Nu e cazul să mai sunaţi la uşă. Iese Red John din când în când.

Tripletă The Mentalist, pentru recuperare şi trecere în revistă.

My Bloody Valentine poate suna ca un episod difuzat de Sf. Valentin, dar nu-i aşa. Titlul este o aluzie (ca toate titlurile) la crima din episod, care este înfăptuită de o ”ea” asupra unui ”el”. Pe lângă asta, este readus în vizor cuplul Van Pelt – O’Laughlin, prin tot felul de halucinaţii şi viziuni ale ei, cu oarecare remuşcări că-l împuşcase.

Partea asta mi s-a părut telenovelă. Nu m-a fascinat chiar deloc, poate şi din cauza cadrului. Treaba cu pierdutul prin pădure, Van Pelt vorbind singură şi tanti ucigaşa uitându-se ciudat la ea.

Janpen: Who were you talking to?
Van Pelt: Nobody.
Janpen: Great. Lost in the woods with a crazy cop.
Van Pelt: Hey, I got it worse. I’m lost in the woods with a grumpy hooker. Let’s go.

Nu mi-o luaţi în nume de rău, îmi pare bine că s-au mai concentrat şi pe Van Pelt, că prea n-are parte de atenţie, dar au greşit abordarea, zic eu. Mai bine o făceau să sufere după Rigsby, sau ceva de genul ăsta. Halucinaţiile şi viziunile parcă au fost nelalocul lor, ca nuca-n perete.

Per ansamblu, 5/10. Sau 2.5 din 5. Slăbuţ.

Dar nu disperaţi, că vine…

Red Is The New Black. Featuring Red John. Vă place, nu? Şi mie. Dar am o serie de probleme:

Unu: Darcy continuă să investigheze treaba cu Red John, şi-i cere tot felul de materiale lui Wainwright. El acceptă să i le dea, dar ţine toată treaba secretă. Cam ciudat. Oare n-are încredere în oamenii lui? Probabil. Altfel nu-mi explic de ce, pe lângă faptul că a ţinut secretă treaba, a dat chiar TOT ce avea despre Red John. Mă aşteptam ca din clipă în clipă să se înfigă în cutiile alea şi să sustragă câte ceva, gândindu-mă că poate e mână în mână cu RJ. Dacă nu are legături cu criminalul, înseamnă că sau e sub papucul FBI-ului, care îl au la mână (sau la papuc) cu ceva, sau a preferat să păstreze tăcerea din alte motive, pentru a observa el anumite lucruri. Rămâne de văzut.

Doi: Red John getting sloppy? Come on! Îmi spunea o prietenă că nu-i stilul lui Red John să lase cadavre prin debarale în halul ăla, şi îi dau foarte mare dreptate. Şi ce avea de împărţit cu tipul de la morgă? Red John nu omora aşa, doar să se afle în treabă. Omora ca să transmită mesaje doar dacă victimele erau importante pentru ţintele lui. Ori doctorul… era atât, un doctor. Unde mai pui că n-am văzut Smiley Face. Deci… omul are o problemă. Sau sunt doi, unul pictează şi altul omoară, şi ăla care pictează era în concediu, pe când ăla care omoară era beat.

Trei: Rigsby’s gonna be a dad. Really? Aştept cu interes o pierdere de sarcină, sau o confirmare că de fapt tatăl era altcineva, eventual copilul să fie negru. Ar fi tare, nu? Van Pelt, evident, e şocată la auzul veştii, şi sincer nu pot să cred că scenariştii ar fi gândit măcar să-i despartă de tot pe cei doi.

Nota mea e 8 din 10, adică 4 din 5. Pentru Red John şi Wainwright.

Hopa! Cho se pupă cu cineva! Şi noi care credeam că personalitatea lui nu se pupă cu nimeni.

At First Blush. Un caz interesant, în sensul că le-a survenit celor de la CBI la mâna a doua. Şi neoficial. Totul datorită lui Jane, care a descoperit faptul că acuzata nu era vinovată de crimă.

Deşi previzibil, episodul a fost bun şi m-a ţinut în faţa ecranului. În parte pentru că eram curios dacă ghicisem bine adevăratul făptaş (evident, am ghicit-o pe Amy )şi în parte pentru că am vrut să văd cum arăta drumul dintre punctele A şi B, unde A e începutul şi B e descoperirea făptaşului adevărat.

Trebuie să admit, simpatizam puţin cu falsificatorul ăla de ID-uri, irlandezul, şi mi-ar fi plăcut să-l lase până la urmă. Personajul a fost bine conturat şi actorul ştia ce face. Îi venea rolul ca o mânuşă.

Şi Summer + Cho. God, I’m so happy for Cho. He finally got a girlfriend! Evident că era ceva tensiune sexuală între ei, mai ales cu cearta din lift, tensiune care s-a spart, până la urmă, datorită insitenţei ei. Femeile astea, dom’le, nu se opresc ele până nu obţin ce vor.

