.

Sezonul 4, cel mai realist sezon, parerea mea, este un sezon in care vedem ca Vulcanienii nu sunt chiar asa de curati pe cat credeam, in care vedem greselile facute de pamanteni in trecut lor, in care ni se arata ca xenofobia inca exista pe Terra. Sa detaliez putin acest sezon. Va povesteam la inceput ca pamantenii au fost tinuti in frau de Vulcanieni cu privire la procesul tehnologic. Ei bine unul din motive ar fi ca Pamantenii au rezolvat in 100 de ani cam toate problemele (boli, probleme sociale, tehnologie, etc), probleme pe care planeta Vulcan le-a rezolvat in 1000 de ani. Si de aici extrapolati unde ar ajunge omenirea in 500 de ani daca ar tine-o tot asa. Ne este introdus in serial Dr. Arik Soong, “strabunicul lu’ tata lu’ Data”. Si daca va intrebati ce e cu diferentele fizionomice (fruntea in special) dintre Klingonienii lui Kirk si Klingonienii lui Picard, ei bine in sezonul 4 o sa aflati raspunsul. Binenteles ca nu puteau lipsi si fratii Vulcanienilor, Romulanii, care in aceasta perioada incep sa isi formeze imperiul. Sezonul se termina magistral cu un speech al artizanului care a pus bazele formarii Federatiei, Jonathan Archer, speech pe care generatiile viitoare il vor invata la scoala.

Click here to view the embedded video.

Din pacate serialul este anulat, din cauza ratingului, dupa sezonul 4, desi in program era “desenat” si sezonul 5. Mi-a placut serialul fiindca a prezentat o varianta mai realista a ceea ce poate fi in spatiu si cum se poate desfasura actiunea. Episodul pilot “Broken Bow” si episodul final “These are the voyages… “sunt preferatele mele. Va las sa va delectati si cu coloana sonora a serialului Where My Heart Will Take Me – Russell Watson.

Promo:
Vezi cele mai noi trailere doar aici

Deoarece cu ocazia comentariilor la defunctul Stargate Universe au aparut tot felul de referiri la Star Trek, mie mi s-a pofta de asa ceva. Nici pana acum nu am vazut toata seria originala, iar deoarece Star Trek Enterprise este mai nou si inca viu in memorie, randurile de mai jos se concentreaza doar pe Star Trek: The Next Generation, Star Trek: Deep Space Nine si Star Trek: Voyager.

Dar mai intai sa incepem cu inceputul. In universul Star Trek imaginat de Gene Roddenberry actiunea are loc in galaxia Milky Way. Aceasta e reala iar imaginea ei o avem toti in minte, spirala aceea cu un diametru estimat intre 100.000 si 120.000 ani-lumina.

Dupa care trecem la imaginar. Intr-un coltisor al galaxiei se gaseste Federatia Planetelor Unite. Forma de organizare – republica constitutionala condusa de un presedinte. Secondat indeaproape de Consiliul Federatiei.

O economie care astazi nu ar putea fi explicata decat printr-un singur cuvant: socialista. Adica banii au disparut. Totusi exista referiri la anumite “credite” in cateva episoade.

Cuprinde aproximativ 150 de membri. In general planete conduse de un singur guvern (dar pot fi intalnite si exceptii) si care imbratiseaza libertatea, egalitatea, justitia, cooperarea si pacea.

Se intinde pe o distanta apreciata a fi intre 8000-10.000 light years iar organizatia care se ocupa de apararea si explorarea spatiului Federatiei se numeste StarFleet. Federatia si implicit Flota Stelara au si o Prima Directiva ce interzice orice interferenta cu o civilizatie care nu a atins inca nivelul tehnologic menit a-i da posibilitatea sa calatoreasca cu viteze warp.

Daca am vorbit de intinderea Federatiei ajungem obligatoriu si la viteze, unde bineinteles ca au aparut si “discutiile”.

Avand in vedere ca la warp 9.9 ar dura cam 4-5 ani pentru ca o nava stelara sa traverseze spatiul Federatiei, jump-ul facut de Enterprise-D dintr-o parte in alta, de la granita cardassiana la cea klingoniana in doua episoade consecutive, devine cam greu de realizat. Voyager nu ar fi putut sa ajunga de pe Pamant la DS9 in trei luni de la lansare asa cum ni se spune, si nici deplasarea flotelor romulana, klingoniana si federata catre Cardassia nu s-ar fi putut petrece in decursul a catorva saptamani asa cum stim din DS9.

Nu mai vorbim despre capacitatea de a sustine o asemenea viteza in mod constant, reparatii, intretinere curenta, deuteriu, dilitiu si nici despre navele de logistica necesare administrarii unei asemenea infrastructuri descentralizate (cargourile ating doar warp 6 din cate stiu eu).

Pe de alta parte, ca sa incercam si o echivalare cu alte seriale sf, warp este echivalentul FTL(faster then light) din BSG, o descriere exacta a acesteia eu gasind-o doar in Star Trek:Voyager sezonul 2, episodul The 37′s, unde viteza maxima a celei mai noi clase de nave a Federatiei este de warp 9.975 adica 4 miliarde mile pe secunda. La warp 10 nu stim exact ce se intampla, singurii care pot depasi acea viteza fiind Borg care au dezvoltat high warp sau transwarp, o tehnologie ce le permite sa atinga viteze de 20 de ori mai mari decat ceea ce ofera warp.

Peste aceasta se mai afla doar quantum slipstream care din cate am inteles eu ne apropie de ceea ce se foloseste in Stargate.

Mai se pot trage “concluzii” despre vitezele warp si din cei 75 de ani necesari lui Voyager sa acopere cei 70.000 light years distanta la care se afla fata de Pamant, ba chiar si din Star Trek Enterprise(la warp 5 o calatorie pana la Neptun dura parca vreo 6 minute).

Insa viteza warp din TOS este diferita cea din TNG iar Enterprise este before TOS asa ca nu stiu daca ultima afirmatie se pune…:-)

Dar asta e farmecul serialelor science-fiction si odata scrise aceste randuri zambesc amar la gandul ca cine stie ce prostie tehnica am retinut eu aiurea dandu-i astfel ocazia lui dr.Jackson sa ma afuriseasca.

Continuam cu imaginarul si va rog sa considerati galaxia noastra ca fiind un cerc impartit in patru parti egale. Astea sunt cuadrantele. Cele de jos Alfa si Beta, cele de sus Gama si Delta. In cele de jos se gaseste Federatia Planetelor Unite, Cardassia, Imperiul Kilngonian, Imperiul Romulan, Alianta Ferengi, Breen, Bajor si altii mai putin importanti in povestea noastra. Sus, in cuadrantul Gama se afla Dominion, iar in cuadrantul Delta se gaseste alaturi de altii sursa primara a raului, Borg, asa cum au fost ei descrisi de catre Jean-Luc Picard.

O harta aproximativa a cuadrantelor Alfa si Beta o puteti vedea mai jos, dar cu precizarea ca nu trebuie s-o considerati a fi batuta e.

Dupa cum vedeti, si in ciuda a ceea ce suntem noi tentati sa credem datorita faptului ca atunci cand scenaristii se refera la Federatie ei au in minte de fapt Pamantul, cuadrantul Alfa este impartit de Federatie cu Cardassia, Ferengi si Breen, iar cuadrantul Beta este impartit cu Imperiiile Klingonian si Romulan.

Deasupra Imperiului Romulan si la o distanta apreciata pe harta noastra ca fiind de vreo 23.000 de light years se afla Galactic Core, miezul galaxiei, iar dupa el urmeaza cuadrantul Delta, spatiul Borg si cu mult inainte de el isi incepe USS Voyager lungul drum catre spatiul Federatiei. In partea cealalta, deasupra Breen si in cuadrantul Gama, se afla Dominion.

Relatiile dintre puterile descrise mai sus si explorarea spatiului fac obiectul celor trei seriale amintite la inceput.

Star Trek: The Next Generation – Space: the final frontier. These are the voyages of starship Enterprise…

2364 – 2370

Cea de-a cincea nava a Federatiei care poarta acest nume porneste in plina forta cu ajutorul celor 27 de milioane de privitori ai primului episod. Asta in ciuda formei sale care mie nu mi-a placut niciodata, parandu-mi-se “greoaie”, dar care a facut furori la acea vreme.

Cu un echipaj nou ce nu are nimic de-a face cu trecutul si aflat sub conducerea unui capitan, Jean-Luc Picard, care i-a obligat pe fanii francizei sa-si cerceteze cu foarte mare atentie loialitatea aratata fara nici o rezerva pana atunci lui James Tiberius Kirk, aventurile lui Enterprise-D au facut deliciul publicului timp de 7 ani.

Aici trebuie sa fac o declaratie: mi-a placut si Jack O’Neill, mi-a placut si Adama, si Dylan Hunt. Intr-un fel ciudat, pe care nu pot sa-l descriu foarte exact, m-a cucerit si Sisko. Pana si Janeway mi-a devenit simpatica in cele din urma, in ciuda faptului ca la fiecare lovitura incasata de Voyager ei i se desfacea acel coc prin care isi strangea parul. O procedura destul de invechita pentru acea vreme.

Insa Jean-Luc Picard ramane pentru mine idealul ! Ceea ce consider eu ca ar trebui sa fie un capitan de nava, un om al acelui secol. Daca Kirk este omul de actiune pozitiv provenit din “baiatul rau” ce ni se dezvaluie chiar si in ultimul film, atunci Picard este intelectualul.

Profund moral, inteligent, detinand serioase aptitudini de diplomat, avand inclinatii catre studiul arheologiei, apreciind muzica clasica, teatrul si povestile cu detectivi, retras si fara sa fie un promotor al apropierii cu orice pret de echipaj, Picard este un om complet, care apasa pe tragaci doar in ultimul moment. Iar Patrick Stewart are o interpetare de exceptie, scoala engleza spunandu-si cuvantul cu prisosinta.

Si cand ma gandesc ca la inceput Patrick Stewart a fost luat in considerare pentru rolul androidului Data, doar o intalnire de ultim moment cu executivii Paramount reusind sa schimbe dorinta lui Roddenberry….

Alaturi de capitanul Jean-Luc Picard Enterprise-D ii are la bord pe secundul William Riker, locotenentul comandor Data (un android, fiind al treilea la comanda navei), seful securitatii Tasha Yar, inlocuita dupa primul sezon de catre locotenentul Worf , un klingonian. O mai avem pe doctorita Beverly Crusher, pe fiul acesteia Wesley, pe inginerul sef Geordi La Forge, pe Deanna Troi consilierul navei si inca vreo 1000 de pasageri, familii ale ofiterilor sau calatori pur si simplu.

Serialul incepe cu un tribunal extraordinar convocat de omnipotentul Q, in discutie fiind pusa insasi existenta omenirii, iar echipajul lui Enterprise-D trebuie sa suporte acuzatiile fiind obligat sa rezolve un mister pentru a-si dovedi buna credinta si pentru a cumpara omenirii un timp de respiro in care sa dovedeasca faptul ca merita sa-si continue existenta. O rasa de salbatici violenti pe care atotputernicul Q n-o vede cu ochi foarte buni. Am amintit faptul ca se cumpara timp; da, e adevarat, serialul incheindu-se in aceeasi nota si cu acelasi Q, insa Jean-Luc Picard reuseste sa-i demonstreze acestuia ca omenirea a invatat din greselile trecutului.

Dincolo de asta serialul ne prezinta prin intermediul personajelor viata secolului 24, relatiile cu alte civilizatii, si exploreaza conditia umana existenta la acea vreme. Ne sunt introduse noi rase, iar in cele din urma, tot cu ajutorul lui Q, facem cunostiinta si cu Borg, moment ce il face pe Jean-Luc Picard, care desi nu este un arogant de felul lui este totusi increzator in steaua omenirii, sa implore ajutorul aceluiasi Q.

Se observa implicarea lui Roddenberry care tinea foarte mult sa accentueze lipsa de lacomie, lipsa dorintei de putere si altruismul la care ajunsese omenirea la acel timp.

Asta a dus la constrangeri si critici, gasindu-se destui care sa afirme ca aceasta linie devine obositoare, echipajul ajungand sa fie comparat cu o multime de frati si surori ce se iubesc neconditionat. Avand in vedere anii productiei, au mai fost critici si in privinta efectelor speciale relativ modeste. Partial adevarat, si abia aici vedem reusita lui Patrick Stewart in toata splendoarea ei, acesta reusind sa acopere minusurile prin felul in care isi interpreteaza personajul.

Pe masura ce sezoanele se succed apar si momentele comice, apar noi personaje precum Guinan sau holodeck-ul(da, putem spune ca holospatiul devine un “personaj” care alaturi de Q o sa fie prezent in toate serialele la care facem referire), iar personajele existente se dezvolta.

Computer, create dance partner. Female.

Click here to view the embedded video.

Sa notam ca undeva prin sezonul trei in echipa din spatele ecranului isi face aparitia si Ronald D. Moore care devine expertul in materie de klingonieni. Deasemenea se schimba si uniformele.

In sezonul patru Enterprise-D este tarata in razboiul civil klingonian ce izbucneste cu violenta. Deasemenea vizitam locurile in care Picard a crescut si facem cunostinta cu familia lui.

Moartea lui Gene Roddenberry, creatorul Star Trek, este marcata in sezonul cinci prin cateva episoade, in special Unification, atunci cand Spock isi face aparitia si el in TNG.

Mai facem cunostiinta si cu bajoranii a caror reprezentanta, Ro Laren, inca nu stie ca o sa devina viitorul Admiral Cain din noul BSG neimaginat la acea vreme de Ronald D. Moore. Ce talie avea…!

In sezonul sapte ne apropiem de final si primim raspuns si la cateva intrebari. De exemplu de ce nu aveau navele Flotei Stelare capacitatea de a se “invalui” precum klingonienii sau romulanii. Ei bine, Federatia avea capacitatea tehnologica de a face acest lucru posibil, ba chiar mai mult decat atat dupa cum vedem, insa era limitata de acordul semnat la Algeron, iar acest lucrul il aflam din episodul intitulat Pegasus. Serialul se incheie in mai 1994, ultimele doua episoade adunand o multime de oameni pe Toronto’s SkyDome.

Sunt o multime de episoade demne a fi amintite, insa eu de cate ori ma gandesc la TNG trec dincolo de Borg, de klingonieni, de orice altceva si ma opresc la un episod din sezonul sase si unul din al saptelea. Lessons si Attached. Asta e, nu dati cu pietre, sunt fan Jean-Luc Picard.

Lessons

Click here to view the embedded video.

Sa incheiem aici mica descriere a TNG cu cateva date “tehnice”. A fost un serial de al carui succes cei trei mari(CBS, ABC, FOX)nu s-au bucurat deloc. Datorita esuarii negocierilor cu acestia a rulat doar intr-un sindicat format din vreo 200 de statii ce acopereau 90% din teritoriul SUA. Cu o medie de 20 de milioane de privitori pe episod a fost cel mai de succes serial care a facut acest lucru, inca neegalat de altele. Serialul era oferit pe gratis statiilor, care vindeau 5 minute de publicitate pe plan local, iar Paramount vindea restul de sapte minute pe plan national si in ciuda faptului ca orele de difuzare erau diferite studioul primea la acea vreme 1 milion de dolari pe episod din publicitate. A fost pur si simplu gaina cu oua de aur a studiourilor Paramount. Deasemenea, echipajul lui Enterprise-D a jucat in cele 4 filme Star Trek ce-au aparut dupa incheierea serialului, Generations, First Contact, Insurrection si Nemesis.

Star Trek: Deep Space Nine

2369 – 2375

Intro

Click here to view the embedded video.

Si odata ce i-am spus numele apar si “problemele” pentru Star Trek.

In primul rand pare a fi static. Actiunea nu se desfasoara pe o nava stelara, asta deoarece TNG inca rula iar producatorii au crezut ca doua nave in acelasi timp ar da prost.

Astfel ca ne mutam pe o statie cardassiana aflata pe orbita planetei Bajor ce doreste sa adere la Federatie dupa ce trecuse printr-un lung conflict. Chiar tema muzicala impune o anumita singuratate, solitudine, desi nu se apropie de tanguitul dureros din BSG.

De regula perioada standard de aderare la Federatie era de 10 ani, dar nu era batuta in cuie. Asta cumva mi-a amintit de Romania si de aderarea ei la UE, lucru accentuat si de prezenta extrem de vie a lui Quark si a altor ferengi aflati pe statie.

In al doilea rand se renunta aproape total la partea de explorare a spatiului, deoarece statia avea doar niste navete in dotarea ei, si se pune accentul pe dezvoltarea personajelor, multe tocmai iesite dintr-o lunga si brutala ocupatie cardassiana. Iar de aici pana la “intunecat” nu-i decat un pas.

La acest capitol adaugam si razboiul, prea putin evidentiat in pozitivismul din TNG, cu toate relele ce decurg de aici. Aflam ca Federatia atat de frumos portretizata pana acum avea si partile ei negre, Sectiunea 31 (Inter Arma Enim Silent Leges aratand doar “incununarea” activitatii respectivei organizatii secrete) fiind un exemplu. Mai aflam ca desi Federatia clama tot felul de principii frumoase nu se sfia sa se foloseasca de armele de distrugere in masa.

Daca ii mai adaugam si pe cei din Maquis, multi fiind inca ofiteri activi ai Flotei, atunci avem imaginea unei Federatii ai carei cetateni se lupta cu globalizarea si neajunsurile zilelor noastre.

“Everybody should want to be in the Federation. Nobody leaves paradise. In some ways, you’re even worse than the Borg. At least they tell you about their plans for assimilation. You assimilate people and they don’t even know it.”

Peste toate acestea asistam si la o lovitura de stat pusa la cale de ofiteri ai Federatiei pe Pamant. Iar in episodul In The Pale Moonlight asistam la o deconstructie a unui personaj pozitiv cum rar mi-a fost dat sa vad in alte seriale.

In al treilea rand, desi proiectul a primit binecuvantarea lui Roddenberry, multi ii suspecteaza pe producatori ca au profitat de moartea acestuia si au schimbat “mandatul” primit de la acesta. Producatorii se apara afirmand ca Roddenberry era perfect constient de schimbarile ce urmau sa apara in filozofia Star Trek. Nici vocea computerului, Majel Roddenberry, sotia lui Gene, nu aduce prea multa lumina aici.

La un moment dat a declarat ca Roddenberry nici nu si-a dorit implicarea in acest proiect fiindca deja facuse ce-si propusese si doar le-a dorit succes producatorilor fiindca atata vreme cat numele de Star Trek era prezent pe micile si marele ecrane lui ii era suficient.

Cu alta ocazie insa si-a exprimat parerea ca lipsa temei razboiului din celelalte seriale Star Trek s-ar fi datorat mai mult bugetelor restranse si lipsei de mijloace tehince, nu neaparat filozofiei impuse de Gene Roddenberry. Alegeti voi ce credeti ca mai bine.

In al patrulea rand au aparut acuzatiile de furt fiindca la acea vreme DS9 isi disputa piata cu Babylon 5 iar Michael Straczynski a declarat ca:

“Okay, YOU (Paramount) know what happened, and I know what happened, but let’s try to be grownup about it for now, though I must say that the shapechanging thing nearly tipped me back over the edge again. If there are no more major similarities that crop up in the next few weeks or months, with luck we can continue that way.”

