Ce ati ratat, daca ati ratat
(saptamana #16 )

- Daca va place de noi, nu uitati sa ne votati: TvBlog nominalizat la ClujBlogFest

- Tocmai am bifat postul cu numarul 1000 !

- Dupa o lunga absenta, am revenit cu al doilea podcast, in care l-am avut invitat pe biotudor; am vorbit despre ultimele mistere ale Lost-ului, precum si de ultimele seriale aparute (Drive, Painkiller Jane, Notes from the Underbelly)

- Primele stiri EmoticoNews 

- Avem un nou poll - De ce ? #15 - puteti sa va motivati votul

- In cadrul sectiunii Seriale pe TvBlog, Da replica ! #16 (fiti spontani si dati replica cea mai tare!) si Muzica de serial #13

- D’ale ratingului #13 – Saptamana 15-16 – cum s-au descurcat serialele voastre preferate la “ele acasa”

- Recenzii la ultimele episoade din The Dresden Files (finalul primului sezon), The Sopranos, Drive (episodul 2 si 3), Desperate Housewives, 24, Jericho, Lost, Citeste mai departe…

Da-i o nota !
(9 votes, average: 3.89 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.  Loading ...

Sunt sigur că măcar o dată luna aceasta, nu contează unde, pe stradă, în tren, în tramvai, în timp ce eraţi undeva la masă sau la o bere sau oriunde altundeva în oraş, a venit un cerşetor să vă ceară bani. “Night of the Living Homeless” se ocupă de această problemă, a homeleşilor şi a cerşetorilor, portretizându-i ca nişte zombie care îţi cer mărunţiş, motiv de a parodia o grămadă de filme clasice cu zombie, cum ar fi: Night of the Living Dead, Dawn of the Dead, 28 Days Later, cred că şi vreun Resident Evil, cunoaşteţi genul… Citeste mai departe…

Ce ati ratat, daca ati ratat
(saptamana #15 )

- Lost – “Dad in the box” - un videoclip in care fanii isi fac de cap

- Avem un nou poll - De ce ? #14 - puteti sa va motivati votul

- In cadrul sectiunii Seriale pe TvBlog, Da replica ! #15 (fiti spontani si dati replica cea mai tare!) si Muzica de serial #12

- D’ale ratingului #12 – Saptamana 14-15 – cum s-au descurcat serialele voastre preferate la “ele acasa”

- Recenzii la ultimele episoade din My Name is Earl, The Office, Lost, Jericho, South Park, The Sopranos, The Dresden Files, Supernatural si Desperate Housewives

- Recenzii generale la premierele de saptamana trecuta, Painkiller Jane si Citeste mai departe…

“D-Yikes!” e un episod al cărui personaj principal e “doamna” Garrison (Mrs. Garrison-centered), care continuă seria de parodii din această primă jumătate de sezon. Cum era şi normal, ţinta parodiei este de data aceasta prea popularul film “300″ (o poveste mediocră cu scene de umor involuntar, dar foarte bine realizată din punct de vedere tehnic şi CGI, dacă e să îmi spun părerea). Cum, spre deosebire de 24, chiar am văzut 300 (şi nu am rămas impresionat, dacă e să îmi spun iar părerea), am prins cam toate aluziile şi mi s-a părut un episod destul de reuşit, chiar dacă am rămas cu impresia că îi cam lipseşte ceva. Citeste mai departe…

Citeste mai departe…

“The Snuke” a fost un episod din South Park pe care nu l-am putut aprecia la adevãrata valoare, din cauza faptului cã nu mã uit la 24, serial foarte parodiat în acest episod. Dupã niste cãutãri pe Google si întrebãri la prieteni care se uitã la 24, am ajuns si eu la concluzia cã “The Snuke” a fost un episod reusit, în stilul inconfundabil al parodiilor South Park.

Episodul începe cu venirea la scoala din South Park a unui elev musulman, motiv pentru care Cartman îsi aratã din nou intoleranta, devenind suspicios si un fel de Jack Bauer, parodiindu-i vocea rãgusitã si faptul cã tortureazã prizonieri (multumesc stirilor TVBlog), Kyle e omul care îi aduce lui Eric informatii (nu stiu cum îl cheamã pe personajul din 24, dar trebuie sã fie asa ceva), iar totul pare o consipratie, în care se implicã FBI, CIA si alte servicii, conspiratie despre care aflãm spre final cã e instrumentatã de flota imperialistã britanicã, care aratã la fel ca în 1776 si care vrea sã îi supunã din nou rebelii din colonii. Citeste mai departe…

“Lice Capades” a fost un alt episod din South Park care mi-a plăcut pentru mai multe motive cum ar fi următoarele: ideea episodului a fost bună. parodia a fost mai subtilă ca de obicei, povestea din spatele ei a părut amuzantă, iar pe parcursul episodului sunt o grămadă de referinţe la filme sau spectacole, începând chiar cu titlul (parodiază show-urile pe gheaţă “Ice Capades”).