În schimb, Cho devine un fel de House. Îl doare spatele, ia pastile (Vicodin?) şi e grumpy pe tot parcursul episodului. Data viitoare va fi mai vesel, cause he will get laid by then, right?

Am simţit totuşi că a fost ciudată şi nelalocul ei trecerea de la episodul anterior, cu Red John evident în viaţă şi Jane pus într-o poziţie nasoală, la episodul ăsta, în care brusc Jane n-avea nicio problemă. Suspectez că n-au fost filmate în ordinea difuzării, fapt valabil pentru cam orice serial. Şi mai bagă ceva de umplutură până să ne readucă adevăratele probleme în colimator.

Notă la fel ca la precedentul, 8/10. Sau 4 din 5, dacă vreţi.

Valar Morghulis!

Ceva mai bine, chiar foarte reusit episodul acesta – actiunea se concentreaza pe detectivul Lydia Adams care trece printr-o serie de schimbari ale caror urmari sunt curios cum vor fi gestionate. Pentru ofiterii Jessica Tang si John Cooper, dar si pentru Ben si Sammy cazurile din acest episod au fost mai subtiri, dar cu ceva implicatii personale, chiar sentimentale – atestand faptul ca Southland ramane la baza o drama.

Lydia Adams pare sa treaca prin ceva schimbari importante in viata ei – dupa cum aflam inca de la inceput din conversatia cu mama ei, dar si din rutina de dimineata, aceasta asteapta un copil. Aflata deja la o varsta inaintata pentru a avea un copil, profund implicata in meseria de detectiv la care nu poate renunta prea usor si cu un trecut medical nefavorabil, aceasta sarcina pare sa fie cam ultima sansa pentru ea. Raman in ceata totusi cand vine vorba de tatal copilului, insa tind sa cred ca este al fiului ultimei partenere – detectivul Josie Ocho.

In cazul pe care il ancheteaza este implicata si o relatie mama – fiica, potrivindu-se ca o manusa situatiei in care se afla, mama isi asuma responsabilitatea pentru crima comisa de fiica ei. In urma cercetarilor, adevarul se descopera, dar Lydia Adams ramane cu experienta cum ca o mama ar face orice pentru a-si proteja copilul intr-un context in care avortul pentru ea ar fi una dintre optiuni. Pe deoparte o femeie puternica care ar putea creste de una singura un copil la fel ca mama ei, dar oare poate renunta chiar si pentru o perioada la meseria de detectiv?

Ofiterii Jessica Tang si John Cooper au parte de cazuri subtiri, dar pline de insemnatate – isi petrec majoritatea timpului cu gasirea unui adapost pentru un om al strazii (o mai veche cunostina a lui John). Jessica descopera ca acesta a lucrat in marina la fel ca si tatal ei si practic se da pestec cap sa ii faca rost de o identitate pentru a-l putea ajuta sa se instaleze intr-un azil.

Pentru Ben si Sammy lucrurile stau ceva mai complicat – ancheteaza si culeg date si informatii cu privire la o crima cu o victima neasteptata pentru ei, iar in tot acest timp acestia se confrunta cu alte cazuri (unelemai importante, altele mai minore). Ben salveaza o fetita de la inec, este inca judecat de lume din cauza loviturii buclucase care a impanzit internetul si isi cauta o locuinta noua. Sammy are parte de ceva actiune  – impusca un caine si se implica activ in recuperarea si platirea serviciilor medicale desi intr-un final stapanii cainelui apar.

Imi lipseste mult distributia numeroasa cu care Southland a pornit la drum in sezonul 1, dar si situatiile complexe cu care am fost obisnuiti pana acum – sper ca in continuare sa avem parte de aceasi drama politista palpitanta, originala si reala in cazuri, situatii si intamplari!

Pentru comentarii!

Jocurile la cazino. Pentru mulţi reprezintă calea rapidă spre pierzanie, pentru alţii, reţeta îmbogăţirii rapide şi a unei vieţi de huzur. Atlantic City este locul unde rostogolirea unor zaruri sau învârtirea unei rulete poate “face şi desface” vieţi omeneşti. Iar, pentru echipa de profileri a FBI-ului, este scena unui nou şir de crime înfiorătoare.

E pentru prima oară, de la începutul acestui serial, când o vedem pe Garcia punându-şi serios problema dacă nu cumva e exagerat de “prietenoasă” cu Morgan. Nouă ne era clar de la bun început că între cei doi e ceva mai mult decât o simplă relaţie colegială, cu toate glumiţele şi complimentele mascate sau… mai pe faţă, pe care şi le fac cei doi. Dar când Garcia ajunge să se certe cu iubitul ei, Kevin, apare această problemă pe tapet şi pare destul de gravă, mai ales că toţi membrii echipei au sacrificat deja mult din viaţa personală în numele serviciului.