Desi serialele au rulat aproape simultan mie imi vine sa greu acest lucru mai ales pentru faptul ca munca la DS9 a inceput cu vreun an inainte. Insa never say never…

Ca sa iesim din dilema pro vs. contra DS9, sau din contra, pentru a o adanci, va redau si parerea aceluiasi Ronald D. Moore, cel care a scris multe episoade din serial fiind chiar showrunner al acestuia:

I think Deep Space Nine was the show that really took Star Trek as far as you could take it. You have the original series which is a sort of a landmark, it changes everything about the way science fiction is presented on television, at least space-based science fiction. Then you have Next Generation which, for all of its legitimate achievements is still a riff on the original. It’s still sort of like, ok, it’s another star ship and it’s another captain – it’s different but it’s still a riff on the original. Here comes Deep Space Nine and it just runs the table in a different way. It just says ok, you think you know what Star Trek is, let’s put it on a space station, and lets make it darker. Let’s make it a continuing story, and let’s continually challenge your assumptions about what this American icon means. And I think it was the ultimate achievement for the franchise. Personally, I think it’s the best of all of them, I think it’s an amazing piece of work.

Altminteri serialul a fost extrem de bine primit fiind catalogat ca cel mai bine scris, jucat si produs serial Star Trek. Nu s-a bucurat niciodata de ratingul inregistrat de TNG, nici nu a fost promovat indeajuns, dar a avut intotdeauna un rating solid asta si datorita faptului ca Benjamin Sisko a reusit sa atraga prin prezenta sa populatia afro-americana.

Acum sa vorbim putin despre actiunea in sine a serialului.

Locotenent comandorul la acea data Benjamin Sisko este chemat sa preia comanda unei statii cardassiene aflata in vecinatatea planetei Bajor. Sa mentionam ca statia este comandata de un ofiter al Flotei dar ramane proprietatea bajoranilor. Cu aceasta ocazie i se traseaza drept sarcina de catre Jean-Luc Picard sa faca totul pentru ca Bajor sa fie pregatita de aderarea la Federatie atunci cand perioada de pregatire si adaptare se va incheia. Sisko nu-l priveste cu ochi buni pe Picard deoarece acesta, in calitatea lui de “punte” intre Borg si oameni, este considerat raspunzator de moartea sotiei sale la Wolf 359.

Din echipa lui Sisko face parte si O’Brien de pe Enterprise-D, care primeste postul de inginer sef, fiind responsabil de buna functionare a statiei. Li se alatura doctorul Julian Bashir, un om imbunatatit genetic dupa cum o sa aflam mai tarziu si Jadzia Dax, o adevarata frumusete ce poarta in interiorul ei un simbiot, Dax, care a cunoscut multe gazde. Penultima dintre ele, un klingonian pe nume Curzon, fiind mentorul si un prieten apropiat a lui Sisko.

Sisko si Jadzia Dax descopera o gaura de vierme stabila ce duce in cuadrantul Gama, gaura de vierme ce este locuita de niste fiinte considerate de bajorani ca fiind zeii lor.

Cu aceasta ocazie Sisko primeste din partea bajoranilor denumirea de Emisar, lucru ce-l face atat pe el cat si Flota Stelara sa se simta incomodati de acest titlu religios. Asta deocamdata pentru ca mai tarziu, cand situatia o va cere, Federatia o sa apeleze la acest titlu religios.

Din partea bajorana, echipajul lui Sisko este completat de catre secundul sau, maiorul Kyra Nerys, fosta membra a rezistentei impotriva cardassienilor, si de seful securitatii statiei, Odo, un schimbator gasit cu multi ani inainte de cardassieni si adus pe statie.

Aici se cuvine s-o amintim din nou pe Ro Laren/Admiral Cain, careia la acea data i s-a oferit personajul Kyra Nerys. Insa a refuzat. Iar candva pe Tv Blog am citit un comentariu in care se afirma ca RDA a fost in carti pentru personajul Benjamin Sisko.

Si totusi… ce bine ca a refuzat, sau ca poate nu i s-a oferit rolul.

Acestora li se adauga Quark, un ferengi ce este considerat a fi stalpul afacerilor de pe statie si Garak, ultimul cardassian ramas acolo datorita faptului ca nu se poate intoarce pe planeta natala. Asta cica se ocupa de croitorie dar este suspectat a fi informatorul Ordinului Obsidian, serviciul secret cardassian.

Avand in vedere gaura de vierme descoperita, DS9 devine rapid atractia tuturor negustorilor, oamenilor de stiinta, precum si a puterilor existente in cuadrantele Alfa si Beta. Care afla destul de curand ca in cuadrantul Gama nu-i chiar un loc de joaca gata a fi vizitat de oricine, Federatia pierzand extrem de usor o nava de clasa Galaxy.

Dominion este puterea dominanta acolo iar Fondatorii, Shapeshifterii, schimbatorii, sunt clasa conducatoare, Vorta(diplomatii) si Jem’Hadarii(razboinicii) privindu-i pe acestia drept niste zei. Astfel ca Odo isi gaseste rudele, dar isi pastreaza obiectivitatea si nu pare prea incantat de acestia.

Insa pana sa escaladeze conflictul cu Dominion, alte cateva personaje intra in scena.

Lui Gowron i se face de cucui si pleaca la lupta pentru a inviora spiritul si a restabili vechile traditii razboinice ale klingonienilor.

Daca ati uitat cine-i Gowron, momentul ridicarii lui il gasiti in TNG, Federatia avand un cuvant de spus in ascensiunea acestuia. Insa Gowron trece cu usurinta peste ajutorul primit iar DS9 se trezeste la usa ei cu o intreaga flota de crucisatoare klingoniene camuflate.

E drept ca tinta lui este deocamdata Cardassia si Gowron chiar asteapta ajutor de la “aliatii” lui. Care aliati fac rapid un calcul de rentabilitate si ajung la concluzia ca o cadere a Cardassiei nu ar fi pe placul lor. Drept pentru care paseaza acestora informatia atacului iminent, prin intermediul croitorului Garak ce este invitat sa ia masurile capitanului Sisko in timp ce problema atacului klingonian este dezbatuta intr-o sedinta a staff-ului.

Odata cu acestea isi face aparitia si Worf, caci cine poate intelege mai bine gandirea klingoniana decat un klingonian ?! Un Worf destul de demoralizat de cariera lui in Flota Stelara dupa pierderea ultimei nave Enterprise si care se gandeste serios sa demisioneze.

Insa incepe rapid sa reevalueze. Mai intai cand calatoreste cu USS Defiant, nava primita de Sisko ce are menirea de a apara statia. Defiant, febletea mea in materie de nave stelare, a fost construita special pentru lupta cu Borg. Este o nava spartana, fara 10 Forward, holodeck-uri sau alte brizbrizuri si care in plus beneficiaza de o tehnologie “legala” de camuflare, donata de romulani special pentru studierea Dominion si a cuadrantului Gama. Dupa care Sisko ii ofera o pozitie permanenta pe DS9, unde Worf isi intalneste in cele din urma si sotia, pe Jadzia Dax.

Klingon war

Click here to view the embedded video.

Cardassienii schimba rapid partile, klingonienii la fel, umbra Dominion se resfrange asupra intregului cuadrant Alfa, razboaiele se succed cu repeziciune accentuand moralitatea ambigua de care a fost acuzat DS9 si avem parte doar de scurte perioade de acalmie.

Atmosfera apasatoare este luminata insa de Quark, un ferengi care cauta infractiunile cu insistenta celor din Firefly, de Garak spionul-croitor, si de Vorta Weyoun. Aici Jeffrey Combs face un rol super pana sa ajunga la consfiintirea completa de care are parte in Star Trek Enterprise unde il joaca pe andorianul Shran.

Desi la inceput am zis “bleah”, acestia trei ajung sa fie sarea si piperul serialului.

Sunt “insidious”.

Aveti mai jos un dialog superb, o “descriere” a Federatiei

Click here to view the embedded video.

Plus un dialog intre Quark si O’Brien

Quark: Gagh for breakfast, gagh for lunch, gagh for dinner…am I the only one who thinks Klingon menus need to have more variety ?

O’Brien: You want to complain about gagh, that’s fine with me. But next time, don’t complain in the mess hall when we’re sitting at a table surrounded by a dozen Klingons.

Si in cele din urma priviti-l pe fericitul Weyoun

Click here to view the embedded video.

Una peste alta Federatia se afla aproape de infrangere. Parca mai aproape decat cu ocazia atacului Borg, planete de baza ale acesteia si apropiate sufleteste de fanii Star Trek precum Betazed, fiind ocupate de Dominion. Si fiindca asta nu este de ajuns, Pamantul insusi si chiar cartierul general al Flotei primesc o lovitura in plin de la noii aliati ai Dominion, Breen, ceea ce face ca pamantenii sa simta pe pielea lor razboiul.

Asta duce la masuri extreme inclusiv fortarea implicarii in razboi a romulanilor, evidentiata in superbul episod In The Pale Moonlight.

Click here to view the embedded video.

Avem parte si de intoarceri in timp extrem de bine realizate, precum Little Green Men si Trials and Tribble-ations. Avem parte si de un univers paralel in care nu exista o Federatie, avem parte de multe, insa principala caracteristica a DS9 este faptul ca aflam multe, intram in intimitatea traditiilor klingoniene, bajorane si aflam destule despre ferengi si Regulile lor de achizitie. Prin acest serial universului Star Trek i se adauga o noua dimensiune, capata o alta consistenta.

Klingon about marriage

Click here to view the embedded video.

Personal, la sfarsitul acestui serial am simtit ceea ce spunea Osiris despre NCIS, si anume sentimentul de mare familie pe care membrii echipei au reusit sa-l transmita, astfel incat atunci cand se incheie ajungi sa-i simti lipsa.

Star Trek:Voyager

2371 – 2378

Si daca nu ar fi fost folosita deja, abia aici se potrivea la fix expresia “to boldly go where no one has gone before”.

Go to Badlands, find Maquis. Acestea sunt ordinele primite de capitanul nou-noutei nave din clasa Intrepid, Kathryn Janeway. Singurul serial Star Trek care are drept capitan si personaj principal o femeie. Primul serial Star Trek facut fara implicarea lui Roddenberry.

Ca sa intram direct in subiect, aflandu-se in urmarirea unei nave Maquis, Voyager se trezeste in cuadrantul Delta si la vreo 75 de ani distanta de casa. Cu o nava avariata si cativa membri ai echipajului morti, inclusiv secundul si doctorul, capitanul Janeway le propune celor din Maquis, care urmasera fara sa vrea acelasi drum, sa-si uneasca fortele pe Voyager.

Astfel ca ia nastere echipajul ce are in fata un drum de 70.000 de ani lumina.

Impunand respectarea ordinelor si procedurilor Flotei Stelare capitanul Janeway il are ca secund pe comandantul Chicote (asa cum ii spune Q) sau Chakotay, fost ofiter in Flota ce demisionase pentru a se alatura Maquis si ca inginer sef pe o jumatate om-jumatate klingoniana B’Ellana Torres.

Vulcanianul Tuvok, ce fusese infiltrat pe nava Maquis, isi reia postul de sef al securitatii navei iar Tom Paris, pe care Janeway il scosese dintr-o inchisoare a Federatiei, devine pilotul navei. Li se alatura Harry Kim, proaspat iesit de pe bancile Academiei. Astia doi, Tom si Harry, gasesc de cuvinta sa umble prin programele lui Tuvok, imbracand oracolul vulcanian in pijama sau punandu-i un sombrero. In privinta medicului sef, holograma de urgenta interpretata de Robert Picardo devine permanenta. Si mai avem doi bastinasi din cuadrantul Delta, Kes – o ocampa, si Neelix – un talaxian.

Astfel ca incepem lungul drum catre casa si in acelasi timp ne intoarcem la origini. Explorarea spatiului, intalnirea cu fenomene ciudate si cu noi specii, acestea sunt vrand nevrand aventurile lui Voyager.

Primii pe care-i intalnim sunt kazonii, un popor impartit in secte, si care da ocazia unui spion cardassian, aflat mai intai pe nava Maquis si apoi pe Voyager, sa se dezvaluie.

E vorba de Seska.

Dupa care ne intalnim cu Vidiienii. Astia sunt afectati de o grava boala si nereusind sa gaseasca un leac impotriva ei au devenit vanatori de organe. Un ficat de aici, un plaman de dincolo, totul este sa le gaseasca si sa traiasca cu ajutorul lor.

Scapam si de acestia si ne intalnim in sezonul 2 cu Amelia Earhart si niste oameni furati de pe Pamant in anii ’30. Facem cunostiinta si cu un Q demoralizat iar cu aceasta ocazie bineinteles ca apare si “adevaratul” Q insotit de sotia lui, tot Q. Ba chiar asistam la modul in care Q fac dragoste. Fascinant !

In sezonul 3 gasim si niste ferengi in cuadrantul Delta, cei care se pierdusera cu ocazia unui episod din TNG. Evident ca gasisera o civilizatie pe care o modeleaza conform ideilor lor. Exploitation begins at home.

Si uite asa, trecand peste lipsa de mancare si de cafea, precum si peste lipsa de combustibil ori de piese de schimb, ne apropiem fara sa stim de spatiul Borg.

Caci cuadrantul Delta este casa Borg, aici aflandu-se Unicomplexul si Regina Borg.

Mai intai in episodul Blood Fever, apoi in Unity, echipajul lui Voyager primeste semnale privind existenta Borg. Apoi, in episoadele 3×26 si 4×01, conflicul izbucneste cu violenta.

Incercand sa-si gaseasca drumul spre casa Voyager se trezeste implicata in razboiul dintre Borg si Specia 8472. Un razboi pe care Borg il cam pierdea. Eww…

Astfel ca propunerea capitanului Janeway, spatiu sigur pentru Voyager la schimb cu ajutor contra Speciei 8472, gaseste un neasteptat ecou din partea Borg. Acestia o desemneaza pe Seven Of Nine, Adjunct Tertiar al Unimatrix 01, sa se ocupe de interactiunea cu oamenii.

Una peste alta Voyager se afla intr-o menghina si scapa destul de greu din aceasta.

Dar important este ca scapa iar de aici serialul pur si simplu explodeaza, noul personaj interpretat de Jeri Lynn Zimmermann Ryan facand deliciul fanilor.

Assimilate me Seven Of Nine

Suck me into your sweet hive mind

There’s just one place that I want to be

In your collectivity

Cam asa suna un cantecel facut de fani in cinstea ei.

Disciplina si perfectiune germane dupa locul de nastere al actritei, sau Borg dupa personaj. Explorarea Borg, felul in care sunt organizati, cum actioneaza, ce fac, ce cauta. Ba il aflam si pe Dumnezeul lor, particula Omega. Relatia mama-fiica rebela dintre Janeway si Seven. Modul cum se adapteaza la umanitate. Ba la un moment dat eu am suspectat ca ar fi o descriere a trecerii de la un comunism “eficient” la o democratie “ineficienta”. Indicative Borg, tehnologie Borg si umor Borg. Toate acestea si multe altele incep cu sezonul 4.

Best moments of season 4

Click here to view the embedded video.

Click here to view the embedded video.

Cea mai inteligenta fiinta omeneasca este secondata indeaproape de catre medicul-sef al Voyager.

Fiind o holograma acesta a parcurs un drum lung de la infirmeria in care era blocat pentru inceput. A ajuns sa se plimbe pe unde doreste, ba chiar ajunge in cuadrantul Alfa cu mult inaintea echipajului, dand de stire Comandamentului Flotei de soarta navei Voyager.

In afara de asta are niste maniere care lasa de dorit, este un barfitor de exceptie, un curios,  si nu se sfieste sa se extinda permanent, adaugandu-si noi valente: fotografiatul, cantatul, pictatul, ba chiar visatul cu ochii deschisi. Sa nu vorbim despre sex !

Click here to view the embedded video.

Click here to view the embedded video.

Click here to view the embedded video.

Click here to view the embedded video.

Click here to view the embedded video.

Ca sa ne intoarcem la Voyager, aceasta isi continua drumul. Se ciocneste de Hirogen si de Imperiul Devore. Mai culege pe parcurs cateva drone Borg, ceea ce-i da ocazia lui Seven Of Nine sa aplice ceea ce a invatat ea insasi de la capitanul Janeway.

Deasemenea capitanul Janeway devine extrem de urata de cei din viitor, acestia fiind nevoiti sa repare ceea ce ea strica, iar episodul Relativity ne ofera ocazia sa ne delectam din nou cu chestiunea “back to the future” si Prima Directiva Temporala.

Serialul primeste intariri in persoana locotenentului Barclay pe care-l stim deja din TNG. Tot de acolo vine si Deanna Troi pentru cateva episoade si astfel, mai repede sau mai incet, Voyager sa apropie neincetat de cuadrantul Alfa. Nu ezita insa sa-si bage nasul in treburile interne ale Borg, punand umarul la formarea Rezistentei Borg si la declansarea un mic razboi civil acolo.

Ba cu ajutorul unei “prastii”, mai cu ajutorul lui Q care-i ofera lui Janeway harta unor scurtaturi. Adaugam ingeniozitatea Borg si al lor transwarp, “bobarnacul mental” oferit de Kes si putin quantum slipstream. Astfel ca ajungem la finalul calatoriei si din nou fata in fata cu Borg si regina lor pentru care Voyager devenise intre timp o adevarata provocare.

Click here to view the embedded video.

Acestea fiind zise se incheie si calatoria noastra prin Star Trek.

Cateva concluzii pot fi trase:

Toate cele trei seriale pornesc “greu” si cu siguranta ca astazi lumea ar fi strigat in cor ca se plictiseste iar ratingurile nu ar fi o sugerat deloc un al doilea sezon, ca sa nu mai vorbim de sapte sezoane. Chiar si Voyager, al carui prim episod sugereaza din plin ceea ce urmeaza are parte de un inceput “greu”.

Toate ca toate insa lucrurile sunt explicate pe indelete. Poate datorita “greutatii” cu care pornesc, poate datorita iscusintei celor care s-au ocupat de scenarii. Chiar si episoadele fara legatura cu “actiunea mare” sunt facute cu o anumita migala iar pana la un punct serialele pot fi considerate ca facand chiar o anumita educatie. Va mai amintiti cum a iesit Enterprise-D din capcana lasata de o civilizatie de mult disparuta ? Facand din gravitatie o prastie.

Avem un “francez” britanic, un afro-american, si-o femeie, astfel incat arcul se incheie complet din punct de vedere al reprezentativitatii umane. Ceilalti si-au primit portia in serialul trecut.

Unul continua seria originala intr-un fel diferit de ce stiam, altul schimba aproape total ceea ce stiam despre Star Trek si ii adauga noi valente, iar ultimul ne intoarce la origini. Nu poti sa alegi cu inima impacata intre Picard, razboiul din DS9 sau intre Seven Of Nine si Jadzia Dax.

Nu poti spune ca unul e mai tare decat celalalt. Trebuiesc luate si vazute ca un intreg.