“Lice Capades” are ca background al parodiei o poveste simplă, destul de comună la noi şi, surprinzător şi în America: unii copii au păduchi şi astfel are loc un control, în urma cărui cel care are păduchi e luat în râs de restul colegilor, sau, mai rău, spălat cu săpun şi şters cu şosete (“sockbathed”). La final se dovedeşte că, deşi Cartman îl scoate pe Kenny vinovat sub motivul că doar oamenii săraci au păduchi şi cu ajutorul unui Citeste mai departe…

Va rog sa nu traduceti cuvintele melodiei copiilor sub…x ani.
Good old South Park. Enjoy.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Stephen Stotch: “A secluded camp where lots of bi-curious boys are all put together? That sounds like a good idea!“

Întotdeauna îmi place când showurile care pun un accent mare pe parodie au episoade cu poveste originală, care nu parodiază nimic, cel puţin nu pe faţă, insistând doar pe situaţii amuzante. Aşa e şi cazul cu “Cartman Sucks”, episod care îmi aduce aminte de începuturile serialului, fără însă a fi la fel de proaspăt şi sec.

Episodul începe cu Cartman, care se laudă cu pozele făcute atunci când îl adoarmea pe Butters, anunţând că va da “coup-de-grace”-ul său: o poză care mai târziu vom afla că va fi cu el având în gură penisul lui Butters. Kyle reuşeşte prin psihologie inversă să îl facă pe Cartman să arate poza clasei, asta în finalul episodului, dându-i şi ideea genială că singura soluţie pentru a nu fi considerat gay e sa facă o poză cu Butters având penisul lui în gură, poză care ar anula polaritatea gay. Un alt fir al poveştii se ocupă de Butters, care e prins de tatăl său cu obiectul lui Eric în gură (mă gândesc doar ce keyword-uri interesante pentru Google o să aibă articolul astă: gay, penis, gură, Citeste mai departe…

Chiar dacă South Park nu mai are forma şi prospeţimea primelor sezoane, având însă din când în când sclipiri de geniu, rămâne unul dintre cele mai bune seriale de gen şi are potenţialul să devină un fel de instituţie americană, cum au devenit The Simpsons. Deşi cred că Matt şi Trey se vor plictisi la un moment dat.

“With Apologies to Jesse Jackson” e un episod cu mesaj, mai puţin axat pe parodie, care interpretează în stilul clasic South Park evenimente şi probleme actuale din societatea americană. De data asta e vorba despre folosirea cuvântului “nigger”, aparând în episod persoane care au folosit acest cuvânt în public cum ar fi Michael Richards (Kramer din Seinfeld) sau un tip care a zis cuvântul în procesul lui OJ Simpson, sau Citeste mai departe…

South Park – Gratis pe IPod-uri si PC-uri?
Cei patru baieti nebuni din South Park vor fi in curand mai aproape de fanii lor cand Comedy Central va face ca viitoarele episoade ale acestui show sa fie disponibile pentru download in formatul pentru Ipod incepand cu data de 13 martie (de mentionat ca pe 7 martie se va difuza primul episod al sezonului 11). Comedy Central promite ca urmatoarele episoade ce vor aparea vor contine parodii ale serialului “24″ si o vizita la senatorul Hillary Clinton. Nu s-a pronuntat inca daca episoadele ce se vor putea downloada vor fi gratuite sau privitorii vor trebui sa plateasca o taxa sau si mai rau pay-per-view. De altfel, Comedy Central nu a mentionat daca episoadele disponibile vor fi necenzurate, acest lucru ridicand urmatoarea intrebarea: “Cum vor reusi sa tina minorii departe de accesul la aceste materiale?”. Exista 2 posibilitati: Comedy Central sa lase totul necenzurat si trist, dar gratis sau sa atentioneze parintiii minorilor ca de acum trebuie sa ascunda foarte bine cartile de credit… (*stire primita de la AlexR)

Grey’s Anatomy… problemele continua
Cu totii stim ca se lucreaza la un proiect ce o are in centru pe Addison Montgomery, show aparut in jurul serialului Grey’s Anatomy. Oricat de bine ar suna asta, nu la fel gandesc si actorii de pe platoul acestui serial. Se pare ca toti sunt intrigati de faptul ca Kate Walsh a fost cea contactata pentru acest proiect si nu unul dintre ceilalti veterani ai serialului. O sursa anonima a revistei “Star” declara ca inclusiv vedeta Ellen Pompeo ( Grey ) a fost suparata, aceasta considerand ca ar fi trebuit sa fie consultata inainte ca acest proiect sa demareze. Tot aceeasi sursa adauga ca si relatia actorilor vizavi de Walsh s-a schimbat… si nu in bine, precizand Citeste mai departe…