Legat de Atlantic City, toată lumea ştie că nu e doar locul unde oamenii se duc pentru a înfrunta norocul şi pentru a trăi visul de a se îmbogăţi peste noapte, ci şi teritoriul predilect al grupărilor mafiote şi al unei întregi game de profitori de tot soiul, care scot bani frumoşi pe socoteala visurilor de îmbogăţire ale sufletelor pierdute la ruletă şi la zaruri. Însă, de această dată, mafioţii şi prostituatele nu sunt prădătorii, ci prada. Pentru că un ucigaş necunoscut începe să îi secere, pe rând, într-un şir de crime cu caracter ritualic.

Acesta e Curtis. Rămas fără slujbă, cu un tată jucător împătimit de jocuri de noroc, se ducea la un interviu pentru o nouă slujbă când şi-a cumpărat un loz şi a câştigat pe loc vreo două sute de dolari. Şi atunci i-a strălucit în ochi mirajul averii şi al traiului pe vătrai, aşa că a lăsat şi slujbă şi tot şi s-a dus ţintă la Atlantic City, să-şi joace norocul la cazino. Şi norocul pare să-i surâdă în continuare, din plin, deoarece câştigă fără a se opri la tot ce joacă. Aşa că se hotărăşte să joace până va strânge cei 50.000 de dolari necesari pentru înscrierea la marele turneu de poker din oraş, pe care e convins că o să-l şi câştige.

Intră în scenă şi soţia lui Curtis, Teri. Şi aflăm tristă realitate. Curtis e obsedat de jocurile de noroc. Cei doi sunt la un pas de rămâne pe drumuri din cauza ipotecii neplătite, iar Curtis “descoperă” în fiecare săptămână câte un sistem garantat de a câştiga la jocurile de noroc… căruia i se infirmă, implacabil, eficacitatea. Iar Teri, de data aceasta, a venit până la Atlantic City pentru a-i spune lui Curtis că bagă divorţ.

Pătrundem pe tărâmul jucătorilor obsesiv-compulsivi şi vedem cât de departe e dispus să meargă un om… pentru a-şi schimba norocul.

“CSI” se afla in lista serialelor disponibile. Daca vrei sa scrii recenzii la acest serial, trimite un mail la TvBlogTeam[at]gmail.com.

Pentru comentarii!

Tot astept sa se intample ceva cu adevarat important, dar se pare ca aceste prime episoade ale acestui sezon sunt ceva mai linistite. Cu exceptia primului episod care a fost foarte cursiv si palpitant, in rest totul este la stadiul in care personajele parca se regasesc, iar evenimentele si cazurile sunt multe, minore sau lipsite de semnificatie.

Saptamana asta inca se mai aud ecouri ale evenimentelor episodului trecut si se pare ca avem parte de o tematica care vizeaza toate tipologiile, rasele, religiile sau orientarile sexuale intalnite in LA!

Ben se bucura din plin de toata faima pe care i-a adus-o lovitura aplicata unei fete in timpul interventiei de saptamana trecuta. Filmuletul ajunge repede pe internet si il face oarecum celebru nu numai in randul colegilor de la sectie, ci si in randul oamenilor, ajutandu-l chiar si in relatile personale – nu ca ar fi avut nevoie de publicitate, insa fie ea si negativa a fost de folos.

Ofiterii Jessica Tang si John Cooper fac un cuplu frumos pana acum – profesional vorbind. Raspund la un apel de urgenta in urma unui jaf. O tanara suna la politie dupa ce un om a patruns in casa- tanara facea parte dintr-o familie de evrei. Intamplarea capata aspecte comice cand tatal ajuns acasa, in loc sa fie preocupat de sanatatea fiicei lui, era si mai suparat ca aceasta a folosit telefonul ca sa anunte politia desi era in timpul unei sarbatori foarte importante pentru ei – ma pierd in astfel de detalii pentru ca episodul nu imi ofera prea multe, astfel ca atat pot sa ofer si eu, nu ca la o medie de un comentariu pe episod as fi foarte ingrijorat ca cineva ar putea fi nemultumit.

Sirul intamplarilor lipsite de o importanta foarte mare poate continua. Dupa ce il gasesc pe hot si victima isi recapata lucrurile furate – un pedofil este agresat cu o tunsoare nu foarte la moda de persoanele ingrijorate ca copiii lor ar putea fi in pericol. Este o situatie, insa nu foarte importanta, cazul rezolvandu-se pe final cand vecinii pedofilului ii dau foc la casa.

Pranzul intr-un restaurant chinezesc si o gluma de „reglare de conturi” intre doi cetateni recalcitranti si cam la atat de rezuma sirul evenimentelor de care au avut parte ofiterii Jessica Tang si John Cooper.

Ben si Sammy au parte de multa actiune, dar incep sa pun la indoiala munca de politist de teren a fostului detectiv Sammy care se pare ca devine incet, dar sigur, personaj de baza – un suspect este omorat in strada si o rafulala intre doua bande rivale se desfasoara din cauza unui management gresit al ofiterului Sammy.