Nu sunt vreun expert in seriale, dar din cate stiu eu momente ca acelea interpretate de Data nu se mai gasesc astazi. Si gasesc acest fapt suparator.

Stiinta si fantezie, ok. Dar intalnim si momente in care literatura, muzica clasica, pictura, sunt prezente vii si consider asta ca un fapt pozitiv in lumea tot mai dominata de “faisbuc”, tricordere denumite deocamdata smartphone si carti citite pe tableta.

Iar daca imi amintesc momentul O Zone din SGU… .

Cam asta e. Daca doriti sa vedeti sau sa revedeti nu uitati ca pauza de iarna tocmai a inceput.

Articol scris de Riscanti.

Promo:
Vezi cele mai noi trailere doar aici

Ep. #1 – Deadwood || Ep. #2 – Arrested Development || Ep. #3 – Columbo 

Ep. #4 – The Office (UK) || Ep. #5 – Rome || Ep. #6 – The Shield 

Ep. #7 – Firefly || Ep. #8 – The Wire || Ep. #9 – Blackadder

Louie (2010 – prezent, 26 ep. / 2 sezoane)

Pe scurt:

Ăsta ar fi trebuit să fie un articol despre Seinfeld. Însă sunt de părere că ar fi fost niște rânduri complet inutile deoarece hai să fim serioși, câți români cu acces la televizor acu un deceniu nu au văzut măcar 10 – 20 episoade din acest serial? Aproape că face parte din folclorul românesc, alături de Familia Bundy și M.A.S.H. desigur. Vorba englezului, n-aș face nimic altceva decat să “preach to the choir”.

Așa că m-am gândit, cu riscul de a încălca una din regulile acestei rubrici (și anume includerea doar a serialelor vechi), să vorbesc despre un show asemănător ce pare să calce cu succes pe urmele gigantului: Louie. Oricum, puteți considera articolul de față și ca o recomandare pentru Seinfeld, alta n-o să mai fie.

Asemănările sunt multe și evidente: ambii protagoniști sunt comedieni, ambii duc o viață monotonă așa că se axează pe micile detalii ale vieții de zi cu zi, ambii actori principali se ocupă și de scrierea scenariilor iar stilul umoristic din Louie poate fi cu ușurintă atribuit lui Seinfeld.

Însă în același timp showul se diferențiază clar de original prin niște trăsături cheie. De exemplu, în comparație cu “Louie”, “Seinfeld” chiar nu-și merită numele, în sensul că acolo personaje gen Kramer, George sau Elaine ocupă un loc critic în aproape fiecare episod. “Louie” în schimb e numai și numai despre, ați ghicit, Louie (personaj inspirat din viata reală a creatorului său, Louis C.K.). Acesta e în același timp și Seinfeld (în special în clipele în care se află pe scenă), e și George (de fiecare dată când încearcă să flirteze ), și Kramer (are momente de o sinceritate absolut brutală). Mai mult, prieteni nu prea are, e divorțat, iar fosta soție, chiar dacă e pomenită destul de des (însă rareori fără beep-uri ), nu apare deloc pe ecran. One man show!

În plus, umorul din “Louie” trece de multe ori granița de comfort a telespectatorului obișnuit cu “Seinfeld”. Din ce-am observat, nu există limite când vine vorba de subiectul și conținutul glumelor, ceea ce poate fi un pic șocant la început, însă pe termen lung credeți-mă e absolut grozav!

O altă diferență majoră e gradul de seriozitate introdus în mai fiecare episod. Până la urmă “Louie” nu e doar un alt sitcom, ci e o dramo-comedie(?) despre viața în parte ratată a unui bărbat divorțat,  gras și cu șanse minime de a-și mai găsi o pereche. Însă cu toate acestea reușește să rămână optimist, integru și chiar să se bucure de micile plăceri ale vieții, pe care mulți le ratează complet.

Actori:

Louis C.K. - Louie (comedian, tată a două fetițe, proaspăt divorțat, tip de treabă însă cu zero lipici la sexul opus)

 (următoarele imagini sunt introduse mai mult în spiritul diversității

și nu pentru că ar reprezenta vreun personaj critic pentru serial )

Pamela Adlon (Californication) - Pamela (cam singura woman friend a lui Louie, însă și aceasta îl refuză categoric de fiecare dată când vrea s-o invite în oraș)

Ricky Gervais (The Office, Extras, RG Show) - Dr. Ben (are apariții scurte însă pur și simplu fură show-ul în acele momente, în pur stil RG)

Mentiuni:

• Alt show cu care “Louie” este deseori asemănat e “Curb Your Enthusiasm” și chiar dacă n-am văzut decât 4,5 episoade din acesta, am rămas și eu cu impresia clară că sunt extrem de apropiate ca stil.

• Serialul a primit și un al treilea sezon, programat să apară undeva pe la începutul verii 2012. Mai mult, din ce observ, nu se ocupă nimeni de el aici pe TVBlog. Aviz amatorilor.

• episoadele nu au mare legătură între ele și practic povestesc una sau două întâmplări din viața protagonistului.  “Every episode has its own goal, and if it messes up the goal of another episode, I just don’t care.” ~Louis C.K.

Citate:

• Every day starts, my eyes open and I reload the program of misery. I open my eyes, remember who I am, what I’m like, and I just go “ugh….”

• A man will cut your arm off and throw it in a river, but he’ll leave you as a human being intact. He won’t fuck with who you are. Women are non-violent but they will shit inside of your heart.
  

• The meal is not over when I’m full. The meal is over when I hate myself.

• Dr. Ben:[după ce i-a văzut penisul lui Louie, în timpul unui control medical] This is the worst thing that’s ever happened to me, seeing that, and my dad hung himself in front of me, while masturbating.

Fragmente video: (must watch)
Nota: limbaj ofensiv

Click here to view the embedded video.

Click here to view the embedded video.

Click here to view the embedded video.

Promo:
Vezi cele mai noi trailere doar aici

Ep. #1 – Deadwood || Ep. #2 – Arrested Development

Ep. #3 – Columbo || Ep. #4 – The Office (UK) || Ep.#5 – Rome

Ep. #6 – The Shield || Ep. #7 – Firefly || Ep. #8 – The Wire

Blackadder Goes Forth

Blackadder: 1983 – 1989, 24 ep. / 4 sezoane. Plus Specials.)

Pe scurt:

SuperSeriale. Cum definești unul de-ăsta? Raportezi la cât de bun a fost, sau la câtă audiență a făcut? Și ce înseamnă bun? George R.R. Martin a spus că în viață, cea mai mare problemă cu lupta dintre bine și rău e să-ți dai seama care-i care. Analog mă gândesc eu raportabil la seriale: care-s bune și care-s proaste? Pentru mine, un serial bun e un serial inteligent, în elaborarea căruia se pune suflet. Și trebuie să fie foarte clar că toți oamenii implicați în proiect știu ce fac. De obicei așa se întâmplă cu serialele la care mă uit.

The BlackAdder este dovada vie că esențele tari vin în sticluțe mici. În primul rând, ca să încep cronologic, în jurul meu s-a dat mereu o bătălie între Benny Hill și Mr. Bean (Rowan Atkinson), în sensul că existau mereu controverse și participam mereu la discuții în contradictoriu. Pentru mine, învingătorul a fost mereu Benny Hill. De departe. Pentru că umorul lui era mult mai inteligent și exploata lucruri care nu mai fuseseră exploatate niciodată. Pentru vremea lui, Benny Hill a fost un geniu. Și e extraordinar cât de actuale au rămas poantele lui până în ziua de azi.

Rowan Atkinson, aka Mr. Bean (Și, din 2003, Johnny English), nu m-a impresionat prea tare. Mai ales din cauză că el exploata un anumit tip de comic de situație și definea foarte bine ceea ce mai târziu aveau să se numească „filmele cu proști”. Mr. Bean e un idiot. Da, e amuzant, dar uneori glumele sunt exagerate. Îmi amintesc ceva legat de un cărucior cu un bebeluș în el, care o luase la alergat prin trafic la o oră de vârf din cauza neatenției lui Mr. Bean. De atunci, pentru mine, Mr. Bean a pierdut bătălia. Johnny English, chiar dacă e un Mr. Bean care vorbește mai mult și e practic același lucru, dar dus un nivel mai sus, îl parodiază cu succes pe James Bond, legendarul agent din Serviciul Maiestății Sale. De-asta l-am preferat, în detrimentul lui Bean.

Și apoi l-am descoperit pe Edmund Blackadder, într-o duminică în care i-am arătat Comic Divei o parodie după Star Wars (trilogia clasică), scrisă de subsemnatul la vârsta de circa doisprezece ani, foarte infantilă și relativ pornografică (Obi Wan avea o colecție de gonflabile ceva de invidiat). Ea mi-a zis, în treacăt, că s-ar putea să-mi placă Blackadder. Zic okay, îl caut, îl descopăr, și țin cont de el, cu gândul să-l văd cu prima ocazie. Ce mi-a zis ea inițial: e cu Rowan Atkinson.

Eu eram sceptic: Mr. Bean? Nu prea m-aș băga. Dar era vorba de un serial istoric, și perspectiva umoristică a istoriei mă tenta. Părea o idee foarte bună.

Ce știu acum, după ce am urmărit serialul? Blackadder este un sitcom istoric, britanic. În ciuda faptului că se autointitulează sitcom, se bazează mai mult pe comic de limbaj. Deci e deștept. Creat de Rowan Atkinson și Richard Curtis, serialul a debutat în Marea Britanie în 15 Iunie 1983, cu primul sezon, „The Black Adder”, a cărui acțiune se petrecea în 1485, la finalul domniei lui Richard al III-lea, și începutul domniei fictive a lui Richard al IV-lea (care în realitate a murit la 10 ani, domnia aia neexistând deloc). Personajul principal era Edmund, Duce de Edinburgh, care se autointitula „The Black Adder”. Primul sezon a fost scris de aceiași Rowan Atkinson și Richard Curtis. A fost singurul sezon în care Atkinson s-a implicat ca scenarist, și eu personal îl consider cel mai slab din cele patru. E practic un Mr. Bean într-un cadru istoric.

Fiecare nou sezon se desfășoară într-o altă perioadă istorică. Fiecare Blackadder se presupune că e descendent al precedentului/precedenților, deși nu ni se descrie explicit cum au reușit ăia să aibă copii.

Fiecare Blackadder are un slujitor, Baldrick, și bineînțeles fiecare Baldrick provine din Baldrick-ul anterior (după câteva generații). Și aici chiar e o dilemă, nimeni n-are idee cum a reușit vreun Baldrick să facă copii. Baldrick este campionul suprem al stupidității, și e definit foarte bine printr-un catchprase pe care îl tot menționează pe parcursul episoadelor, atunci când el și Blackadder intrau în câte-o situație imposibilă: “I have a cunning plan!”. După ce veți viziona serialul, când veți auzi chestia asta pe undeva, vă va pufni râsul instantaneu.

Există și alte personaje, care reapar în sezoanele următoare, cum ar fi Percy, Lord Melchett/General Melchett, Prince George/Lieutenant George, etc.

Sezonul 2 s-a numit sugestiv „Blackadder II”, și s-a desfășurat în perioada reginei Elisabeta a I (1558-1603). Personal consider acest Edmund Blackadder ca fiind preferatul meu, și mă refer la personaj. Se vede clar că Atkinson nu mai scrie scenarii, locul fiindu-i luat de Ben Elton. Culmea e că Elton și Curtis, care scriau scenariile, erau foarte tineri la vremea aia, nu împliniseră încă treizeci de ani, ceea ce mă face să-i stimez și mai mult pentru ceea ce au reușit să creeze. În altă ordine de idei, în acest sezon Baldrick devine Baldrick, adică aici își creează el faima. Omit detaliile, vă las pe voi să savurați.

Înainte să continui, trebuie să menționez că serialul are patru sezoane, a câte șase episoade. Probabil am scris și mai sus, în subtitlu, că are și niște Special-uri, cum e specific britanicilor. Ajungem la ele mai târziu. Dar aveam nevoie să știți numărul episoadelor ca să vă spun următoarea chestie.

În episodul 5 din sezonul 2, „Beer”, apare un personaj dealtfel trecut cu vederea foarte ușor, al cărui nume îmi scapă, și asta pentru că era mult prea mic rolul și mult prea neimportant pentru episod. Făcea câteva remarci amuzante, dar nu-ți dădeai seama din prima de ce actor era vorba din cauza bărbii false și a perucii. L-am recunoscut mai târziu după ochi.

În orice caz, în episodul următor, „Chains”, actorul reapare în rolul Prințului Ludwig Indestructibilul. Pe care-l face cu măiestrie. Și aici n-aveam cum să nu-l recunosc. Este… Hugh Laurie (House M.D.).

Al treilea sezon, „Blackadder The Third”,este cel prin care Hugh Laurie intră în echipă și primește un rol permanent, acela al Prințului Regent George. Și acțiunea sezonului se desfășoară la sfârșitul secolului XVIII, începutul secolului XIX. Într-unul din episoade a jucat și Robbie Coltrane, aka Hagrid din Harry Potter. Reapare în Blackadder’s Christmas Carol în rolul Spiritului Crăciunului. Tim McInnery, care jucase un fel de sidekick nătând al lui Blackadder (altul decât Baldrick, care e cel mai cel), pe nume Percy, își schimbă rolul, jucând un fel de super-erou care salva francezi de la ghilotinare (Revoluția Franceză era în floare), însă doar într-un singur episod.

„Blackadder Goes Forth” este al patrulea sezon, și este centrat pe Primul Război Mondial. Personajele sunt aceleași, cu excepția celui jucat de Tim McInnery, care de data asta devine Kevin Darling. Restul e istorie.

Ce trebuie să mai știți e că genericul fiecărui sezon pornea de la aceeași melodie de bază, dar o adapta astfel încât să se preteze cu perioada în care se desfășura acțiunea. Genericul de final favorit e cel de la Blackadder II, iar cel de început – de la Blackadder The Third. Asta în ceea ce mă privește.

Specials:

Pilotul original, care în loc de Tony Robinson, îl avea pe Philip Fox, un alt actor britanic, în rolul lui Baldrick. Mă bucur enorm că n-a ținut.

Blackadder: The Cavalier Years se petrece în timpul Războiului Civil Englez, în Noiembrie 1648. Blackadder și Baldrick sunt ultimii doi oameni loiali Regelui, și ei tot încearcă să-l salveze de la decapitare. Bineînțeles, Baldrick are ceea ce se cheamă „a cunning plan”. Deși acțiunea e plasată practic între Blackadder II și Blackadder The Third, episodul a fost produs după ele. Regele a fost jucat de Stephen Fry (Melchett în serial).

Blackadder’s Christmas Carol e o adaptare a operei lui Charles Dickens, A Christmas Carol, cu Blackadder și Baldrick în rolurile principale. Și Blackadder e un om foarte bun la suflet și generos, total opus celorlalți Blackadderi. Practic faptele se petrec invers de cele din opera lui Dickens.

Blackadder: Back & Forth ne arată un Blackadder al începutului de secol XXI, care face un pariu cu amicii lui, versiuni moderne ale celorlalte personaje, cum că el a construit o mașină a timpului funcțională. Deși era o mânăreală a lui Blackadder, mașina, accidental, funcționează, fiind asamblată de Baldrick după schițele lui DaVinci, și îi trimite pe cei doi la dinozauri. Restul… e, din nou, istorie. Ideea e că circulă prin timp și fac tot felul de struțocămile. Vă las să vedeți.

Cronologie

The Black Adder (pilotul original)

The Black Adder (sezonul 1)

Blackadder II (sezonul 2)

Blackadder The Third (sezonul 3)

Blackadder: The Cavalier Years (Special)

Blackadder’s Christmas Carol (Special)

Blackadder Goes Forth (sezonul 4)

Blackadder: Back & Forth (ultimul Special – finalul propriu zis al seriei)

Blackadder: Baldrick’s Diary (Making Of Blackadder: Back & Forth)

Actori:

Nota: Din cauza naturii show-ului, au avut roluri multiple. Eu mă voi raporta la actori, și nu la personaje.

Rowan Atkinson - Blackadder, și toate reîncarnările lui. Anti-erou, genial, malefic, și personajul principal.

Tony Robinson - Baldrick. Deși el e în toate patru pozele, creierul lui Baldrick nu se regăsește aici. Se crede că e cel mai fictiv personaj din acest serial. Creierul.

Hugh Laurie și Stephen Fry. Primul a fost George, iar celălalt Melchett. Cei doi au mai jucat și alte roluri pe parcursul serialului și al special-urilor.

Tim McInnerny - aici Kevin Darling, a mai apărut și în alte roluri, între care cel mai notabil a fost Lord Percy Percy, în primele două sezoane.

Miranda Richardson - aici Regina Elisabeta I, a mai avut și alte roluri.

Mentiuni:

• Blackadder a fost votat pe locul doi în cele mai bune 100 de comedii britanice din toate timpurile. Pe locul întâi se află Only Fools and Horses.

• În prima scenă din Blackadder Back and Forth, pe perete se poate vedea un portret al Căpitanului Blackadder din Primul Război Mondial.

• Primul sezon, The Black Adder, pe lângă faptul că a fost cel mai slab (Și Atkinson e de acord cu mine), a fost și cel mai scump (ne spune același Rowan). Din cauza faptului că a fost filmat în diverse locații, și nu în studiouri, a costat un milion de lire, ceea ce a fost o premieră în istoria sitcomurilor britanice.

• Inițial Darling trebuia să poarte numele Cartwright.
• I-a luat lui Tim McInnerny două luni să scape de ticul nervos al lui Darling, după ce s-au terminat filmările la Blackadder Goes Forth.
  

Citate:

[Prince Harry asks Prince Edmund which nobles he killed in the battle.]

Edmund: Ah! Let me see. Nobles. Um, I think… Lor– Lord Coverdale…

Harry: Who fought on our side, I believe.

Edmund: Eh, yes. I think Lord Coverdale saw me slaying, um… Warwick.

Harry: Warwick the Wild of Leicester?!

Edmund: Yes, that’s it! And pretty wild he was, too! He took some finishing off, I can tell you!

Harry: Yes, indeed! I killed him myself at one point.

The Black Adder – The Foretelling

 [Baldrick has walked into the living room, carrying the front door]

Blackadder: Baldrick, I would advise you to make the explanation you are about to give phenomenally good.

Baldrick: You said “fetch the door”, sir.

Blackadder: Not good enough. You’re fired.

Baldrick: But my Lord, I’ve been with your family since 1582.

Blackadder: So has syphilis, now get out!

Blackadder II – Beer

Blackadder: I want to be remembered when I’m dead. I want books written about me. I want songs sung about me. And then, hundreds of years from now, I want episodes of my life to be played out weekly at half past nine by some great heroic actor of the age.

Baldrick: Yeah, and I could be played by some tiny tit in a beard.

Blackadder: Quite.

Blackadder The Third – Duel and Duality

Narrator: In1648, King Charles was in flight from the wrath of Cromwell and his Roundheads. Only two men remained faithful, risking certain death by their fidelity to the crown. One was the sole descendent of a great historical English dynasty – his name, Sir Edmund Blackadder. [and introducing Baldrick]The other was the sole descendent of an unfortunate meeting between a pig-farmer and a bearded lady. History has, quite rightly, forgotten his name.

