Din categoria “Moarte si-ngropate, dar nu si in sufletele noastre”, va prezentaaaam…. Ren & Stimpy!

Cine sa nu-i iubeasca pe imbecilii astia gretosi, un chihuahua costeliv si un motan gras, care ba se iubesc aproape pederast, ba se ciomagesc? Inca nu m-am hotarat daca desenele animate Ren & Stimpy sunt complet imbecile, sau pur si simplu geniale. Umorul absurd, bazat pe gretosenii, ar spune ca sunt imbecile. Dar faptul ca ceva atat de scabros si ilogic a reusit sa aiba atata succes si sa lase o mostenire atat de bogata in industria desenelor animate si a comediei (au urmat Cow & Chicken si multe alte desene din astea tampitele si scarboase, cu influente clare Ren & Stimpy), sa umple milioane de suflete de nostalgie la simpla amintire a personajelor, sa starneasca atata fascinatie bolnava si addictive… ei, ca sa reusesti asta trebuie sa fii un pic genial, chiar si tipul ala de geniu nebun de legat, imposibil de inteles, si totusi fascinant si atragator.

Ren e nebunul, istericul, violentul si instabilul, care nu are grija de el, se consuma, se exprima exploziv, e cinic si lipsit de scrupule uneori, tandru rareori, de obicei atunci cand Stimpy se arata bun si generos in mod total neconditionat si nemeritat. Stimpy e elementul feminin, matern, generos, copilaros, etern fascinat, tolerant, visator, il intelege si-l iarta pe Ren chiar si in cele mai grave izbucniri violente ale acestuia. Desi Stimpy arata si vorbeste masculin, as zice ca e ceva hermafrodit, tinand cont de episodul cenzurat in care a ramas gravid (!!!) si a nascut. Se bucura ca un copil si canta “happy happy joy joy”, sub privirile superioare si incarcate de dezgust ale lui Ren.

Serialul cuprinde o multime de aluzii sexuale destul de subtile ca sa nu fi fost cenzurat la vremea lui (cu exceptia catorva episoade mai picante), pe alocuri parodiaza alte productii si produse, e scarbos pana peste poate, a popularizat si tipul de imagini atat Citeste mai departe…