Cuplul de detectivi, adica singurul cuplu de detectivi ramas, Adams si colegul acesteia au parte de un caz ceva mai greu de rezolvat saptamana aceasta comparativ cu saptamana trecuta – un caz important desigur, dar nu pe placul meu, din acest motiv nici nu o sa insist.

Parca as vrea sa vad ceva mai multa colaborare sau relationare intre detectivi si ofiteri, as vrea sa vad mai multa actiune si personaje vechi din sezoanele trecute, nu imi plac serialele care isi abandoneaza personajele pe parcurs – isi pierd astfel identitatea si fanii!

Nu este cazul la Southland sa spun ca a fost un episod slab, pentru ca este un serial bun, cu episoade peste medie comparativ cu alte seriale de gen – procedurale. Dar astept mai mult, vreau sa vad mai mult, personaje mai atent conturate si cazuri inteligent construite.

Pentru comentarii!

Pentru comentarii!

Cine nu se astepta ca CI-Ray sa se dovedeasca a fi “a bad guy“? Pentru un fost agent Mossad, Ziva chiar nu se pricepe sa citeasca oamenii. Ca sa nu o mai lungim, “A desperate man” se refera la CI-Ray si da, el e criminalul din episodul de astazi. Exact ce-mi doream, inca un episod in care sa exploram viata personala a Zivei si care se incheie absolut previzibil.

Cazul incepe normal – victima este lt. cmdr. Maya Buress, al carei sot, Nick, este politist si care insista sa se implice in ancheta. Tony pare sa se inteleaga cu el, mai ales din cauza trecutului lui ca politist, si reuseste sa-l convinga (cu greu) ca NCIS o sa gaseasca vinovatul.

In mijlocul investigatiei, in timp ce cautau indicii pe acoperisul unei cladiri, Tony si Ziva iau o pauza si se apuca sa analizeze relatia ei cu CI-Ray. Vorbind de lup, acesta isi face aparitia a doua zi cu un inel si, de data aceasta, cu cererea in casatorie. Ziva, desi la inceput respinge ideea casatoriei, in urma unei discutii cu Tony, pare sa se razgandeasca si sa ia in considerare un raspuns pozitiv.

Tony nu e foarte constant zilele astea… dar macar face niste glume bune cu Gibbs (“father of the bride”) si cu Palmer (ii sugereaza Zivei o nunta dubla). Cu ajutorul lui Abby (care isi ofera serviciile de “wedding planning”), Ziva face legatura intre CI-Ray si moartea cmdr-ului Buress, se duce sa-l confrunte pe acesta si incheie relatia cu el. Gibbs abia asteapta sa o consoleze cu atitudinea lui paterna cu care ne-a obisnuit si nu se putea ca Tony sa piarda ocazia sa zica o trivialitate precum “there was no way you could have seen it coming”, din moment ce Zivei i s-a mai intamplat exact acelasi lucru de inca vreo 2 ori. Ca sa puna capac situatiei, mai apare si Nick la sfarsit si ii intreaba de cat timp sunt impreuna, urmat de un schimb de priviri cu subinteles intre Tony si Ziva.

Desi vad ca scenaristii bat clopotele pentru “Tiva” eu inca mai sper ca acest lucru sa nu se intample. Urmatorul episod (#200) e unul special si in celalalt (#201) apare Wendy, fosta logodnica a lui Tony – poate intre timp se gaseste alt fir demn de urmarit.

NCIS a revenit dupa sarbatori cu doua episoade mai putin reusite. De asta am si amanat recenziile cat am putut. Dupa episodul de Craciun ma asteptam la mai mult. Parca personajele si-au uitat identitatea, scenariul nu a avut logica. Ambele episoade incheie cate un fir pornit mai demult – “Housekeeping” cu EJ si conspiratia de care am aflat la inceputul sezonului si “A desperate man” cu CI-Ray. Dar sa le iau pe rand…

Va mai amintiti povestea cu spioni si conspiratii din primul episod al acestui sezon? Chiar avea potential si eu cred ca merita (o continuare si) un sfarsit mai bun decat ce s-a intamplat in Housekeeping. Dar sa o iau de la inceput – dead marine. Nimic important despre el in afara ca era prieten cu EJ.

Si asa isi face aparitia agentul Barrett (despre care banuiam cu totii ca nu e moarta). Ea inca incearca sa afle cine se afla in spatele evenimentelor care au dus la moartea lui Cade. Tony nu mai e asa de incantat de ea cum era sezonul trecut si pare sa nu poata trece peste faptul ca l-a lasat intr-o balta de sange in “Nature of the beast” si a disparut. Hmmm, as vrea sa fie atat de neiertator si cu Ziva! Apropo de Ziva, si ea si-a schimbat sentimentele fata de EJ. De unde nu putea sa o suporte acum dintr-o data a devenit foarte prietenoasa. EJ ii intoarce favorul si incepe sa faca pe petitoarea, sugerandu-i lui Tony ca Ziva might be the one – complet aiurea scena.