Blackadder: The Cavalier Years

Baldrick: I fail to see the subtle plan, sir.

Lord Blackadder: Baldrick, you wouldn’t see a subtle plan if it painted itself purple and danced naked on top of a harpsichord, singing ‘Subtle plans are here again!’.

Blackadder‘s Christmas Carol

[Blackadder, Baldrick, and George are killing time in the dugout.]

Blackadder: I spy with my bored little eye… something beginning with ‘T’.

Baldrick: Breakfast!

Blackadder: What?!

Baldrick: My breakfast always begins with tea. Then, I have a little sausage. Then, a egg with some little soldiers.

Blackadder: Baldrick, when I said it begins with ‘T’, I was talking about a letter.

Baldrick: Nooo, it never begins with a letter! The postman don’t come ’til 10:30.

Blackadder: I can’t go on with this. George, take over.

George: All right, sir. Um… I spy with my little eye… something beginning with ‘R’.

Baldrick: Army!

Blackadder: For God’s sake, Baldrick! ‘Army’ starts with an ‘A’. He’s looking for something that starts with an ‘R’. Rrrrrrrr!

Baldrick: Motorbike!

Blackadder: What?

Baldrick: A motorbike starts with a ‘Rrrrrrrrmmm’! Rrrrrrrr…

Blackadder: All right! Right, right, right! My turn again. What begins with ‘Come here’ and ends with ‘Ow’?

Baldrick: I don’t know.

Blackadder: Come here.

[Baldrick steps closer. Blackadder punches him in the face.]

Baldrick: Ow!

Blackadder: Well done.

Blackadder Goes Forth – Plan E: General Hospital

[Blackadder enters the time machine with a cunning plan.]

Blackadder: Baldrick, I have a very, very, very cunning plan.

Baldrick: Is it as cunning as a fox what used to be professor of cunning at Oxford University, but has moved on, and is now working for the UN at the high commission of international cunning planning?

Blackadder: Yes, it is.

Baldrick: Mm… That’s cunning!

Blackadder: Back & Forth

Fragmente video: (must watch)

Click here to view the embedded video.

Click here to view the embedded video.

Click here to view the embedded video.

Click here to view the embedded video.

Sugestie:

Urmăriți serialul cu subtitrări în engleză. E mai greu de prins poantele dacă citești ce-au tradus unii pe net.

Mulțumiri:

Comic Diva și Blackadder, fără de care articolul ăsta n-ar fi existat.

Mynsc și Gabip, fără de care articolul ăsta ar fi existat doar la mine în cap.

Baldrick, fără de care…

Well… I’ll get back to you on that one.

Indru

Valar Morghulis!

Promo:
Vezi cele mai noi trailere doar aici

Imi place sa cred ca societatea noastra se schimba, noi mentalitati evolutive isi fac loc in prafuita gandire comunista. Mi-ar placea ca noi romanii sa avem putin din spiritul de munca al germanilor si modul de gandire al americanilor intreprinzatori.

Urmaresc Canalul History (alaturi de tot ce inseamna Discovery sau National Geographic, in ordinea asta). In ultima vreme pe History sunt emisiuni americane (reality show) cu oameni normali, cu munci (putin) normale, care imi transmit sentimentul ala “noi de ce nu am putea face asta asa“. Vorbesc aici despre oameni care prind crabi, intreprinzatori care cauta busteni in mlastinile Louisianei, intreprinzatori care cauta vechituri in curtea americanului. E revigorant sa vezi America asa cum nu o vezi in seriale a carei actiune se desfasoara doar in New York sau pe plajele Californiei si sa vezi din cand in cand oameni imbracati normal, ca si noi, cu probleme ca si ale noastre, dar care stiu sa se poarte demni si civilizati. In fine, sper ca ati inteles ideea.

Unul dintre aceste seriale este Pawn Stars. Serialul prezinta activitatile de zi cu zi a unei parti a familiei Harrison, familie ce detine un magazin de … amanet in Las Vegas. Acum poate va intrebati, ce se poate intampla intr-un amanet (sic gabip !) ? In primul rand trebuie sa inlaturati, imaginea de amanet asa cum o stiti la noi in tara si sa va ganditi la un magazin de aproximtiv  15000 mp  (o sa revin la aspectul asta) si vreo 12000 de articole. Actiunea descrie interactiunile angajatilor, in special a familiei Harrison, cu clientii amanetului care aduc diverse obiecte/artefacte pentru a le vinde sau amaneta.
Sa o luam de la inceput si sa prezentam personajele, ca sa stim cu cine avem de a face:

Rick Harrison -”Big Boss“  este seful si co-propietar al magazinului deschis in 1988 la varsta de 23 de ani. Despre Rick mai putem mentiona ca a renuntat la liceu (cam pe la 13-14 ani) deoarece “facea cam 2000$/saptamana vanzand “fake Gucci bags””.  Are cunostinte vaste in domeniu.

Benjamin Harrison – “The Old Man“. Are experiente in tot ce este mecanic, vechi si american (stie aproape tot despre masini de scris, monezi, etc). Intodeauna ajunge primul dimineata si se pare ca nu a mai fost bolnav de prin anii ’90. Este un pasionat de masini vechi americane (are vreo cateva) si este fost ofiter in US Navy. Este cel de-al doilea co-propietar.

Corey Harryon – “Big Hoss“. Este fiul lui Rick si si-a inceput activitatea in magazin de pe la varsta de 9 ani. In acest moment este managerul magazinului si este pregatit de catre tatal si bunicul sau pentru a prelua afacerea atunci cand va veni timpul. Are si el cunostinte in domeniu, dar totodata are o atractie spre a achizitiona lucruri scumpe. Acest fapt il duce in permaneta in conflict cu Big Boss si The Old Man.

Austin – “Chumlee” este prietenul din copilarie al lui Corey si este asa cum s-ar zice pe la noi “Idiotul satului” Dar este un tip bun la suflet, care inceraca sa isi faca treaba (chiar daca de cele mai multe ori mai mult incurca decat descurca sau este pacalit cu lucruri false). Chumlee spune despre el ca este subestimat si ca el este expert in “Paintball Machine”. Totodata el este cel care probeaza tot ceea ce este achizitionat si poate exploda (pistoale, pusti, muschete, etc).
Mai sunt si altii (in total s-au ajuns la 30 angajati), dar au aparitii prea putine pentru ai lua in seama. Insa de mentionat mai sunt si prietenii de expertiza ai familiei Harrison. Cine sunt ei si ce fac, o sa va dati seama citind in continuare (sper sa citeasca careva).

Din cate mi-am putut da eu seama, amanetul este foarte bine reglementat in USA (se putea altfel ?) cu legi clare si transparente pe care toata lumea (vanzatorii si cumparatorii) le respecta. Desi 75% din activitatea casei de amanet se bazeaza pe tranzactii ce au la baza bijuterii, serialul ne prezinta intr-un episod cate 4-5 clienti care ajung in magazin cu diverse articole, de arta sau nu. Daca un client aduce de exemplu bancnote americane despre care spune ca sunt de pe la 1780 este intrebat ce vrea sa faca: sa il vanda sau sa il amaneteze. Daca vrea sa il vanda este intrebat cu cat. De aici incepe nebunia. Daca nimeni nu stie nimic despre acele bancnote este chemat un expert in “American History Early” care vine, autentifica (sau nu) obiectul si ofera o valoare (valoarea pietei). In acest caz valoarea bancnotelor a crescut deoarece pe una dintre ele se afla semnatura lui John Hancock (unul dintre semnatarii Declaratiei de Independenta). Dupa ce i se stabileste valoarea de catre expert, incepe negocierea. Binenteles ca vanzatorul doreste sa incaseze valoarea maxima (cea oferita de expert), dar Rick ii spune ca “ala” e pretul de retail si ca si el trebuie sa traiasca, el nefiind colectionar ci vanzator. In cele mai multe cazuri pretul de achizitie este undeva de 50-60 % din valoarea obiectului. Sunt multe cazuri in care vanzatorul nu a mai vrut sa vanda, cum a fost cazul unor chei din titan folosite pentru lansarea navelor spatiale rusesti. Sunt cazuri cand clientii vin cu obiecte de arta si Rick & Company le spune ca sunt falsuri. Sa vedeti atunci reactii.

 Interesant este ca expertii, desi sunt adusi de Rick sau alt membru al familiei niciodata nu sunt in favoarea uneia din parti, intodeauna sunt neutri si spun lucrurilor pe nume. Mi se pare foarte interesant acest apect. Ma face cateodata sa fiu gelos ca lucrurile astea se desfasoara intr-o astfel de normalitate, iar la noi… Un aspect interesant si bizar mi se pare atunci cand cand cineva (majoritatea) reusesc sa vanda ceva pe 80-200 $ si se comporta de parca ar avea in buzunar mii de dolari, nu mai spun de cei care reusesc sa vanda ceva pe cateva sute de dolari. Aveam impresia ca totusi sutele de dolari sunt maruntisi pentru ei, in fine. In inventarul Magazinului regasesti barci, avioane (evident avionul fizic se afla in hangar, pe aeroprt), zeci de motociclete, biciclete, masini, si care mai de care, obiecte caudate, dar de valoare. Asa cum zice Rick, dupa 21 de ani in domeniu, ” Niciodata nu stii ce iti intra pe usa“.

Desi serialul ne arata in marea majoritate numai vanzari-cumparari, in procent de 60-70% banii sunt castigati din amanet (mai ales ca e criza financiara). Totodata ca urmare a showului magazinul a crescut in numar de vizitatori de la 70-100 clienti/zi pana la 1000/clienti pe zi si de aici si extinderea masiva de care povesteam la inceput. Ca un fapt interesant, Rick a incerca sa isi vanda povestea, de mai multe ori insa nu a reusit. Nu stiu exact cum a decurs crearea pana la urma a serialului, dar i-a reusit. Un alt fapt divers este ca unii dintre colaboratori au proriul lor show. Chumlee “Idiotul Satului” si-a creat propria lui companie pe care ulterior a vandut jumatatea din ea lui Rick (asta am gasit pe net).
Fie ca vinzi scaun de ejectie de pe Mig, fie ca iti amanetezi motocicleta ca sa poti plati salarile angajatilor, fie ca ai aflat ca obiectul tau valoreaza mii de euro sau nimic, Pawn Stars e locul unde toate acestea se intalnesc.

Sper ca v-am starnit curiozitatea.

Promo:
Vezi cele mai noi trailere doar aici

Ep. #1 – Deadwood || Ep. #2 – Arrested Development

Ep. #3 – Columbo || Ep. #4 – The Office (UK)

Ep. #5 – Rome || Ep. #6 – The Shield || Ep. #7 – Firefly

The Wire (2002 – 2008, 60 ep. / 5 sezoane)

Pe scurt:

A venit și vremea maestrului. Recunosc că unul din motivele pentru care l-am tot amânat a fost că nu știam de ce colț să-l apuc. E unul din puținele seriale ce ar fi în stare să inverseze cursul firesc al lucrurilor și să stea cu succes la baza unor romane cât se poate de “grele” și voluminoase, numa bune de citit seara la căldurică. Și sunt la fel de convins că indiferent cât de lungi ar fi aceste cărți, ne-am putea plânge, indreptățiți fiind, că au tăiat o grămadă de scene faine.

Unii îi aplică eticheta de serial polițist. Nu e incorect, însă e ca și cum ai numi Lost-ul ghid de supraviețuire pe-o insulă părăsită; 90% din film ar fi omis. Însă chiar și așa, The Wire e poate cel mai bun show polițist văzut de mine, singurul concurent real fiind The Shield. În The Wire cazurile nu se rezolvă pe loc, episodic, nu există suport tehnologic SF (a se vedea Penelope din Criminal Minds sau cam tot ce misca prin CSI), munca de polițist chiar e MUNCĂ și doar determinarea și pe alocuri geniul izvorât din experiență și, ați ghicit, multă multă muncă, reușesc să închidă cazuri. Cei care ați văzut serialul invariabil vă gândiți la detectivul Lester Freamon în acest moment. Și bine faceți!

Însă The Wire trece ostentativ de mult de scheletul său polițienesc… e un luptător sumo de categorie grea din punctul ăsta de vedere. E deseori definit ca o descriere completă a “orașului american” (însă foarte multe probleme ne sunt cu siguranță cunoscute și nouă), cazul specific ales fiind Baltimore. Astfel, fiecare din cele 5 sezoane are o temă bine definită: traficul de droguri, sistemul de docuri cu toate problemele și tragediile sale, conducerea orașului și birocrația, sistemul de educație și presa aflată în declin.

Toată această poveste e spusă din mai multe unghiuri. Avem desigur partea echipei de polițiști, care sapă prin birocrație, corupție, sărăcie și alte probleme pentru a-și face datoria, însă, într-un mod ce aduce aminte de Columbo, partea celor investigați ocupă cel puțin la fel de mult spațiu de emisie. Și nu-s vopsiți toți la fel, nu avem o masă omogenă de criminali ce trebuie ce trebuie neapărat stârpită, cum ne-am obișnuit din partea show-urilor polițiste curente. Nici vorbă… avem o grămadă de personaje absolut memorabile care de multe ori reușesc să ne atragă de partea lor.

Sunt multe de zis însă concluzia ar fi oricum aceeași: The Wire e și va rămâne unul din serialele de bază, un exemplu de cum să creezi ceva și după părerea multora, cea mai mare capodoperă creată vreodată pentru TV. Chiar dacă, cum deja îmi este mie rușine să tot menționez, a dus o viață de ratat, cu audiențe modeste și premii populare lipsă. God dammit people!

Așa că profit de această ocazie pentru a vă mai face o recomandare. Avem un The Wire contemporan, unul care a strâns deja sub centură 4 sezoane magnifice și anul viitor îl va adăuga pe ultimul: Breaking Bad. O să-l vedeți prin toate listele de genul ăsta peste 5, 10, 20, 50 de ani… nu-l amânați până atuncea. Aveți tot timpul să ajungeți la zi până la începutul sezonului 5 și astfel să ne bucurăm de el în număr cât mai mare. Do it, nu veți regreta!

Actori:

Nota: Lista de personaje importante e absolut gigantică (40 – 50) așa că din lipsă de spațiu, net și timp acesta e un teaser cât se poate de nesemnificativ în întregul context al orașului Baltimore.

Dominic West - Jimmy McNulty (detectiv talentat insa cu o acuta lipsa de respect pentru autoritate, duce o viata agitata atat la servici cat si in afara... e unul din personajele centrale, aflat in spatele mai tuturor investigatiilor)

Sonja Sohn - Kima Greggs (politista dedicata, face parte din nucleul echipei de investigatii, lesbiana si, la fel ca ceilalti, cu o multime de probleme pe cap in afara serviciului)

Clarke Peters (Treme) - Lester Freamon (un detectiv casatorit cu meseria, intelept, cu o rabdare de neimaginat si incapatanat pana peste masura sa-si prinda omul)

Idris Elba - Stringer Bell (unul din cei doi lideri ai principalei retele de traficanti, not your average gangster, cu diplome in economie si aspiratii in afaceri insa cu o mana crunta atunci cand ii este amenintata organizatia)

Michael Williams (Boardwalk Empire) - Omar Little (un talhar cu principii, carisma si care ataca doar traficantii... traficanti care nu stiu pe unde sa fuga mai repede la auzul fluieratului specific)

Andre Royo (Fringe) - Reginald Bubbles (un informator crucial pentru echipa, inteligent si bland, dependent de droguri insa cu o hotarare darza de a se repune pe drumul cel bun)

Aidan Gillen (Game of Thrones) - Tommy Carcetti (un politician tanar si ambitios care incearca sa-si faca loc in structurile de conducere, cu premiza de a schimba ceva)

Mentiuni:

• creatorul serialului, David Simon, e un fost reporter al Baltimore Sun iar partenerul său la crearea scenariilor a fost un detectiv din sectia Omucideri din același oraș. Mai mult, înainte de a scrie The Wire, Simon a realizat alt serial ce era strâns legat de criminalitatea din Baltimore, astfel explicându-se incredibila atenție la detalii și sentimentul că tot ceea ce se întâmplă în serial e în strânsă legătură cu realitatea.

• La sfarsitul celui de-al treilea sezon, The Wire a fost în pericol de anulare datorită ratingurilor slabe, cauza fiind în mare măsură situarea în același slot orar cu Desperate Housewives… Asta ca să știți de ce o să troll-uiesc episoadele serialelor de genul ăsta de-acum încolo.

• Iată o descriere superb de precisă realizată de un critic spre sfârșitul show-ului: ”The Wire has tackled the drug war in this country as it simultaneously explores race, poverty and ‘the death of the American working class,’ the failure of political systems to help the people they serve, and the tyranny of lost hope. Few series in the history of television have explored the plight of inner-city African Americans and none—not one—has done it as well.”

• E serialul favorit al lui Barack Obama.  
  

Citate:

• Proposition Joe: I heard your end would be covering my fee.
  Stringer Bell: Your fee?
  Proposition Joe: Yeah, I’m like a marriage counselor. Tell the man he oughta bring the bitch some flowers every once in a while. Tell the bitch she gotta suck some cock every once in a while. That sort of shit.
  [Omar arrives] 
  Proposition Joe: Speaking of cocksuckers…
  [to Omar] 
  Proposition Joe: I’m Proposition Joe. You fuck with me, I’ll kill your whole family.

• Moreland: I’m just a humble motherfucker with a big-ass dick.
  Freamon: You give yourself too much credit.
  Moreland: Okay then. I ain’t that humble.

• Omar: Ayo, lesson here, Bey. You come at the king, you best not miss.

• Det. James ‘Jimmy’ McNulty: I got to ask you. If every time Snotboogie would grab the money and run away, why’d you even let him in the game?
  Witness: What?
  Det. James ‘Jimmy’ McNulty: If Snotboogie always stole the money, why’d you let him play?
  Witness: You got to, this America, man.

• Rawls: Listen to me, McNulty. You took a lot of risks. You played a lot of wild cards. And, you made a lot of fucking people do a lot of things they didn’t want to do. You, McNulty, are a gaping asshole. I know it, and I’ll be fucked if everybody in CID didn’t know it. But I’ll be also fucked if I let you sit here and think you did a single fucking thing to get a fucking police officer shot. Believe it or not, not everything is about you. Get it into your head McNulty. It’s not your fault. And the motherfucker telling you this, he fucking hates your guts. So you know that if it was your fault, I’d be the first son of a bitch to tell you. Shit went bad, she took two for the company. That’s the only lesson here.

Fragmente video: (must watch)

Click here to view the embedded video.

Click here to view the embedded video.

Click here to view the embedded video.

Promo:
Vezi cele mai noi trailere doar aici

O privire episodica (procedurala chiar ) asupra serialelor ce au reusit si vor reusi in continuare sa invinga timpul si sa ramana vesnic tinere. Chiar daca putinul timp liber ramas poate fi usor umplut cu oferta bogata din prezent, orice iubitor de seriale isi datoreaza sa incerce macar o parte din clasicele ce au au dat forma show-urilor curente (sau cel putin au incercat, multe lovindu-se din pacate de vesnicul zid mainstream).