Cade, dupa ce-l ucide pe Latham, cade intr-o capcana pusa la cale de Gibbs si SecNav, si este prins in sfarsit. Tony si EJ se despart ca doi vechi prieteni (nu ca doi fosti iubiti) si ma intreb la ce au folosit atatea conflicte intre Gibbs si DiNozzo sezonul trecut pe tema relatiei lor numai ca sa se termine atat de sec. Ce s-a intamplat cu “this one I understand, boss?” (Tony, referindu-se la EJ, incercand sa-i explice lui Gibbs de ce incalca Rule 12).

Episodul se incheie cu Tony si Ziva intr-o scena stupida si aparuta de nicaieri si tare usurata m-am simtit cand a sunat CI-Ray…

Cam linistit episodul asta… cateva cazuri repede rezolvate si cam putine implicatii in plan personal, semn ca meseria de politist iti ocupa mare parte din timp, in rest liniste. Ma asteptam ca dupa ce s-a intamplat in primul episod sa vedem ceva mai multa actiune, insa lucrurile s-au mai linistit, sper doar sa nu fie asta ritmul pana la final.

Se simte ceva tensiune in aer, mai ales acum ca la sectie a aparut un nou comandant. probabil dupa ultimele evenimente in care un civil inarmat a patruns in sectia de politie si a inceput sa deschida focul. Perechile au ramas aceleasi atat la ofiterii de patrula cat si la detectivi, cam putini detectivi pana acum sezonul asta, speram sa mai apara pe parcurs.

Sa incep cu ofiterul Ben care nu o duce prea bine – episodul trecut a avut ceva probleme cu un coleg ofiter, nu are liniste nici episodul asta – problemele din strada il fac sa fie mai tensionat decat trebuie, asa ca isi pierde cumpatul si loveste o fata. Tipa a cam meritat lovitura, doar ca in contextul evolutiei tehnologiei nicio fapta buna nu ramane nepedepsita! Intreaga scena este filmata de martori cu telefoanele mobile.

Atacat cu o bata de un suspect, Ben isi pierde cumpatul nu numai din cauza incidentului, ci si din cauza oamenilor care nu le usureaza cu nimic munca si vad politistii ca dusmani ai lor. Nu scapa fara sa se traga asupra lui nici saptamana asta – cum toata lumea pare sa aiba o arma in LA, o duduie trage cu arma asupra patrulei de politie care a venit in cartier in urma unei sesizari. Desi nu pare mare lucru, insusi noul capitan al sectiei se implica in rezolvarea situatiei.

Ziua se termina cu Ben si Sammy in biroul capitanului, in urma incidentului in care Ben loveste o fata intr-o altercatie aparent banala. Sammy se cam iroseste pana acum ca si ofiter, eram incantat de el ca detectiv, dar poate ca mai trebuie sa am rabdare. Rolul de politist experimentat care sta la panda nu este tocmai pe placul meu – parca in costum mereu in actiune ii statea mai bine!

Ultimul caz al detectivului Adams a fost putin cam personal, probabil din acest motiv scenaristii s-au gandit sa ii ofere ceva cazuri mai usor de rezolvat episodul asta. In continuare nu il prea agreez pe noul detectiv si tot astept sa apara poate cineva din vechile personaje, poate primul partener al detectivului Adams sau chiar Josie Ocho – ma multumesc si cu putin pana la urma. O victima in urma unui accident rutier si o crima rezolvata destul de repede si practic fara prea mare efort – dar nu putem avea parte mereu de drame si cazuri complicate.

Noua colega de patrula a ofiterului John face o treaba buna si impreuna fac o echipa buna – liniste si pentru ei, cu exceptia unui om care arde la propriu pe strada si un altul care se lasa greu arestat si opune ceva rezistenta, nimic complicat sau suspect de anchetat.

Astept ca Southland sa evadeze din banal si sa vina cu ceva mai multa actiune si drama, cum altfel decat implicand si vietile personale ale ofiterilor si detectivilor sau poate cazuri ceva mai complexe. La capitolul originalitate sta foarte bine, ca de obicei este o placere sa vezi o urmarire fie ca este pe jos sau cu masina, sau modul cum este gestionata o situatie de urgenta.

Criminalul episodului de astăzi este un violator în serie din Houston, poreclit “Pianistul”. Acesta iese la lumină după o pauză în “activitate” şi se întoarce în calea victimelor sale anterioare pentru a le agresa din nou.

Nota personală a episodului este dată de încercarea lui Emily Prentiss de a trece peste trauma suferită. De data aceasta, o vedem participând la şedinţe de terapie, menite să o vindece de coşmarurile care încă îi bântuie nopţile, legate evenimentele care au dus la înscenarea morţii sale. Poate că există o legătură între mecanismele psihice care o fac pe Prentiss să revină mereu la evenimentele traumatice din viaţa ei şi pe “Pianist” să se întoarcă la cele 12 victime pe care le violase în ultimii cinci ani…

“Pianistul” violează femei pe care le leagă folosind coarde de pian, care le lasă cicatrici ce nu dispar niciodată. Le marchează pe viaţă. Foloseşte un drog care le lasă pe victime neputincioase şi care le şterge amintirile despre violul în sine. Întrebarea care se pune este de ce revine asupra victimelor. Acestea, după evenimentul traumatic iniţial, au încercat să îşi refacă vieţile, unele au urmat cursuri de autoapărare, au învăţat ce să facă în caz că li s-ar fi administrat vreun drog… Cu toate acestea, nu pare suficient. Violatorul ajunge din nou la ele, trecând de toate măsurile de siguranţă pe care acestea şi le iau.

În plus, nu i se spune “Pianistul” degeaba. Pe lângă folosire coardelor de pian, el mai şi foloseşte o melodie specifică atunci când îşi agresează victimele. Plecând de la această constatare, anchetatorii ajung să descopere, cu oroare, o întreagă paletă de condiţionări la care fuseseră supuse victimele. Agresorul s-a insinuat adânc în subconştientul lor… fără ca el să îşi dea măcar seama. Controlul absolut. Condiţionare psihică. Şi răzbunare… atunci când victima se transformă în torţionar.

Prentiss şi-a “ucis” monstrul. Dar nu toate victimele pot face acest lucru. Trebuie să trăiască zi de zi cu gândul că torţionarul lor e în viaţă şi se poate întoarce după ele. Într-o situaţie ca aceasta, ce îţi mai rămâne de făcut? Te transformi în justiţiar şi lupţi cu monstrul din mintea ta sau te dai bătut şi profiţi cât poţi de ce ţi-a mai rămas din viaţă şi din propria persoană? Grea întrebare.

Pentru comentarii!

BAU călătoreşte la Washington unde o serie de crime pare a indica întoarcerea vicleanului “Ucigaş Zodiac”. Reid îşi pune întrebarea dacă e un geniu sau nu, iar Prentiss şi Reid participă la un seminar despre criminalii violenţi găzduit de romanciera Patricia Cornwell (care îşi interpretează propriul rol!).

Cu toţii îl credeam pe Reid genial. Personal, îi admir inteligenţa sclipitoare, de şapte sezoane. Cu toate acestea, în acest episod, pare să-şi fi întâlnit naşul. Invitat să ia cuvântul la seminarul celebrei scriitoare Patricia Cornwell, încearcă să “recruteze” pentru FBI un puşti care pare foarte isteţ, doar pentru a afla că acesta a întemeiat, de pe băncile şcolii, o mare companie de farmaceutice. Asta îl face să îşi pună multe întrebări legate de propria sa capacitate intelectuală.

Între timp, par să se repete crimele comise în anii ’60 de renumitul Ucigaş Zodiac. Legătura este fotografia găsită la locul unor crime recente, a unei victime a acestuia din 1971, al cărei caz nu fusese niciodată făcut public. Dar pare incredibil, pentru că ucigaşul ar trebui să aibă peste 60 de ani. FBI-ul apelează la poliţistul care îşi dedicase viaţa şi cariera prinderii Zodiacului, dar acesta suferă de Parkinson şi nu pare capabil să fie de vreun ajutor. Cu toate acestea, în casa lui sunt găsite poze de la locurile crimelor Zodiacului şi agenţi BAU suspectează că fotografia lăsată de ucigaş la locul crimelor recente face parte dintre cele ale fostului detectiv.

Ne angajăm într-un joc de-a şoarecele şi pisica, din care nimeni nu are scăpare. Răul făcut de Ucigaşul Zodiac nu se restrânge la uciderea victimelor sale. Existenţa sa a marcat vieţile tuturor celor din jur, mai ales pe cea a detectivului care a încercat să îl prindă, care a fost propulsat odată cu ucigaşul în rândul celebrităţilor, doar pentru a cădea în desuetudine odată cu dispariţia de mai bine de 30 de ani a ucigaşului pe care îl urmărea… şi existenţele a nenumărate persoane obsedate de Ucigaşul Zodiac, care căutau suveniruri sau care, precum imitatorii criminalului, au ajuns să se identifice cu acesta.

Problema e că în acest joc ameţitor este atras chiar Spencer Reid, care primeşte un mesaj de la presupusul Ucigaş Zodiac, care îi aruncă mănuşa în vederea unui duel al minţilor. Şi cum Reid trece prin criza… vârstei de 30 de ani şi pune în discuţie toate realizările sale de până atunci… sorţii nu îi par prea favorabili.

Cine va ieşi învingător… aflaţi voi.

Pentru comentarii!

Southland a revenit dupa o vacanta prea lunga dupa parerea mea, dar este bine si asa mai tarziu decat niciodata. Incepe bine anul si noul sezon, avem parte de un prim episod extrem de intens, in care s-au intamplat atat de multe incat nici nu stiu de unde sa incep!