Ep. #1 – Deadwood || Ep. #2 – Arrested Development

Ep. #3 – Columbo || Ep. #4 – The Office (UK)

Ep. #5 – Rome || Ep. #6 – The Shield

Firefly (2002 – 2003, 14 ep. / 1 sez… it’s sad really)

Pe scurt:

Gata așa zisa vacanță, gata cu soarele (deși dacă mă uit pe geam aș zice că de-abia începe), gata cu distracția, înapoi la seriale cu noi! Însă până intrăm serios în pâine, e bine totuși să ne mai aducem aminte de câteva seriale ”de legendă” și de ce nu să le și încercăm.

Reîncep rubrica cu un serial cu totul și cu totul special. Mărturisesc, cu riscul de a-mi atrage reproșurile unor fani The Wire , că Firefly este serialul meu de suflet. Nu zic că e mai bun decât cele prezentate până acum, ar fi și greu să fac astfel de comparații având în vedere că are doar 14 episoade de la cap la coadă, însă cu siguranță e serialul care m-a marcat cel mai mult, din varii motive.

Unul dintre ele ar fi că a plecat extrem, EXTREM, eeeextreeeem de repede dintre noi. Mult prea extrem de repede! Da, în caz că nu v-ați dat seama, regret faptul că a fost anulat după doar un sezon. Motivele, ca întotdeauna, aceleași: ratinguri slabe, costuri de producție ridicate. Oh the humanity!

Și totuși să dau și ceva detalii concrete despre show. Firefly este un ”space western”, situat în viitor, mai exact în anul 2517. În aceasta primă jumătate a mileniului 3 omenirea a prins curaj, colonizând sisteme solare noi și îmblânzind mai toate planetele cu ajutorul procesului de ”terraformare”.

Acțiunea e centrată în jurul echipajului unei nave spațiale numită ”Serenity”, o navă ce îți aduce aminte de Battlestar Galactica din serialul cu același nume, în sensul că te miri cumde reușește să se mențină în aer (sau să țină aer, dacă tot e să fim cârcotași). Cei 9 pasageri formează un grup de ”mercenari”, ducându-și traiul de la o zi la alta prin realizarea de misiuni în mare parte ilegale, gen contrabandă de arme, medicamente, (vaci), etc. Din acest motiv (precum și din altele mult mult mai interesante), echipajul nu e prea popular în rândurile Alianței, autoritatea supremă în univers ce s-a format din unirea singurelor țări rămase întregi pe Pământ, SUA și China.

Farmecul serialului vine din splendoarea personajelor (descriși de Joss Whedon ca “nouă oameni care se uită în întunericul spațiului și văd nouă lucruri diferite”), din atmosfera unică (western clasic + space scifi + umor cât încape, subtil sau nu) și din geniul actorilor (o distribuție absolut fantastică după cum puteți observa mai jos).

Actori:

Nathan Fillion (Castle) - Malcom Reynolds (capitanul navei, carismatic, curajos, inteligent, dur însă în același timp idiot, copilăros, nesăbuit. Ce să mai, fură showul de foarte multe ori)

Gina Torres (Suits) - Zoe Washburne (mână dreaptă a căpitanului, probabil motivul principal pentru care acesta încă e în viață, profesionistă, puternică, singura întreagă la minte de pe navă )

Alan Tudyk (Dollhouse) - Wash Washburne (pilotul navei, casatorit cu Zoe, glumet, extrem de talentat)

Morena Baccarin (V) - Inara Serra (fermecătoare, inteligentă, prostituată cu acte în regulă ceea ce o face cel mai reputabil membru al echipajului, damele de escortă având o poziție cu totul specială în societatea anilor 2500)

Adam Baldwin (Chuck) - Jayne (mușchiul de pe navă, un mercenar adevărat în sensul că urmează doar drumul banilor, dintr-o bucată, pe alocuri extrem de caraghios... lui îi datorează internetul celebra replică I'll be in my bunk. )

Jewel Staite (SGA) - Kaylee Frye (mecanic priceput, veșnic optimistă și jucăușă, dă culoare echipajului, pe cât de mult n-am suportat-o în Stargate Atlantis pe atât de mult am iubit-o aici... absolut genial personaj)

Ron Glass - Shepherd Book (se comportă ca un preot, arată ca un preot, sfătuiește ca cel mai înțelept duhovnic, dar chiar este preot ? Slabe șanse. )

Summer Glau (Terminator) - River Tam (cu un IQ in jur de 200 și cu grave probleme psihice, pricinuite de experimentele brutale la care a fost supusă, nu știi niciodată la ce să te aștepți de la ea)

Sean Maher - Simon Tam (doctor genial, fratele lui River, își dă peste cap viața pentru a avea grijă de aceasta, timid, liniștit)

Christina Hendricks (Mad Men) - Saffron (Hubba Hubba... that is all.)

Mentiuni:

• “frak”-urile din BSG sunt înlocuite cu expresii în chineză. Practic, de fiecare dată când vreun personaj vrea să înjure (și se întâmplă foarte des ), apelează la această limbă. Explicația e prezentată mai sus, China și SUA fiind superțările ce au reușit să stăpânească Pământul.
• Datorită presiunii fanilor și a succesului înregistrat de vânzarea DVDurilor, după aceste 14 episoade a apărut și un film întitulat Serenity. Recomandat DUPĂ ce terminați serialul.
• Efectele speciale sunt absolut s.u.p.e.r.b.e pentru un serial din 2002 (și chiar prezent). Mai mult, nu sunt aruncate aiurea doar ca să arate fain… au sens, sunt firești și respectă măcar legile de bază ale cunoștințelor pe care le avem despre spațiu, nave, etc. Mai mult, în momentele în care camera de filmat e în spațiu, nu există niciun fel de sunet. Nici n-aveți idee ce plăcut e să vezi(auzi) acest mic detaliu respectat.

Citate:

• Cântecul din intro: Take my love, take my land / Take me where I cannot stand / I don’t care, I’m still free / You can’t take the sky from me / Take me out to the black / Tell ‘em I ain’t comin’ back / Burn the land and boil the sea / You can’t take the sky from me / There’s no place I can be / Since I found serenity / But you can’t take the sky from me 
  

• Wash: Everything looks good from here… (beat…playing with plastic dinosaurs over his console) Yes. Yes, this is a fertile land, and we will thrive.
  [as Stegosaurus]: We will rule over all this land, and we will call it… ‘This Land’.
  [as T-Rex]: I think we should call it…your grave!
  [Stegosaurus]: Ah, curse your sudden but inevitable betrayal!
  [T-Rex]: Ha ha HA! Mine is an evil laugh…now die!

• Mal: I don’t believe there’s a power in the ‘verse that can stop Kaylee from being cheerful. [he smiles at her, never stopping working] Sometimes you just wanna duct tape her mouth and dump her in the hold for a month.
  

• Inara: [pissed] What did I say to you about barging into my shuttle?
  Mal: That it was manly and impulsive?
  Inara: Yes, precisely. Only the exact phrase I used was ‘don’t’.

• Inara: So, explain to me again why Zoe wasn’t in the dress?
  Mal: Tactics, woman! Needed her in the back. ‘Sides, them soft cotton dresses feel kind of nice. There’s a whole airflow.
  Inara: And you would know that because…?
  Mal: You can’t open the book of my life and jump in the middle. Like woman, I’m a mystery.
  Inara: Best keep it that way. I withdraw the question.

• Book: What are we up to, sweetheart?
  River: Fixing your Bible.
  Book: I, um…(alarmed)…what?
  River: Bible’s broken. Contradictions, false logistics – doesn’t make sense. (she’s marked up the bible, crossed out passages)
  Book: No, no. You – you can’t…
  River: So we’ll integrate non-progressional evolution theory with God’s creation of Eden. Eleven inherent metaphoric parallels already there. Eleven. Important number. Prime number. One goes into the house of eleven eleven times, but always comes out one. Noah’s ark is a problem.
  Book: Really?
  River: We’ll have to call it early quantum state phenomenon. Only way to fit 5000 species of mammal on the same boat. (rips out page)

• Zoe: You paid money for this, sir? On purpose?
  Mal: What? Come on, seriously, Zoe. Whaddya think?
  Zoe: Honestly, sir? I think you got robbed.
  Mal: Robbed? What? No. What do you mean?
  Zoe: It’s a piece of fei-oo. [fei-oo. = junk]
  Mal: Fei-oo? Okay, she won’t be winning any beauty contests anytime soon. But she’s solid. Ship like this, be with ya ’til the day you die.
  Zoe: Cause it’s a deathtrap.

Fragmente video:

Click here to view the embedded video.

Click here to view the embedded video.

Click here to view the embedded video.

Promo:
Vezi cele mai noi trailere doar aici

Unde este EA cand ai nevoie de ajutor? Desi probabil ca atunci cand si-a inceput “cariera” era de-o seama cu mine, mie una mi-e frica sa ma lupt cu vampirii, chiar daca as fi “Aleasa”. Blonda, cu ochii albastri, imbracata fashion (cel putin pentru vremea aia), pe tocuri, indragostita si gata de lupta cu fortele raului… asa se caracterizeaza Buffy in cateva cuvinte.

Buffy The Vampire Slayer este un serial american de televiziune, aparut in anul 1997, avand 7 sezoane (145 de episoade), ideea serialului pornind de la lungmetrajul cu acelasi nume. Serialul fost inclus in topul realizat de TV Guide pentru cele mai bune seriale din toate timpurile si a fost nominalizat la premiile Emmy si Globul de Aur. A inspirat o serie de lucrari printre care benzi desenate, carti, jocuri video si un alt serial, spin-off “Angel” (vezi aici), serialul fiind transmis in peste 30 de tari, inclusiv Romania.

De-a lungul celor 7 sezoane Buffy se indragosteste de Angel (interpretat de David Boreanaz) si dezvolta anumite sentimente si pentru Spike (James Marsters), duce ceva lupte pentru a ramane intreaza atat fizic cat si psihic si sufleteste, opreste venirea Maestrului prin Gura Iadului, il ucide pe Angelus (versiunea rea a lui Angel), se lupa cu demonii in ziua abslovirii liceului, in loc sa se duca la marele Bal. Desi reuseste intr-un final sa ajunga la facultate, in loc sa se duca la cursuri ca orice alt student normal, ea se lupta cu hybrid-uri distruse si ucigase, reuseste sa-si cunoasca presupusa “sora”, Dawn, aparuta ca prin magie salvand-o si pe ea de cateva ori, se lupta si cu vrajitoarele, vampirii fiind deja la ordinea zilei, ca la sfarsit sa supravietuiasca doar cativa, culmea, intr-un autobuz scolar .

Pentru fanii serialului, poftiti su cateva citate:

Angel: The elders conjured the most perfect punishment for me. They restored my soul.

Buffy: What, they were all out of boils and blinding torment?

Angel: When you become a vampire, the demon takes your body, but it doesn’t get your soul; that’s gone. No conscience, no remorse, it’s an easy way to live. You have no idea what it’s like to have done the things I’ve done…and care. I haven’t fed on a human being since that day.

Buffy: I invited you into my home and then you attacked my family.

Angel: Why not? I killed mine. I killed their friends… and their friends’ children… For hundreds of years I offered ugly death to everyone I met, and I did it with a song in my heart.

……..

Giles: Buffy told me you don’t feed from humans anymore.

Angel: Not for a long while.

Giles: Is that why you’re here? To see her?

Angel: I can’t. It’s, uh… It’s too hard for me to be around her.

Giles: A vampire in love with a Slayer. It’s rather poetic… in a maudlin sort of way.

…….

Angel: I knew this was gonna happen.

Buffy: What? What do you think is happening?

Angel: You’re 16 years old, I’m 241.

Buffy: I’ve done the math.

Angel: You don’t know what you’re doing. You don’t know what you want.

Buffy: Oh, no, I, I think I do. I want out of this conversation.

Angel: Listen, if we date, you and I both know one thing’s going to lead to another.

Buffy: One thing already has led to another. You think it’s a little late to be reading me a warning label?

Angel: I’m just trying to protect you. This could get out of control.

Buffy: Isn’t that the way it’s supposed to be?

Angel: his isn’t some fairy tale. When I kiss you, you don’t wake up from a deep sleep and live happily ever after.

Buffy: No. When you kiss me I want to die.

…….

Angel: You really don’t care what happens a year from now? Five years from now?

Buffy: Angel, when I look into the future, all I see is you! All I want is you.

Angel: I know the feeling.

…….

Angelus: No weapons, no friends, no hope. Take all that away, and what’s left?

Buffy: Me.

…….

Spike: Do you even like me?

Buffy: [softly] Sometimes.

Spike: But you like what I do to you. Do you trust me?

Buffy: Never.

Iar ca sa va reamintesc mai bine despre ce este vorba, ava adaug si cateva filmulete (asta sunt cam interzise minorilor):

Buffy & Angel

Click here to view the embedded video.

Buffy & Spike (sa nu ziceti ca nu m-am chinuit sa aleg filmuletu )

Click here to view the embedded video.

Pana una alta, va las sa va reamintiti cu drag!!

Promo:
Vezi cele mai noi trailere doar aici

Va mai amintiti de frumoasa blonda cu ochii albastri care era “The Bomb” in 97?! De cea care reusea intotdeauna sa duca lupta cu baietii rai pe tocuri, la care noi celelalte fete probabil ca doar visam?! De blonda cu forme voluptoase pentru care ne-a parut rau la sfarsit ca nu a avut parte de povestea vietii ei alaturi de barbatul pe care-l iubea?! Da, este vorba despre Nikita, vechea Nikita. Frumoasa dar… fatala.

La Femme Nikita este un serial canadian de televiziune aparut in 1997, unul dintre cele mai de succes seriale din istoria televiziunii, cu cea mai mare rata de rating, serial difuzat in peste 25 de tari, printre care si Romania.

Actiunea se petrece in jurul Nikitei (interpretata de Peta Wilson), o adolescenta care s-a aflat in momentul nepotrivit la locul total nepotrivit. Este arestata si ii se pune in carca o crima, fiind dusa la o inchisoare de maxima securitate. Acolo ii se insceneaza moartea (sau mai bine zis sinuciderea) si ajune pe mainile celor de la Sectiunea 1 (o organizatie de elita care se ocupa cu combaterea terorismului, dar fara nici un fel de legatura cu vreun guvern anume, care se fereste de un singur “sef” – Supravecherea/Centrul, condusa de Eugene Robert Glazer alias Operatiunea), fiind considerata o candidata demna de a deveni un asasin in cadrul Sectiunii, indiferent de costuri. Agentia ii ofera doua optiuni: colaborarea sau moartea. Daca nu accepta sa lucreze pentru ei, ea este amenintata ca va fi “stearsa” de pe fata pamantului, in conditiile in care oricum era considerata moarta.

Nikita accepta si incepe antrenamentul in cele mai avansate metode de combatere a terorismului, devenind pe parcurs unul din cei mai buni asasini ai agentiei, incercand in acelasi timp sa isi pastreze intacte atat integritatea mentala cat si sufletul. Dupa 2 ani in care se antreneaza cu Michael Samuelle (interpretat de Roy Dupuis), Nikita invata sa se foloseasca de frumusetea ei ca de o arma mortala, fiind folosita atat ca asasina cat si ca “momeala”, devenind experta si in arte martiale.

Dar cum niciodata nu poate exista o relatie de prietenie stransa intre un barbat si o femeie, cu atat mai putin nu va exista o relatie profesionala propice. Nikita se indragosteste de Michael care devine principala sursa a conflictului interior al Nikitei. Luptandu-se ca relatia sa supravietuiasca, cei doi reusesc sa depaseasca multe obstacole impreuna, insa, cum nimic nu este ceea ce pare in aceasta agentie, nu dureaza mult pana cand Nikita afla cu adevarat de ce a fost recrutata de Sectiunea 1 – cel care controla Centrul, un anume domn Jones, se dovedeste a fi tatal Nikitei, iar acesta isi dorea ca fiica sa sa preia controlul Sectiuni si al Centrului cand aceasta va fi pregatita – iar in ciuda iubirii, relatia ei cu Michael ia sfarsit.

Pe parcursul celor 5 sezoane ne vom mai intalni si cu Madeline (Alberta Watson) – mana dreapta a luiEugenesi strategul principal al Sectiunii – Walter (Don Francks) – omu’ cu armele – si Seymour Birkoff (Matthew Ferguson) – geniul in tehnologie.

Pentru iubitorii serialului si cateva momente de nostalgie:

Michael & Nikita – True love <3

Click here to view the embedded video.

Life in Section 1

Click here to view the embedded video.

P.S.: dupa cum stiti, canalul american de televiziune CW a creat un remake (in 2010) dupa aceste serial

Promo:
Vezi cele mai noi trailere doar aici

O privire episodica (procedurala chiar ) asupra serialelor ce au reusit si vor reusi in continuare sa invinga timpul si sa ramana vesnic tinere. Chiar daca putinul timp liber ramas poate fi usor umplut cu oferta bogata din prezent, orice iubitor de seriale isi datoreaza sa incerce macar o parte din clasicele ce au au dat forma show-urilor curente (sau cel putin au incercat, multe lovindu-se din pacate de vesnicul zid mainstream).

Ep. #1 – Deadwood || Ep. #2 – Arrested Development

Ep. #3 – Columbo || Ep. #4 – The Office (UK)

Ep. #5 – Rome

The Shield (2002 – 2008, 88 ep. / 7 sez.)

Pe scurt:

Având în vedere că e perioada sesiunilor, a termenelor limită, se cuvine un cuvânt de avertizare la început: The Shield este extrem extrem de adictiv. Așa ca nu vă apucați de el decât dacă n-aveți nimic important de realizat în viitorul apropiat. Cum ar fi un examen la Design Patterns peste 2 zile la care încă nu ați citit nimic. Învățați din greșelile altora!

The Shield este o dramă cu adevărat unică din punctul de vedere al suspansului creat. Nu există o secundă de liniște pentru personajele principale și totdeauna se derulează pe ecran cel puțin 3,4 fire de poveste critice. Arcul central al poveștii e “vinovatul” principal pentru această atmosferă tensionată ce acoperă serialul non-stop. În acest punct The Shield se aseamănă izbitor de mult cu Breaking Bad, eu unul fiind convins că regizorul BB e mare fan The Shield.

Acțiunea se concentrează într-un cartier fictiv din Los Angeles, “The Farm”, unde se înființează o nouă secție de poliție, intitulată la fel de sugestiv, “The Barn” . Această secție include, pe lângă personalul obișnuit, și o echipă experimentală numită “The Strike Team”, menită să se concentreze exclusiv pe găștile organizate ce acoperă întreg cartierul. Membrii acestei echipe vor fi în centrul acțiunii.

Deși extrem de eficienți și dedicați, cei 4 (ocazional 5) polițiști au un stil… aparte… de a acționa. În frunte cu Vic MacKey, liderul echipei, aceștia nu se feresc să îndoaie și chiar să încalce legea pentru a prinde criminalii urmăriți și pentru a-și realiza obiectivele. Obiective care de multe ori sunt personale, ajungând până la planuri de îmbogățire.

Acest mod de acționare le crează o reputație înspăimântătoare printre găștile din cartier, însă în același timp atrage atenția celorlalți polițiști din secție și chiar din afară. Astfel că cei 4 vor trebui să fie intodeauna cu un pas atât înaintea colegilor care-i țin sub observație, cât și a suspecților care trebuie prinși… orice eșec însemnând destrămarea echipei, sau chiar mai rău. Singurele lor atuuri sunt geniul lui Vic și solidaritatea extrem de puternică din interiorul echipei.

Pe lângă asta, într-un plan puțin secundar însă extrem de important și interesant, ne sunt prezentați si alți membri ai secției, de la polițiști începători până la detectivi și șeful unității. Toți aceștia au propria lor poveste care nu de puține ori se va intersecta cu cea a “Echipei de Intervenție”.

Actori:

Michael Chiklis (Vic Mackey - liderul echipei, genial, controversat, in functie de unde privesti e ori raul intruchipat ori sufletist si dedicat slujbei)

Walton Goggins (Shane Vendrell - membru al echipei, prieten vechi de-al lui Vic, un pic dezechilibrat și impulsiv, de multe ori "capul răutăților")

David Rees Snell - (Ronnie Gardocki - poate singurul membru al echipei cu reputația nepătată, considerat de mulți polițistul model stricat de anturaj, poate cel mai fidel echipei dintre toți, all around nice guy )

Kenny Johnson (Curtis Lemansky - cel mai tânăr și inocent membru al echipei, fidel și bine intenționat însă un pic cam naiv)

Jay Karnes (Holland Wagenbach - detectiv genial, dedicat și "de treabă", mult prea calificat pentru locul în care se află, caută mereu cazuri unice)

CCH Pounder (Claudette Wyms - arch-nemesisul lui Vic Mackey, încăpățânată peste măsură, crede cu tărie în metodele convenționale, nu acceptă sub nicio formă orice "îndoire" a legii)

Mentiuni:

• Forest Whitaker își face apariția timp de 2 sezoane și realizează un rol absolut superb! Pur și simplu fură serialul!
• The Shield a primit numeroase laude și premii pentru modul realist în care a prezentat găștile criminale din Los Angeles. Deși numele folosite sunt fictive, majoritatea sunt bazate pe grupuri reale. Pentru a accentua atmosfera realistă, serialul nu apelează absolut deloc la muzică în timpul episoadelor, decât tocmai la sfârșitul acestora.
• Fără a da vreun spoiler, trebuie menționat că sfârșitul serialului e considerat de majoritatea drept unul dintre cele mai bune finaluri ale unui show de succes. Și asta în ciuda faptului că hype-ul creat a fost uriaș, încă din primele sezoane ridicându-se întrebarea cum va sfârși Strike Team-ul.

Citate:

• Vic Mackey: Hi. I’m detective Vic Mackey.
  Cop: These your men?
  Vic Mackey: It depends. What did they do?

• [Vic is trying to scare a suspect in a third floor apartment]
  Vic Mackey: Write what I tell you.
  [Vic puts a notepad and a pen in the suspect's hands]
  Vic Mackey: L. I. F. E. New word, new word! S. U. X.
  [rips off the page and puts it into the lapel pocket of the suspect's shirt, then leads him towards an open window]
  Vic Mackey: Looks like you’re going to die a bad speller.

• Claudette Wyms: Right now Vic Mackey may look like a mighty big catch to you. Do the smart thing, son. Cut bait.
  David Aceveda: It doesn’t bother you, the things he does?
  Claudette Wyms: I don’t judge other cops.
  David Aceveda: Mackey’s not a cop. He’s Al Capone with a badge.
  Claudette Wyms: Al Capone made money by giving the people what they wanted. What people want these days is to make it to their cars without getting mugged. Come home from work and see their stereo is still there. Hear about some murder in the barrio, find out the next day the police caught the guy. If having all those things means some cop roughed up some spic or some nigger in the ghetto… well, as far as most people are concerned it’s don’t ask, don’t tell.

• Holland Wagenbach: [about Vic Mackey] Why does everyone like that asshole so much?

• Claudette Wyms: Since when do you speak Spanish?
  Holland Wagenbach: I’m taking a class… I work in Los Angeles. Not knowing the language was limiting me from being the best detective I could be.

• Vic Mackey: What the hell are you doing?
  Shane Vendrell: I’m not doing anything that we weren’t doing before. I’m just pumping things up a level.
  Vic Mackey: And what level is that? Prison?
  [Shane doesn't answer]
  Vic Mackey: All right, where’s my investment now?
  Shane Vendrell: It’s all tied up in the coke shipment.
  Vic Mackey: That coke that had Tio’s guy bleeding from every orifice?

• Curtis ‘Lemonhead’ Lemansky: Do we have a warrant?
  Shane Vendrell: Just my winning smile!

Fragmente video:

Click here to view the embedded video.

Click here to view the embedded video.

Click here to view the embedded video.

Promo:
Vezi cele mai noi trailere doar aici

O privire episodica (procedurala chiar ) asupra serialelor ce au reusit si vor reusi in continuare sa invinga timpul si sa ramana vesnic tinere. Chiar daca putinul timp liber ramas poate fi usor umplut cu oferta bogata din prezent, orice iubitor de seriale isi datoreaza sa incerce macar o parte din clasicele ce au au dat forma show-urilor curente (sau cel putin au incercat, multe lovindu-se din pacate de vesnicul zid mainstream).

Ep. #1 – Deadwood

Ep. #2 – Arrested Development

Ep. #3 – Columbo

Ep. #4 – The Office (UK)

Rome (2005 – 2007, 22 ep. / 2 sez.)

Serialul este disponibil in limba romana pe cineshop.ro.
Sezonul 1 DVD, Sezonul 2 DVD sau Sezoanele 1&2 Blu-ray.

Pe scurt:

Rome e cu siguranță unul dintre cele mai geniale filme produse de HBO. Și asta chiar înseamnă ceva având în vedere bine meritata reputație a postului. În plus, iese în evidență și față de celalalte seriale prezentate în această rubrică, prin faptul că a avut o viață cât se poate de “sănătoasă”, bucurându-se de răsfăț atât din partea criticilor dar și a publicului în timp ce rula pentru prima dată pe micile ecrane. A avut ratinguri foarte bune de la cap la coadă și singurul motiv pentru care s-a oprit la doar 2 sezoane a fost că atâtea au fost planificate încă de la început. Creatorul serialului a zis-o cel mai bine:

I discovered halfway through writing the second season the show was going to end. The second was going to end with the death of Brutus. Third and fourth season would be set in Egypt. Fifth was going to be the rise of the messiah in Palestine. But because we got the heads-up that the second season would be it, I telescoped the third and fourth season into the second one, which accounts for the blazing speed we go through history near the end. There’s certainly more than enough history to go around.

Bun, dar totuși despre ce e vorba în serial ? Păi despre Roma. Mai exact, se pune lupa pe perioada în care această zonă a trecut de la Republică la Imperiu. Începem cu războiul civil prin care trece Julius Caesar în lupta sa contra “conservatorilor” din Senat, după care observăm dictatura sa și inevitabila moarte iar la final (în majoritatea sezonului 2) luăm parte la lupta pentru putere dintre Mark Anthony și Octavian, doar unul dintre ei urmând să ajungă primul împărat al Romei. Aș putea zice și cine va fi acela deoarece istoria nu poate fi considerat spoiler, însă nu vreau să stric plăcerea pentru cei care au dat geografia la Bac.

Însă contrar rândurilor de mai sus, Rome nu e documentar pe Discovery Channel. Nici pe aproape! Toate aceste evenimente grandioase sunt prezentate prin intermediul a doi soldați romani ce nu de puține ori se găsesc în mijlocul disputelor celor mari.

Modul în care se leagă povestea lor de istoria republicii / imperiului e absolut genial realizată. Rome ar trebui să fie piatra de temelie pentru orice scenarist / producător ce vrea să realizeze un film istoric sau în general un film ce vrea să prezinte cât mai personalizat un eveniment colosal (da Jericho, la tine mă uit!!!!).

În final, fanilor Spartacus le garantez că Rome o să le meargă direct la inimă! Chiar sunt absolut convins că fără precedentul realizat de serialul HBO-ului, ( și într-o însemnată parte și a BBC-ului) Spartacus n-ar fi existat în forma actuală. Rome poate nu are aceeași cantitate de șoc (and boobs), însă e foarte aproape! Iar dacă luăm modul în care e prezentată acțiunea, dialogurile și actorii, recuperează fără nicio problemă!

Actori:

Kevin McKidd (Grey's Anatomy) ( Lucius Vorenus - un soldat pur sânge, un om corect și dur, pus deseori în situații mai mult decât delicate datorită devotamentului față de superiori)

Ray Stevenson ( Titus Pullo - un "carpem diem" tip de om, trăiește fără responsabilități și griji, însă își descoperă noi calități odată ce devine mâna dreaptă a lui Lucius)

Polly Walker (Caprica) ( Atia - regina manipulării, nepoata lui Caesar, mama lui Octavian, extrem de influentă)

Ciaran Hinds ( Julius Caesar - exact cum mi l-am imaginat )

James Purefoy ( Mark Anthony - general roman extrem de șiret și inteligent, aliat apropiat a lui Caesar)

Brutus (Brutus - mfing' Bruutuuss! )

Mentiuni:

• Cel mai scump serial din istorie, cel puțin la acea vreme. Bugetul primului sezon (12 episoade) a fost de aproximativ 100 de milioane de dolari, 85% fiind plătiți de HBO iar restul de BBC. Încă deține recordul pentru cel mai mare platou de filmare extern (aproximativ 20km patrati).
• Efortul depus la crearea decorurilor, garderobei și machiajelor a fost imens. 4000 de piese de îmbrăcăminte au fost create special pentru serial, 1250 perechi de sandale, 250 de arumuri din metal (20 kg fiecare),  750 de figuranți într-o singură scenă

Citate:

• [Vorenus wakes up to find his horse has been stolen]
  Lucius Vorenus: Fortune pisses on me once again!

• Atia of the Julii: [concerning Servilia's invitation] Why would she want to see me? She hates me!
  Mark Antony: So do I; that’s no bar to friendship.

• Servilia of the Junii: Gods of the Junii, with this offering I ask you to summon Tyche, Megaera, and Nemesis so that they may witness this curse. By the spirits of my ancestors I curse Gaius Julius Caesar. Let his penis shrink. Let his bones crack. Let him see his legionnaires drown in their own blood. Gods of the Junii, I offer to you his limbs, his mouth, his breath, his speech, his hands, his heart, his stomach. Gods of the Inferno, let me see him suffer deeply, and I will rejoice and sacrifice to you.

• Atia of the Julii: [to Cleopatra] Die screaming, you pig spawn trollop.

• Atia [when sending the well endowed slave over as a gift]: A large penis is always welcome.”
  Advisor remarks: “His toenails are ugly.”
  Atia: You’re right. Pull them out.

• Marcus Junius Brutus: Had you told me you were to march on Rome, and asked me for my allegiance, I would have given it. I would have judged you insane, but I would have given you my allegiance because I look on you as my father. But you did not ask me for my allegiance. You demanded it at sword point. *I* betrayed nothing.

Fragmente video:

Click here to view the embedded video.

Click here to view the embedded video.

Click here to view the embedded video.

Promo:
Vezi cele mai noi trailere doar aici

O privire episodica (procedurala chiar ) asupra serialelor ce au reusit si vor reusi in continuare sa invinga timpul si sa ramana vesnic tinere. Chiar daca putinul timp liber ramas poate fi usor umplut cu oferta bogata din prezent, orice iubitor de seriale isi datoreaza sa incerce macar o parte din clasicele ce au au dat forma show-urilor curente (sau cel putin au incercat, multe lovindu-se din pacate de vesnicul zid mainstream).

Episodul #1 – Deadwood

Episodul #2 – Arrested Development

Episodul #3 – Columbo

The Office (UK) (2001 – 2003, 14 ep. / 2 sez.)

Pe scurt:

Înainte de Steve Carell a fost Ricky Gervais. Cam cu 4 ani inainte decă e să intrăm în detalii. Mai exact, în 2001, Ricky Gervais, împreună cu Stephen Merchant, au scris și regizat pentru postul BBC un micuț serial numit The Office. Acesta se baza pe stilul “mockumentary”, fiind o comedie filmată în stil documentar, personajele vorbind deseori direct spre cameră și luând cunoștință de prezența acesteia.

Din nou, iar și încă o dată, precum multe seriale devenite între timp clasice, The Office a avut rating-uri jenant de mici. Pe parcurs a început să-și revină, însă tot s-a oprit după doar 14 episoade, Gervais și Merchant considerând că au prezentat tot ce aveau de prezentat. Cuvinte mult prea rar auzite în ziua de azi în această industrie.

Ce a urmat a fost o adevărată nebunie, The Office devenind între timp unul dintre cele mai de succes exporturi britanice în domeniul TV. A fost preluat în peste 80 de țări și când puținele episoade s-au terminat, au început să curgă pe bandă rulantă spinoff-urile. Aproape toată lumea a auzit de The Office versiunea NBC, însă pe lângă aceasta mai există o versiune franceză numită “Le Bureau”, una germană – “Stromberg”, “Os Aspones” din Brazilia, “La Job” (silly canadians) și multe altele.

De departe cel mai de succes spinoff e cel realizat de NBC, cu Steve Carell în rol principal. De aici rezultă și desele glume ale lui Gervais de fiecare dată când cei doi se întâlnesc la vreo ceremonie.  Pentru cei ce urmăresc versiunea americană, tot ce pot să zic e că aceasta e extrem de fidel modelată pe cea britanică. Personajele sunt preluate aproape la indigo și multe dintre întâmplările din birou sunt inspirate din cele 14 episoade originale. Însă ca o remarcă personală, versiunea UK e muuult, mult, mult mai autentică, mai comică și în același timp mai jenantă. Și indiferent cât de fain îl joacă Steve Carell pe Michael Scott, Ricky Gervais e cu 2,3 nivele peste. S-a născut pentru rolul ăsta!

Pentru cei care nu sunt la curent cu franciza, acțiunea serialului se petrece în biroul unei companii ce se ocupă cu distribuția de hârtie. Aici se află vreo 10 – 15 angajați, care de care mai trăznit, ciudat și “special”. Iar cel mai cel dintre toți e chiar șeful filialei, un “virgin de 40 de ani” care reușește în absolut fiecare episod să intre în situații atât de jenante încât ți-e greu să te mai uiți la ecran. Mai ceva ca la un film horror.

Actori:

Ricky Gervais (David Brent - omologul lui Michael Scott din vers US, șeful biroului, se crede popular și comic însă e exact opusul)

Mackenzie Crook ( Gareth - omologul lui Dwight dacă nu era clar deja , arogant și desprins de realitate, ținta glumelor lui Tim și Dawn )

Martin Freeman (THE HOBBIT!!! ) ( Tim - omologul lui... Jim, singurul întreg la minte din birou, inteligent și comic, se întreabă adeseori ce caută acolo )

Lucy Davis ( Dawn - Pam în versiunea SUA, recepționera sediului, pe aceeași lungime de undă cu Tim, nemulțumită de stadiul curent al vieții sale)

Mentiuni:

• Primul sitcom britanic ce a câștigat un Golden Globe.
• Deține recordul pentru cele mai mari vânzări de DVD ale unui serial în Marea Britanie.

Citate:

Tim: Gareth, are you still in the TAs [n. e. - Territorial Army]?
Gareth: Yeah.
Tim: What rank are you?
Gareth: Lieutenant.
Tim: Are you? Because I was thinking, if you ever take an enemy soldier prisoner, right, would you have to search him?
Gareth: Yeah, it’s possible. Yeah.
Tim: Right, so let’s just say you’ve taken him prisoner, you’re doing a full body search, you find something hard, you can feel it, you know what it is. Do you just say to him, “I know you’ve got a big weapon, give it to me now”? Or…?
Gareth: I’m not gonna ask him, I would just get it out myself.
Tim: Right. And what happens – you’re going into battle situation – are up in front with your men, or are you coming up the rear?
Gareth: Well, depends.
Dawn: It’s possible you’d come up the rear?
Gareth: It’s possible, yeah.
Tim: That’s all we wanted to know.

Gareth: We go there every Wednesday night, and it’s a fun place, but it’s full of loose women. My own problem with that is venereal disease, which is disabilitating right, especially for a soldier. And it’s irresponsible to the rest of your unit as well, right. You’ve been under attack for days, there’s a soldier down, he’s wounded, gangrene’s setting in, ‘who’s used all the penicillin?’ ‘Oh, Mark Paxon sir, he’s got knobrot off some tart’

David Brent: I gave a speech only this morning to my staff assuring them that there would not be cutbacks at this branch and there certainly wouldn’t be redundancies, so…
Jennifer Taylor-Clark: Well, why on Earth would you do that?
David Brent: Why? Oh, don’t know. A little word I think’s important in management called morale.
Jennifer Taylor-Clark: Well, surely it’s going to be worse for morale in the long run when there ARE redundancies and you’ve told people that there won’t be.
[pause]
David Brent: They won’t remember.

David: Funny enough, the reason why women wear necklaces is to draw attention to the breasts.
Date #1: I don’t.
David: No, I mean, subconsciously.
Date #1: No, I don’t. I wear this because my mother gave it to me before she died.
David: Yeah, well, I mean, she probably wanted to draw attention to hers, but I mean…
Date #1: Sorry, can we not talk about my dead mother’s breasts?

David: Do you know the reason why men are attached to cleavage? It’s because it reminds us of a woman’s buttocks. Because I suppose presumably when we were cavemen we used to do you from behind, so we like the–. And then we evolved and probably turned you over when language came in to either chat, or just to look at the breasts that reminded us of the buttock in the first place.
Date #1: Can we not talk about breasts, full stop?

David Brent: Avoid employing unlucky people – throw half of the pile of CVs in the bin without reading them.

Tim: No I don’t talk about my love life for a very good reason, and that reason is I don’t have one. Which is very good news for the ladies-I am still available. I’m a heck of a catch, cos, er well look at it. I live in Slough, in a lovely house, with my parents. I have my own room, which I’ve had since yep, since I was born. That’s seen a lot of action I tell you. Mainly dusting. I went to university for a year as well, before I dropped out, so I’m a quitter. So, er, form an orderly queue ladies.

Gareth: Condoms come in all different flavours nowadays. There’s strawberry and curry and that. Do you like curry?

Dawn: I’d be lying if I said my life had turned out exactly as I’d expected. My old school recently had a reunion, which I didn’t go to, but one girl in my class it turns out, right, she is now running her own Internet auction website, making a fortune, and is happily married to a marine biologist. She used to eat chalk.

Fragmente video:

Click here to view the embedded video.

Click here to view the embedded video.

Click here to view the embedded video.

Promo:
Vezi cele mai noi trailere doar aici

O privire episodica (procedurala chiar ) asupra serialelor ce au reusit si vor reusi in continuare sa invinga timpul si sa ramana vesnic tinere. Chiar daca putinul timp liber ramas poate fi usor umplut cu oferta bogata din prezent, orice iubitor de seriale isi datoreaza sa incerce macar o parte din clasicele ce au au dat forma show-urilor curente (sau cel putin au incercat, multe lovindu-se din pacate de vesnicul zid mainstream). Ordinea in care sunt prezentate e strict aleatorie, iar decizia de a include sau nu un serial e strict personala. Multe inevitabil nu vor prinde lista, in principal deoarece vreau sa accentuez cat mai bine cat de speciale sunt cele prezentate.