In primul rand, la inceput lucrurile par sa se mai fi asezat de la finalul sezonului trecut si pana acum. O sa incep cu ofiterul John care, dupa cicatricea pe care o are la spate in zona lombara, ne dam seama ca a trecut printr-o interventie chirurgicala. Asta inseamna ca nu il vom mai vedea cu probleme la spate cel putin pentru o perioada – judecand si dupa exercitiile destul de intense pe care le face la sala de sport.

Asadar se intoarce bun de munca in prima lui zi de dupa operatie si drept rasplata primeste ”o tanara domnita” drept colega de patrula, proaspat intrata in serial dar si in rondurile politistilor din LA.

Sunt probleme pe strazi, incidente grave, altele mai putin grave, sunt si evenimente intre politisti – Ben intra in conflict cu unul dintre ofiterii mai vechi din sectie, dar este bine de stiut ca noul partener – fostul detectiv Sammy are grija ca nimic grav sa nu se intample intre cei doi, desi la un moment dat are loc o altercatie.

Desi initial am crezut ca detectivul Lydia Adams o sa aiba un caz linistit episodul asta se pare ca nu e deloc asa si nu este scutita chiar deloc de drama. In prima faza o face pe dadaca si nu pentru noul partener (asta este o alta discutie), ci pentru martorul sau aflat sub protectie, martor care este dependent de droguri si reuseste sa intre in tot felul de probleme, din pacate una din ele ii este fatala in final.

Se intampla lucruri cu adevarat notabile pe finalul episodului, si asta imi place cel mai mult la Southland, se intampla lucruri grave, importante – ca de exemplu un individ inarmat intra in sediul politiei si incepe sa deschida focul asupra tuturor. Este un schimb de focuri care te tine cu sufletul la gura, sunt si politisti impuscati, dar nu fac din acest incident o drama generala care sa acapareze intreaga actiune.

Tot pe final, John afla lucruri interesante despre noua lui colega de patrula, asa cum s-a apropiat de Ben se va apropia si de noua colega, incepe sa o cunoasca mai bine chiar daca nu a trecut decat o zi de la revenirea lui – o imagine face cat o mie de cuvinte. Despre John aflam ca este oarecum sub supraveghere, cel putin pentru o perioada. Detectivul Adams resimte din plin moartea martorului/informatorului cu care avea o relatie sepeciala, momentul este foarte bine evidentiat, intens, dramatic de o maniera cum numai in Southland am vazut!

In concluzie a fost un episod excelent. Desigur nu mai sunt perechile cu care ne-am abisnuit: Ben – John – se simte o oarecare tensiune intre ei, va fi interesant de urmarit momentul in care cei doi isi vor vorbi in adevaratul sens al cuvantului, pana atunci Ben face pereche cu Sammy. Se pare ca nu vom mai avea parte nici de cuplul de detectivi din sezonul trecut Lydia Adams – Josie Ocho, Adams are un partener nou, sunt curios ce s-a intamplat cu Josie! Oricum Adams este la al treilea sau al patrulea detectiv, nu o sa ma obisnuiesc cu cel nou, din sezonul viitor o sa vina sigur altul.

Scara măgarului

Pentru că îmi plac cvartetele.

Pink Tops e despre uciderea unei poliţiste de la narcotice care era sub acoperire. A fost un episod din ăla ”freak of the week”, vorba Comic Divei, fără legătură cu plotul mare, cu Red John sau altceva.

S-a axat mai mult pe dezvoltarea personajelor, şi dintre toate probabil că cel mai mult s-a dezvoltat Cho, că a pus mâna pe-o nouă informatoare în persoana lui Summer, o ”agăţătoare”, ca să mă exprim aşa. Adiţie interesantă la viaţa monotonă a lui Cho, rămâne de văzut cum se va dezvolta relaţia.

Summer: You know, you really should do something about that back of yours.
Cho: It’s nothing.
Summer: You’re very invested in this man-in-an-iron-face routine, aren’t you? I bet I could make you cry like a baby.
Cho: I’ll bet.
Summer: There may be hope for you yet.

The Redshirt mi-a plăcut enorm. Titlul episodului vine de la Star Trek, serial în cadrul căruia exista obiceiul ca de fiecare dată când echipajul principal cobora pe o planetă, să ia cu ei un om în plus, care purta întotdeauna o bluză roşie, şi care constituia de fiecare dată intriga episodului, prin moartea lui subită din cauza expunerii la pericolele planetei. Ăsta era modul lor de  a alerta personajele principale. Redshirt, în esenţă, e unul din ăsta expendable, disposable, de care n-ai nevoie. Carnea de tun, mai pe româneşte.

Episodul a fost centrat pe o tentativă de crimă la adresa unui fost fotbalist (de fotbal american) prin explozia maşinii sale. Întâmplarea face că tentativa a devenit crimă până la urmă, dar nu cu victima intenţionată, persoana care a murit fiind un asociat de-al individului ţintă. Practic, cel care a murit a fost Redshirt-ul, şi Jane s-a folosit de asta ca să scoată la lumină făptaşul, ţinând adevărata presupus-victimă într-o ascunzătoare pentru un timp.