Episodul #1 – Deadwood

Episodul #2 – Arrested Development

Columbo (1971 – 2003, 69 ep. / 13 sez.)

Pe scurt:

Având originile chiar înainte de 1971, Columbo e un serial cel puțin ciudat pentru spectatorul de azi. Sparge o sumedenie de canoane ce s-au întipărit adânc atât în mintea privitorilor cât și în a regizorilor.

E singurul serial pe care-l știu al cărui arc principal de poveste poate fi redat complet, fără nicio omisiune, în doar câteva cuvinte: Columbo e un detectiv genial ce prinde criminali inteligenți. Gata, nu mai e absolut nimic de spus.

E cel mai adevărat reprezentatant al genului “procedural”. Multe din serialele contemporane de acest tip simt nevoia să bage și ceva poveste pe lângă subiectele episodice. Personajele trebuie neapărat sa “evolueze”, fiecare neapărat tre să aibă probleme personale, etc etc. De cele mai multe ori acestea sunt superficial tratate și nu fac nimic altceva decât să fure din strălucirea adevăratului subiect al episodului.

În Columbo, accentul e pus 110% pe crima propriu-zisă. Locotenentul rămâne exact același om din primul episod până în al 69lea. Conduce aceeași mașină bătută de soartă, poartă aceeași haină veche și imboțită, are același stil incredibil de enervant pentru criminali.

Probabil cea mai importantă și deosebită caracteristică a serialului e modul în care e prezentat cazul. În afară de 2 sau 3 episoade extrem de speciale, de fiecare dată primele 10 – 20 de minute sunt alocate criminalului. Vedem astfel cum plănuiește până la cel mai mic detaliu crima și modul în care își duce la bun sfârșit acest plan. După care intră în acțiune locotenentul Columbo, într-un mod ce îl plasează fără discuție printre cei mai interesanți și geniali detectivi  de pe micile ecrane.

Se folosește de imaginea sa de om simplu, împrăștiat, confuz, pentru a face suspectul să-l subestimeze și astfel sa-l primească mai des în preajma sa. După care începe hărțuirea treptată prin vizite repetate și prelungite neașteptat (“Oh almost forgot, ONE MORE THING! “ ). Iar la toate acestea se adaugă logica sa excepțională și nasul fin de detectiv. Astfel că cea mai minusculă greșeală făcută de criminal va fi cu siguranță descoperită și exploatată la maxim!

Actori:

Peter Falk (Locotenentul Columbo - aproape enervant de bun la meseria sa, maestru în manipularea suspecților, om simplu, veșnic umil)

Mentiuni:

• Deși e menționată de Columbo în aproape fiecare episod, soția sa nu apare niciodată pe ecran. Mulți fani cred că aceasta nu există și e folosită de Columbo pentru a-și manipula și mai bine suspecții. Există totuși unele indicii că aceasta ar fi reală,  însă toate au apărut după 1978, când showul intrase în a doua perioadă a existenței sale, mutându-se de la NBC la ABC.
• Alt mister din jurul detectivului e prenumele său. De fiecare dată când e întrebat, acesta se prezintă drept locotenentul Columbo. Totuși în episodul “Dead Weight” acesta își arată pt foarte scurt timp legitimația, pe care se poate citi cu o oarecare siguranță numele Frank Columbo.
• Încă o mărturie pentru titlul de “cel mai procedural dintre procedurale” este faptul că detectivul rămâne la același rang de locotenent de la început până la sfârșit, deși a rezolvat de-a lungul anilor probabil cele mai multe, grele și celebre cazuri de crimă din jurisdicția sa.
• Episoadele au între 90 și 120 de minute.
• O grămadă de actori celebri din acea vreme au jucat în rolul criminalilor sau chiar a victimelor. Astfel îi găsim pe Jack Cassidy, William Shatner, Ed Begley Jr., George Hamilton, Ida Lupino, Leslie Nielsen
• Fansite: http://www.columbo-site.freeuk.com/

Citate:

• “Listen Columbo, just for a minute how about we stop pretending that I’m brilliant and you’re simple!”

• Flemming: You never stop, do you?
  Columbo: What?
  Flemming: The insinuations, the change of pace. You’re a bag of tricks, Columbo, right down to that prop cigar you use.
  Columbo: Oh, come on, Doc.
  Flemming: I’m going to tell you something about yourself. You think you need a psychologist. Maybe you do, maybe you don’t, but you are a textbook example of compensation.
  Columbo: Oh, what, Doc?
  Flemming: Compensation. Adaptability. You’re an intelligent man, Columbo, but you hide it. You pretend you’re something you’re not. Why, because of your appearance you think you can’t get by on looks or polish, so you turn a defect into a virtue. You take people by surprise. They underestimate you. And that’s where you trip them up.

• Columbo: There are a couple of loose ends I’d like to tie up. Nothing important you understand.

• Columbo: My wife says I’m the second smartest. She claims there are 80 guys tied for first.

• “Oh, sorry Lieutenant I didn’t recognize you. You look different somehow.”
  Columbo: [with new coat] I’ve had a haircut.
  [later in the episode]
  Columbo: I gotta take off this coat. I can’t think in this coat…THE COAT, I can’t think in the coat.

• Columbo: My ears pop in an elevator. As a matter of fact I don’t even like being this tall.

• Columbo: I must say I found you disappointing; I mean your incompetence. You left enought clues to sink a ship. And for a man of your intelligence, you got caught in a lot of stupid lies.

• Columbo: I worry. I mean, little things bother me. I’m a worrier. I mean, little insignificant details – I lose my appetite. I can’t eat. My wife, she says to me, “you know, you can really be  pain.”

• Miss Mitchell:You’re a very kind man Lieutenant.
  Columbo: Don’t count on that Miss Mitchell, don’t count on it.

• Leslie: Lt. Columbo?<
  Columbo: Yeah?
  Leslie: Thank you for straightening Margaret out. I appreciate it.
  Columbo: Oh, it was the only thing I could do. I mean I just can’t have you accused of murder on the wrong evidence.

• [Columbo walks into a restaurant carrying a doughnut]
  Waitress: You buy that here?
  Lt. Columbo: Uh, no. I bought it from the doughnut shop because I was going to eat it in the elevator. Then I saw my friend here and, uh… [she glares at him] I’m really terribly sorry.
  [He wraps the doughnut in a napkin and gives it to the waitress who hands him a menu]
  Lt. Columbo: Well, let me see, uh, um, let’s see now.
  Waitress: I can come back.
  Lt. Columbo: No, no, no. I’ll have, uh… I’ll have a doughnut.

Fragmente video:

Click here to view the embedded video.

Click here to view the embedded video.

Click here to view the embedded video.

Promo:
Vezi cele mai noi trailere doar aici

O privire episodica (procedurala chiar ) asupra serialelor ce au reusit si vor reusi in continuare sa invinga timpul si sa ramana vesnic tinere. Chiar daca putinul timp liber ramas poate fi usor umplut cu oferta bogata din prezent, orice iubitor de seriale isi datoreaza sa incerce macar o parte din clasicele ce au au dat forma show-urilor curente (sau cel putin au incercat, multe lovindu-se din pacate de vesnicul zid mainstream). Ordinea in care sunt prezentate e strict aleatorie, iar decizia de a include sau nu un serial e strict personala. Multe inevitabil nu vor prinde lista, in principal deoarece vreau sa accentuez cat mai bine cat de speciale sunt cele prezentate.

Episodul #1 – Deadwood

Arrested Development (2003 – 2006, 53 ep. / 3 sez.)

Pe scurt:

E extrem de greu să vorbești despre Arrested Development și să reușești să-i faci dreptate. Asta pentru  că, deși poți spune fără nicio reținere că e una din cele mai superbe comedii difuzate pe micile ecrane, o grămadă de alte titluri se pot încadra în categoria aceasta. Însă modalitatea prin care AD își atinge scopul e cu adevărat unică.

Acțiunea e centrată în jurul familiei Bluth, o familie disfuncțională până la cele mai adânci rădăcini. And beyond. Serialul începe cu arestarea lui Bluth senior pentru diverse(!)  ilegalități comise în fruntea firmei proprii. Astfel Michael, unul din fii săi și singurul Bluth cât de cât întreg la cap ( cel puțin în comparație cu restul ) preia rolul de conducere, atât în companie cât și în familie. Cum contribuie ceilalți membri în aceste timpuri grele ? Prin a-i face viața un adevărat coșmar, desigur.

Însă poate cel mai important personaj al serialului e unul al cărui față nu o vedem deloc pe parcursul celor 3 sezoane: naratorul. E dacă vreți înlocuitorul mult mai constructiv, comic, inteligent și de bun simț al înregistrărilor de râsete ce bântuiesc majoritatea comediilor, vechi sau noi. E cu siguranță una din părțile ce dau o flavoare unică acestui serial, la aceasta adăugându-se geniul scriitorilor (AD are probabil cea mai mare concentrație de scene memorabile / episod )  și al actorilor (improvizațiile pe lângă scenariu erau la ele acasă pe platoul de filmare, fiind chiar încurajate).

Actori:

Jason Bateman (Michael Bluth - centrul acțiunii, de multe ori singura voce a rațiunii din familie)

Portia de Rossi - Better Off Ted, Ally McBeal, Nip / Tuck (Lindsay Bluth - răsfățată, needy, căsătorită cu Tobias *nu știe nici ea de ce * )

Will Arnett ( Gob Bluth II - adorable douchebag, magician ratat, inventatorul dansului găinii )

Jessica Walter - Archer (Lucille - loose seal pt cunoscători , mama familiei însă doar cu numele, și-ar vinde oricare din copii pentru ceva avere în plus (a și încercat asta de câteva ori ) )

David Cross ( Tobias Funke - se autointituleaza primul analrapist din lume (combinație între analyst și therapist, desigur ) )

Alia Shawkat ( Maeby - singura din familie, cu excepția lui Michael, care are o slujbă )

Michael Cera ( George Michael - fiul lui Michael, tocilar, timid, îndrăgostit până peste cap de verișoară-sa (Maeby) )

Mentiuni:

• Precum mult prea multe seriale bune, Arrested Development nu a fost apreciat la adevărata valoare pe parcursul vieții, fiind anulat după 3 sezoane. Ca o insultă de final, FOX a difuzat ultimele 4 episoade de-a lungul a două ore în care pe NBC se difuza Ceremonia de deschidere a Olimpiadei de Iarnă din Italia. Recunoașterea serialului a venit după anulare, atât de la critici cât și de la public, formându-se un adevărat cult în jurul show-ului. Această mișcare a dus la pornirea filmărilor pentru un lung metraj ce va include toate personajele mult iubite și care e programat să apară undeva în 2012.
• La sfârșitul fiecărui episod există o secțiune întitulată “On the next Arrested Development” în care se închid într-un mod cât mai ciudat și comic poveștile rămase nerezolvate. De multe ori ce apare aici nu e luat în considerare în episoadele viitoare, însă excepțiile sunt notabile.
• Charlize Theron, Heather Graham, Julia Louis-Dreyfus, Liza Minnelli și Judy Greer apar în roluri mai mult sau mai puțin importante de-a lungul serialului.

Citate:

• Tobias Fünke: [as Mrs. Featherbottom] O-kay, who’d like a banger in the mouth?
  [laughs]
  Tobias Fünke: Right, I forgot, here in the States, you call it a *sausage* in the mouth.
  Michael: We just call it a sausage.

• Michael: [after George Sr. has been handed a jail sentence] They’re going to keep Dad in jail until this whole thing gets sorted out.
  [silence amongst the family]
  Michael: Also, I’ve been told that the company’s expense accounts have been frozen…
  [everyone gasps]
  Michael: …Interesting. I would have expected that after “They’re keeping Dad in jail.”

• Narrator: Tobias listens to a day’s worth of his own words, to see what Michael was referring to…
  Tobias Fünke: [on tape] … even if it means me taking a chubby, I will suck it up.
  Tobias Fünke: Nothing wrong with that.
  Tobias Fünke: [on tape] Oh, I’ve been in the film business for a while, but I just can’t seem to get one in the can.
  Tobias Fünke: It’s out of context.
  Tobias Fünke: [on tape] I wouldn’t mind kissing that man between the cheeks.
  Narrator: …and he realized there is something distinct about the way he speaks.
  Tobias Fünke: Tobias, you blowhard.
  [chuckles]

• Mae ‘Maebe’ Funke: Do you guys know where I could get one of those gold T-shaped pendants?
  Michael: That’s a  cross.
  Mae ‘Maebe’ Funke: Across from where?

• Gob: Steve Holt’s not my son.
  George Michael Bluth: Steve Holt? What, the moron jock?
  Gob: That’s my son, you pothead.

• Narrator: [Rita enters the house, the family freezes] Michael was concerned that he was caught in a lie about his family. The family was concerned that they were being confronted by a woman they had clubbed, drugged, and left on a bench

• [Gob is leaving his and Marta's house]
  Marta: Te Quiero.
  Gob: English, please.
  Marta: I love you.
  Gob: Great, now I’m late

• Gob: If I didn’t have a live dove in my pants right now, I’d leap across the table and…
  [he unzips his pants]
  Gob: Ah, what the hell…
  Michael: I think that’s just as good of a time as any to end the meeting

• Narrator: For the first time, Lucille prays…
  Lucille: [Praying] Take something else from us. Do whatever you have to to keep my boy from going to war.
  Narrator: And Buster is on his way when he decides to pursue a long-delayed rite of passage…
  [Buster swims in the ocean]
  Person: Loose seal. Watch out for loose seal.
  Buster: [Thinking he means Lucille] I don’t care about Lucille. She lies.
  Narrator: …and then a seal bites off his hand.
  Lucille: Amen.

Fragmente video:

Click here to view the embedded video.

Click here to view the embedded video.

Click here to view the embedded video.

Promo:
Vezi cele mai noi trailere doar aici

O privire episodica (procedurala chiar ) asupra serialelor ce au reusit si vor reusi in continuare sa invinga timpul si sa ramana vesnic tinere. Chiar daca putinul timp liber ramas poate fi usor umplut cu oferta bogata din prezent, orice iubitor de seriale isi datoreaza sa incerce macar o parte din clasicele ce au au dat forma show-urilor curente (sau cel putin au incercat, multe lovindu-se din pacate de vesnicul zid mainstream). Ordinea in care sunt prezentate e strict aleatoare, iar decizia de a include sau nu un serial e strict personala. Multe inevitabil nu vor prinde lista, in principal deoarece vreau sa accentuez cat mai bine cat de speciale sunt cele prezentate.

Deadwood (2004 – 2006, 36 episoade / 3 sezoane)

Pe scurt:

Cred ca cea mai concisa si fidela caracterizare pentru acest serial ar fi “Shakespeare in Vestul Salbatic”.  Atat de adanci, subtile si perfecte sunt dialogurile incat vizionarea fara subtitrari e absolut nerecomandata! Chiar si pentru expertii in limba engleza, multe intelesuri vor fi pierdute fara acest mic ajutor. Recomand subtitrari in engleza, insa desigur si cele in romana isi fac cu brio treaba.

Chiar dupa spusele creatorului sau, tema Deadwood-ului reprezinta studiul formarii unei civilizatii din haos pur, cu ajutorul unui simbol puternic. Simbol ce in cazul de fata este aurul, actiunea petrecandu-se in anii 1870, in orasul Deadwood, inainte de anexarea sa la teritoriul Statelor Unite si exact in mijlocul perioadei de “gold rush”.

Astfel, de-a lungul celor 3 sezoane asistam la conturarea orasului, din absolut toate punctele de vedere (lege, afaceri, relatia cu SUA, arhitectura). Insa serialul e mult, mult mai larg decat tema sa. E un adevarat spectacol de personaje, de dialoguri memorabile prin sobrietate sau umor, de scene socante si imagini tragice. Ca sa nu mai zic ca injuraturile sunt la ele acasa!

Actori:

Ian McShane (Al Swearengen - "locomotiva" serialului, afacerist crud, lider innascut, plin de umor negru)

Timothy Olyphant (Seth Bullock - moralist hardcore, incapatanat, serif)

Paula Malcomson (Trixie - prostituata cu inima de aur si limba ascutita )

William Sanderson (E. B. Farnum - Gollum )

Robin Weigert (Calamity Jane - poate unul dintre cele mai memorabile personaje feminine vazut de mine intr-un serial)

Keith Carradine (Wild Bill Hickok, faimosul pistolar)

si MULTI, MUUULTI altii.

Mentiuni:

• anularea serialului a fost pe cat de prematura, pe atat de confuza. Initial HBO a declarat ca doreste continuarea show-ului, insa cu alti actori (costurile de productie se pare ca devenisera extrem de mari), dupa care au anuntat anularea serialului insa realizarea unui film, intr-un final fiind si acesta abandonat. E de multi considerat ca fiind cel mai mare “pacat” comis de HBO in istoria sa.
• respecta fidel istoria orasului Deadwood.
• cuvantul “fuck” si derivatii sai sunt folositi de 2980 de ori de-a lungul celor 3 sezoane.

Citate:

• Calamity Jane: Maybe I will have a fuckin’ drink, for sociability’s sake and ’cause I’m a fuckin’ drunk.
  Joanie Stubbs: What’s your preference?
  Calamity Jane: That it ain’t been previously swallowed.

• Al Swearengen: God rest the souls of that poor family… and pussy’s half price for the next 15 minute

• Reverend H.W. Smith: Lord, grant that I may seek rather to comfort than to be comforted, to understand, than to be understood, to love, than to be loved… and the rest I forget.

• Reverend H.W. Smith: When I read the Scriptures, I do not feel Christ’s love as I used to.
  Calamity Jane: Aw, is that so? That is too bad! Join the fuckin’ club of most of us!

• Al Swearengen: Be in my joint in two hours, we’re forming a fuckin’ government.

• Doc Cochran: When you giggle you leak piss.

• E.B. Farnum: [Pacing, practicing his reply to Mrs. Garrett's offer of purchasing his hotel] Madam, in the chambers of my heart beats a love for every crooked timber of this shitbox of a structure, this building. This building, its warped floorboards and… .
  Richardson: [drops dishes in the background] Fie!
  E.B. Farnum: Why, even in Richardson, my chef, my eyes see a beloved household pet somehow walking upright – see in Richardson a half-witted child, nonetheless adored.

• E.B. Farnum: Be brief.
  Calamity Jane: Be fucked!

Fragmente video:

Click here to view the embedded video.

Click here to view the embedded video.

Click here to view the embedded video.

Promo:
Vezi cele mai noi trailere doar aici

NCIS: Los Angeles este una din noile lansari din 2009 de la CBS, criticii neacordandu-i mare longevitate. Insa, se pare ca uneori si acestia se inseala; catalogat la inceput drept o copie a NCIS-ului condus de Gibbs ce cu greu poate fi depasit, la cateva luni dupa lansare se pare ca a primit o noua denumire: “o succesoare de calitate a NCIS-ului creat de Donald P. Bellisario”.