Apropo, am adorat efectiv reacţia şefului când i-au spus ăia de ce a trebuit să ascundă informaţiile astea de el. ))

Pe de altă parte, trebuie menţionat că m-a luat prin surprindere făptaşul. Nu mă aşteptam ca el să fie, mă aşteptam la exact celălalt.

Cho şi noua prietenă. Spionaţi de Rigsby.

Fugue In Red a fost un episod foarte interesant. În timpul investigării unui caz, Jane e atacat şi ca urmare îşi pierde o bună parte din memorie. Nu mai ştie cine-s cei de la CBI şi la un moment dat chiar o întreabă pe Lisbon dacă ei doi sunt cuplaţi.

Pentru un episod (nu chiar întreg), parcă am fi asistat la reapariţia lui Jane aşa cum era el la începutul serialului. Chestia asta a venit ca o gură de aer pentru mine, şi parcă şi umorul a fost mai la el acasă în episodul ăsta.

Jane chiar şi-a scos la suprafaţă o afinitate pentru Van Pelt:

Lisbon: We were all marks today.
Van Pelt: Not me. What? He didn’t con me.
Rigsby: Yeah, only because he wants to have a date with you.
Van Pelt: (cheery) Really?

Şi din acest schimb de replici tragem concluzia că şi ei i-ar cam plăcea de el. Adică… ştiu eu… are părul roşu. Şi toate chestiile astea roşii care-l înconjoară pe Jane îmi dau de bănuit.

Bineînţeles, singura modaitate să-i vină minţile-n cap era să i se reamintească de trauma pe care şi-o încuiase el în tărtăcuţă, şi Lisbon n-are de-ales decât să-l ducă în vechea lui casă, locul în care Red John i-a omorât familia, ceea ce îl ajută să se recupereze, deşi într-un mod foarte dur.

Always Bet On Red e un titlu cu mai multe aluzii. Odată avem aluzia la jocurile de noroc din locaţia aia unde au fost Cho şi Summer să facă arestarea (da, a apărut Summer din nou ). Apoi, avem o metaforă referitoare la Red John. Dacă suspectezi că Red John n-a murit, poţi să pui pariu că aşa e.

Şi Red John îşi lasă amprenta pe acest episod, urmărind-o din urmă pe agenta Darcy, cea care investiga cazul morţii lui Panzer, aka San Juaqin Killer.

E absolut evident că Red John şi-a pus amprenta şi pe Jane. De la o vreme încoace, Jane recurge la măsuri extreme, şi asta denotă faptul că starea lui morală se depreciază. De data asta, a muşamalizat toată treaba cu moartea lui Panzer, şi a atribuit-o unui individ care se sinucisese. Darcy a pus botul şi totul s-a încheiat bine pentru Jane, dar viitorul nu arată prea strălucit.

E adevărat că ăla era mort, şi probabil nu-l afecta cu nimic faptul că i s-ar fi înscenat o crimă, şi-n plus de asta mai erau şi vieţi la mijloc, ceea ce totuşi mă face să-i acord circumstanţe atenuante. În plus de asta, a rezolvat cazul avocatului mort cu stil şi graţie. La fel a făcut şi Cho cu reţinerea suspectei.

Deliric e de vină!

Mi se par foarte interesante scenele de genul celei din debutul episodului, care înfăţişază teama civililor de pericole precum exploziile, armele de foc, etc. Rigsby şi Lisbon, oamenii cu antrenament, s-au ridicat de pe jos şi au început să fugă SPRE explozie, să verifice dacă sunt supravieţuitori şi eventual să tragă primele concluzii, la cald, până nu se distruge mare pare din evidenţă.

Jane, pe de altă parte, civilul care preferă să evite pericolul cu orice preţ, a fugit în direcţie opusă, speriat, cu teama de a nu păţi ceva. Îmi aduc aminte de o scenă similară din CSI, când Nick Stokes ajunge faţă în faţă cu autorul unei crime, înarmat, din cauză că poliţiştii neatenţi nu verficaseră bine casa în care avusese loc fapta. Teamă ca pe figura acelui om rar mi-a fost dat să văd.

Deci, practic, plusul e dat de realism în cazul ăsta. Nu sunt toţi „badasses” şi „Rambo” sau mai ştiu eu ce. Sunt oameni normali, ca noi, puşi în situaţii limită. Şi astea sunt reacţiile lor fireşti.

Ce-am mai observat? Jane i-a dat de înţeles lui Lisbon că doar ea ştie de faptul că Red John trăieşte fiindcă aşa a ales el, să-i spună doar ei, ceea ce denotă faptul că are încredere în ea. Lisbon ştie acest lucru, şi deşi poate nu e de acord cu toată cascadoria făcută de Jane ca să-i acopere urmele lui Red John, ca şi pe ale sale în ceea cepriveşte moartea lui Timothy Carter, care de fapt nu era Red John, ea acceptă aceste lucruri şi îi trece cu vederea scăpările. Ţine la el.

Valar Morghulis!

Pentru comentarii!