Noua productie se bazeaza pe mizele mari ale Oficiului de Protectie Speciala (OPS), o divizie cu statut secret ce se subordoneaza cartierului general NCIS (condus de Leon), fiind însărcinata cu arestarea criminalilor periculosi aflati pe lista cu grad ridicat la adresa securitatii nationale.

Pe baza unei serii de identitati false si cu ajutorul celei mai performante tehnologii, echipa NCIS Los Angeles este una din cele mai bine antrenate, in a carei componenta se gasesc cei mai buni agenti – ei sunt pregatiti pentru misiuni sub acoperire de maxima importanta, si au un protocol bine stabilit in caz de rapire sau tortura.

Cum am fost obisnuiti de alte productii de gen, fiecare episod are la baza un nou caz, insotit de noi personaje, ca la sfarsit sa ramana echipa principala de agenti, insa dobandind mai multe cunostinte si experiente, si deseori intarindu-se relatiile de prietenie.

Pe langa un numar de cazuri de calitate, sunt si episoade ce au lasat telespectatorii cu sufletul la gura. Un episod de acest gen este cel marcat cu numarul 13 – “Missing”.

ATENTIE, URMEAZA SPOILERE!

Ca totul sa fie mai captivant, si sa aduca ceva nou seriei, de aceasta data este rapit cel mai nou agent al echipei NCIS LA, Dom (Dominic Vaile). Fiind un novice, in urma disparitiei sale, toti incep a avea remuscari si a se considera vinovati : fie ca nu l-au antrenat mai bine (Sam), fie ca nu l-a supravegheat cum trebuie (Hetty), fie ca radeau prea mult pe seama lui. Episodul este de fapt o intreaga fuga dupa dovezi si suspecti, echipa fiind constienta de rata de mortalitate a agentilor secreti. De data aceasta sfarsitul nu aduce solutionarea cazului, ci ni-l arata pe Callen cand stampileaza dosarul lui Dom, incadrandu-l la “Persoane disparute”.

Urmatoarele episoade ne prezinta echipa condusa de Hetty infruntandu-si temerile si propriile fantome ale trecutului, dar si speranta ca il vor gasi pe novicele lor – fapt pentru care nu se pun de acord pentru inlocuirea lui.

Despre acest caz vom mai auzi abia in episodul 21, “Found”, in care, urmarind niste piste ale unui alt caz, echipa il gaseste si pe Dom. Deja devenit cliseu ca totul sa se termine cu bine, si din dorinta de a-i oferi mai multa veridicitate, nici de acesta data agentul Vaile nu ramane prea mult. Luptand sa supravietuiasca lunilor de tortura, in momentul evadarii si a reintalnirii cu colegii sai, in urma unui schimb de focuri, Dom se pune in fata lui Sam, termindu-si rolul ca un erou ce si-a salvat colegul si mentorul.

O intriga a serialului ce s-a facut cunoscuta inca de la inceput, este identitatea lui Callen. Chiar si cu toata apartura de ultima generatie, Eric nu a reusit sa afla nimic despre trecutul camaradului sau, la fel cum nici Hetty nu a putut fi ajutata de cunostintele sale anonime.

Ultimul episod al sezonului, “Burned”, ne da impresia ca in sfarsit se rezolva enigma principala, insa ca orice productie incadrata la drama, ne spulbera orice sansa; pe scurt, intreg sediu si activitatea echipei NCIS Los Angeles sunt descoperite de un detective/infractor, acesta demascandu-l si aflandu-i identitatea lui G. Chiar daca el rupe orice legatura cu sediul (conform protocolului de urgenta), colegii sai nu il pot abandona, mai ales dupa pierdrea unui alt agent.

Reuniti, datorita abilitatii si priceperii lui Eric, ei afla una din ascunzatorile infractorului. Ajunsi acolo descopera o intreaga colectie de dosare ale unor persoane importante, printre care se afla si cel al lui G.Callen. Ghidati de instinctul de a lua dosarele si a afla ce fisiere se mai ascund in computer-ul gasit, o data aprins, acesta declanseaza timing-ul unei bombe plantate in depozit. Astfel, Callen este pus in fata unei hotarari luate de destin in locul sau: pentru a se salva pe el si pe colegii sai trebuie sa fuga si sa isi lase in urma dorinta de a isi afla trecutul si originile.

Prin urmare, sa speram ca noul sezon (debut pe 21.09.2010) va rezolva si acest mister, insa va avea destula actiune si drama cat sa ne convinga ca este un serial ce merita a fi pastrat pe lista cu “de urmarit”.

Promo:
Vezi cele mai noi trailere doar aici

„Cand Dumnezeu a creat omul, gelosul Lucifer a condus o mare rebeliune in ceruri. Armata lui de ingeri a fost infranta si alungata pe veci din Paradis.
Acei ingeri, decazuti, abandonati de Lucifer, au ales sa traiasca pe Pamant printre placerile omenesti. Au luat sotiile muritorilor si au dat nastere Nephilimilor. Ei au puterea ingerilor si suflet omenesc.” Cam asta e premisa de la care pleaca miniseria.

Nephilimii sunt asadar jumatate ingeri, jumatate oameni. In urmarirea lor au fost trimisi Puternicii, ingeri luptatori, pentru a-i ucide.  Singura lor speranta (dar si a decazutilor) este o profetie conform careia un nephilim se va naste si ii va izbavi. Si chiar asa a fost.
In urma cu trei ani Tom si Lori Stanely au adoptat un adolescent, ei mai avand un fiu natural, autist. Aaron ne este prezentat tocmai in ziua majoratului, zi destul de plina de altfel. Pe langa micile atentii ale parintilor adoptivi el este bagat in seama si de tipa la care visa de mult, plus ca incepe sa se converseze cu propriul caine, pentru ca mai apoi sa descopere ca de fapt cunoaste toate limbile straine existente.
Si de aici ghinioanele se tin lant.

Paul Wesley nu mi s-a parut o alegere foarte buna pentru rol principal pentru ca la capitolul expresivitate cam are de lucrat. Azazel a fost un personaj foarte bine conturat, iar actorul a facut o treaba foarte buna. Excelenta faza cand reuseste sa se combine cu chelnerita, dar si atunci cand descopera cartofii prajiti sau cand isi admira moaca in oglinda unei ape (dupa ce se teleporteaza).

Pana si de tipa (Vilma) mi-a placut, desi nu mi s-a parut mai mult decat o fata frumoasa, cu un ten perfect.
Nu mai spun ca de-aia asteptam sa aud o replica a cainelui, in prima parte a seriei fiind genial momentul in care Grabiel uitase ca trebuia sa taca.
De nephilimi  auzisem si prin Hex, dar acolo parca erau personaje negative. S-au axat pe mitologie si au reusit sa reinterpreteze pentru adolescenti o parte din povestea alungarii lui Lucider din Rai.
Cred ca au surprins la fel de bine si incercarea de manipulare a Purtatorului Luminii in momentul in care acesta incearca sa se puna intr-o lumina buna, tocmai pentru a fi izbavit.

Trecand peste sabiile in flacari si aripile prost lucrate la efecte speciale (mie asa mi-au dat impresia, insa poate sunt prea pretentioasa) miniseria a reusit sa ma capteze pana la sfarsit, desi in total sa fi fost vreo patru ore si ceva.
Ce nu prea am inteles e de ce si-a trimis Creatorul/Dumnezeu ingerii sa ucida nephilinii. Ce vina aveau ei ca decazutii si-au facut de cap cu mamele lor?
Daca luam in considerare spusele Arhanghelului Mihail, Puternicii ar fi inteles gresit misiunea. Dar cum poti sa intelegi gresit un ordin?  Doar Creatorul/Dumnezeu nu le-a vorbit in ghicitori.
Alta chestie de care n-au avut grija a fost faza cu taierea aripilor lui Camael, el aparand initial cu niste cioturi de aripi, pentru ca atunci cand Ariel il gaseste sa vedem ca cioturile au disparut si au ramas doua rani. Poate s-au uscat si au cazut. M–as fi asteptat sa tasneasca si ceva sange dar nada.
Si ultima chestie de care imi amintesc si la care am strambat din nas a fost scandura de la intrarea in pestera. Daca aveau de gand sa faca o cursa cu obstacole puteau si ei sa puna minim trei probe.

Ce mai trebuie amintit este ca serialul a aparut prin 2006 si a fost difuzat de postul ABC Family in format de  miniserie. La baza sta seria de romane cu acelasi nume, scrisa de Thomas Sniegoski.
Si acum un mic rezumat, dar daca nu vreti sa va loviti de spoilere puteti sa nu-l cititi.

Partea 1: Inceputul

Aaron afla ca este jumatate inger, jumatate om, si alti ingeri il cauta pentru a-l ucide. Salvarea  vine din partea a doi fosti ingeri – Ezekiel si Camael. Ei ii dezvaluie lui Aaron adevarata sa menire, cum ca ar fi Izbavitorul, cel mai tare dintre nephilimi, capabil sa elibereze ingerii decazuti, trimitandu-i direct in paradis.

Partea 2: Calatoria

Un an mai tarziu, timp in care Aaron a calatorit prin lume cu Camael si Gabriel (cainele), cei trei sunt atacati de alta gasca de ingeri. Reusesc sa scape si de data asta, dar Camael este ranit pe front. Cu ajutorul lui Ariel acesta este videcat, pentru ca mai apoi sa cada prizonier pe mainile dusmanilor, condusi de ingerul Mazarin.

Azazel este eliberat si se alatura gastii compusa din Aaron, Gabriel si Vilma (niphilim si ea).
Pe parcursul drumului Aaron incepe sa aiba indoieli si refuza sa-si mai foloseasca puterile pana nu se va convinge ca ceea ce face e bine, asa ca Azazel ii sugereaza sa porneasca in cautarea Purtatorului Luminii.

Partea 3: Concluzia

Aaron si Azazel il inving pe Mazarin, iar Camael reuseste sa scape cu ajutorul unui sobolan (sa vezi si sa nu crezi).
La scurt timp dupa infrangere Mazarin este vizitat de Arhanghelul Mihail, cel mai puternic inger, cel care a alungat rebelii din Ceruri.
Arhanghelul ii spune ca, în cazul în care doreste sa învinga noua amenintare (Azazel), trebuie sa-l ajute pe Izbavitor. Astfel Mazarin face gasca cu Camael si Ariel, plecand sa-l caute pe Aaron.
Intre timp Aaron afla ca este fiul lui Lucifer, acesta cerandu-i sa-l izbaveasca. Vazand ca nu ajunge nicaieri cu vorba buna Lucifer trece la santaj, pentru ca in final sa foloseasca forta. Finalul nu vi-l spun pentru ca trebuie sa las macar o nota de mister. Daca v-a captat atentia il veti descoperi singuri.

Pentru cei care nu au „posibilitatea” sa-l gaseasca/vada, insa au abonament la cablu` si prind AXN, vestea buna e ca de luni (9 august) il puteti vedea la TV, fara nicio grija,  de la ora 21:00.

Cred ca merge de vacanta, iar fanele TVD au un motiv in plus pentru a-l viziona.

Promo:
Vezi cele mai noi trailere doar aici

I know you're up there

Rev.  este un nou sitcom, wait for it… britanic! Producție “Big Talk Productions” pentru BBC2, serialul a debutat luni, 28.06.2010.

Acţiunea se desfăşoară in jurul vicarului Adam Smallbone, recent transferat dintr-un orăşel de la marginea Londrei, la parohia St Saviour, Londra de Est. E o lume despre care el habar nu are si lucrul asta e evident.

Vicarul nostru este nevoit sa facă faţă zilnic unor noi “provocări”: arhidiaconul Robert îl presează in legătură cu numărul scăzut de enoriaşi, Colin – alcoolicul de serviciu, Adoha – sort off  church freak, Nigel – diaconul complexat,  muncitori vulgari,  clădirea bisericii care stă să se prăbuşească, părinţi care vor să profite de pe urma legăturii bisericii cu şcoala locala, etc.

Alături de Adam este (mai) mereu Alex, soţia lui uşor nonconformistă. Aceasta încearcă să îl ajute cat poate, but she has her job to think about.

It's not my fault you took this job.

Încercările lui Adam de a balansa cerinţele tuturor si convingerile lui morale  sunt comico-dramatice. De exemplu, în primul episod încearcă să facă o serie de compromisuri pentru a obţine banii necesari reparaţiei vitraliului.  Se pare ca toţi vor a piece of the vicar

Umorul e  britanic, evident . Replicile sunt pe alocuri tăioase, sarcastice sau, pur si simplu, amuzante.

Pot sa spun că primul episod a fost deasupra aşteptărilor mele şi, probabil o sa îl urmăresc în continuare. Eu spun ca merită văzut, mai ales de cei dintre voi care preferă umorul mai subtil sau comicul de situaţie, în locul glumelor mult prea evidente.

Arhidaconul Robert, Nigel, Adam, Alex, Adoha, Colin

Distribuţia:

Adam Smallbone – Tom Hollander
Alex Smallbone – Olivia Colman
Colin Lambert – Steve Evets
Nigel McCall – Miles Jupp
Archdeacon Robert –  Simon McBurney
Adoha Onyeka – Ellen Thomas

“Rev.” se afla in lista serialelor disponibile. Daca vrei sa scrii recenzii la acest serial, trimite un mail la TvBlogTeam[at]gmail.com.

Promo:
Vezi cele mai noi trailere doar aici

Serialul incepe descriind locul in care se petrece actiunea ca fiind genul de suburbie deasupra careia treci rapid cu avionul in drum spre orase mai importante.  Ilustrarea expresiei “the middle of nowhere”.

E vorba despre o familie obisnuita, care se confrunta cu probleme reale, cum  ar  fi cosmarul interviurilor stupide si interminabile (cu intrebari de genul “daca ai fi o culoare, care ai fi?”) sau misoginismul sefului trecut de-a treia tinerete, care nu se straduieste catusi de putin sa-l ascunda, ba i se pare cat se poate de normal si potrivit.

O familie cu copii care par a nu avea nimic in comun unul cu celalalt, sau nu vor sa aiba – intr-un episod toti trei se uitau la aceeasi emisiune, dar in camere diferite. Mezinul familiei e un ciudat clasic foarte inteligent, care mereu citeste, vorbeste cu el insusi in soapta (misterul cauzei acestui obicei e elucidat in ultimul episod al sezonului) si refuza orice fel de socializare (intr-un episod curtea scolii e vazuta  ca un camp de lupta). Replicile lui neasteptate ma fac deseori sa pufnesc in ras.

Sunt prezentate activitati tipic americane si modul in care familia Heck – nume predestinat – reuseste sa faca lucrurile oricum, numai cum trebuie nu. Dar, la final mereu exista o morala si tot rau’-i spre bine.

Nimeni nu putea fi mai potrivit in rolul de mama decat Patricia Heaton, cu care ne-am obisnuit din Dragul de Raymond, desi, uneori, vocea ei atinge note prea inalte.

La final de sezon asistam la o victorie, prin care se parodiaza intens filmele in care invinsul devine invingator. Victoria e a lui Sue, care a dat probe pentru toate cluburile posibile ale scolii, dar, din cauza faptului ca  nu are pic de talent sau indemanare, nimeni nu a  ales-o. Ei bine, in final reuseste, cu eforturi imense, in carje, pe ploaie torentiala. Daca nu ar fi comic, ar fi tragic. Da’-i comic, merita vazut.

Multumim Nicoletei pentru articol.

Promo:
Vezi cele mai noi trailere doar aici

Serialul a debutat in anul 2005, pe postul de televiziune FX, reteaua FOX. Stiti si voi, momentul oportun de lansare fiind toamna… Tragand cu ochiul la poster, tindem sa credem ca e iarasi o clasica poveste cu prieteni, un sitcom de care sincer, piata pare saturata.

In schimb in cele 5 sezoane difuzate pana acum, povestea se invarte in jurul a 5 persoane: fiecare personaj e diferit in modul sau, dar incredibil de comic. Actiunea se petrece in majoritatea timpului in Puddys Pub, detinut in coproprietate de cele 5 personaje principale.

Modul de prezentare a episoadelor este unul diferit fata de ceea ce ne ofera piata de sitcomuri. Toate episoadele au o tema importanta de dezbatut, dar care se invarte mereu in jurul gastii sau cel putin a unuia dintre membrii ei. Corect ar fi sa ii si prezint pe cei care mi-au facut dupa-mesele mai feerice de 5 ani incoace.

Incepem cu Charlie Day (Charlie Kelly). Personajul care trezeste cel mai mult simpatie din partea publicului. Un tanar fara perpectiva in viata, care iubeste nespus de mult “aurolacul” si viata fara pic de igiena. Este indragostit pana peste cap de chelnerita de peste drum, care nici nu il baga in seama.

Continuam cu asa-zisul “frate” al lui Charlie, nimeni altul decat Mac (Rob McElhenney). Unul dintre cele mai egosite, increzute caractere pe care le-a avut Philadelphia. Este cel mai mandru de radacinele irlandeze, fiind si cel mai atasat de Puddys Bar. Este personajul care te irita si te amuza in acelasi timp.

Dennis Reynolds (Glenn Howerton) pare cel mai inteligent din toata gasca asta de nebuni, dar in timp ne vom da seama ca, in unele situatii, e sub Charlie (si asta e destul de trist ). Este tipul care se crede cel mai frumos, cel mai destept din toata gasca.

Sora, de data asta de sange a lui Dennis, e Dee Reynolds (Kaitlin Olson). E tipul femeii aflate la trecerea de la o varsta la alta (nu se cade sa spun varsta), singura, care se agata de orice sansa si barbat din viata pentru a se realiza, de a scapa din mizeria de la Paddys Pub si de glumele extra-misogine pe care le suporta zi de zi acolo.

Cel mai important personaj l-am lasat totusi la final. Este nimeni altul decat tatal “biologic”al fratilor Reynolds, Frank Reynolds (Danny DeVito). Fara acest personaj, interpretat magistral de Danny DeVito, serialul nu ar avea succesul pe care il inregistreaza. Omul de afaceri fara scrupule, care ajunge la fundul sacului si incearca din rasputeri sa ajunga in varful piramidei din nou.

Personaje secundare apar pe tot parcursul serialului, dar sunt intr-un numar redus. De amintit sunt chelnerita (Mary Elizabeth Ellis), iubirea lui Charlie, si ea indragostita pana peste cap de Dennis.  Matthew ‘Rickety Cricket’ Mara (David Hornsby) – boschetarul fost preot, care ar face orice pentru Dee, dar este luat mereu peste picior. Alte personaje secundare apar destul de rar, povestea fiind axata pe cei 5 coproprietari ai Puddys Pub.

O prezentare succinta a personajelor mi se pare suficienta pentru a va deschide pofta pentru acest serial, care este urmarit cu mare interes peste ocean. Cele 5 sezoane aparute pana acum au un total de 69 de episoade, care garanteaza portia de 20 de minute de zambete fara oprire.

Sezonul 6 va avea debutul in aceasta toamna (data exacta inca nu se cunoaste). Sunt sigur ca dupa vizionarea primelor 5 sezoane veti astepta cu nerabdare acest nou sezon, in care veti simti si voi ca locul vostru e in Puddys Pub.

Articol scris de bolocra (Cotos Robert)

Promo:
Vezi cele mai noi trailere doar aici