Ultimul South Park a fost slab şi cu o urmă slabă de umor. Da, ultimul, în sensul de cel mai nou, pentru cine nu-mi întelege exprimarea, episod care se întamplă să fie şi ultimul din sezonul 10. Concentrându-se pe Stan (Kyle apare un pic, Cartman şi Kenny deloc), “Stanley’s Cup” parodiază filme cu temă sportivă, filmele de genul acela în care antrenorul ratat, dar cu potential, ajunge independent de voinţa lui şi după un mare eşec la cea mai slaba echipa din ligă/divizie/campionat şi o transformă în cea mai bună. Aşa se intamplă cu Stan, care ajunge să antreneze echipa de hochei a gradiniţei. Desigur, acolo e şi un copil cu leucemie şi care a cărui vindecare depinde de rezultatele echipei. Pe parcurs nu întâlnim vreo aluzie sau o gluma mai buna, ci doar parodii a unor clişee din filmele sportive si din trailerele lor, un pic de Steve Irwin, “Song 2″ de la Blur si “We are the Champions”. Finalul sec şi oarecum neaşteptat salvează cumva episodul, dar “Stanley’s Cup” e unul dintre cele mai slabe episoade dintr-o jumatate de sezon bună spre foarte bună. 6/10

Go, God, Go! XII continuă povestea de săptămâna trecută cu lupta dintre cele 3 secte ateiste (Unified Atheist League, United Atheist Alliance şi Allied Atheist Alliance) cu Cartman prins la mijloc şi având o singură dorinţă: să se joace pe Nintendo Wii. Episodul începe cu un generic care am aflat că parodiază “Buck Rogers in the 25th Century” şi continuă în acelaşi stil de parodie SF ca şi episodul trecut, iar pe parcurs mai sunt aruncate aluzii spre Battlestar Galactica, Seaquest sau Brazil. Desigur, nu le-am observat pe toate, aşa că traiască internetul şi Google!

În concluzie, “Go, God, Go! XII” nu e nici el un episod la care sa razi în gura mare, deşi îţi mai provoacă din când în când câte un zâmbet, iar parodia şi stilul ciudat comun şi episodului precedent mi-a lăsat la final o impresie bună. 7/10

Wtf? Cam asa am rămas la finalul episodului de South Park din această săptămână. E anul 2546, ateii se luptă între ei şi un popândău mare (sau altă rozătoare, nu prea mă pricep aici) spune “So, it begins!”. Aşa se termină deci a doua parte a episodului 13. Cum începe? În stilul cu care South Park ne-a obişnuit: mai multe poveşti paralele, care tratează/parodiază teme destul de actuale şi care încep să aibă legătură unele cu altele. Mrs. Garrison, care refuză să predea evoluţionismul se îndrăgosteşte de un evoluţionist, devenind o atee pasională, iar Cartman nu mai poate suporta să aştepte lansarea Nintendo Wee, hotarând să fie îngheţat până la lansare. Butters nu mai poate găsi locul unde e Cartman, acesta rămânând îngheţat până în 2546, an în care toţi sunt atei, în mare parte datorită doamnei Garrison şi a prietenului ei.

“Go, God, Go! Part II” e un episod ciudat, dar mai putin amuzant. Are totuşi pe parcurs câteva glumiţe şi câteva referinţe la filme ca The Shining sau Back to Future, dar e genul de episod în care umorul e bazat pe parodiere şi genul de episod după care nu prea mă dau în vânt. Mi-a plăcut doar pentru că pe alocuri a fost ciudat. 6,5/10

Hell on Earth 2006 e episodul de Halloween din South Park şi mi se pare comic doar pentru idea de la care porneşte. Astfel, Maiestatea Sa Infernală, dacă am putea spune aşa, Satan pe numele mic, revine atât în South Park, cât şi pe pământ cu alte planuri diabolice: vrea să dea în Los Angeles cea mai tare petrecere de Haloween, un fel de “Sweet Sixteen” cum văzuse pe la televizor, dar mult mai tare, mai tare chiar decât petrecerile lui Diddy, sau cum îl mai cheamă acum pe rapper. Şi toată lumea din iad, cât şi un număr mare de celebrităţi sunt invitate. În paralele, copiii din South Park cheamă sufletul lui Biggie Smalls, de fapt doar Butters are curajul, împiedicându-l să ajungă la timp, iar “The Three Murderers” (o parodie la “The Three Stooges”) adică Bundy, Gacy şi Dahmer, au misiune să aducă tortul în formă de Ferrari la petrecerea Satanei. Sfârşitul e tipic pentru începuturile South Park, Satan învăţând o lecţie importantă.

După cum scriam la început, “Hell on Earth 2006″ e un episod comic pentru ideea de la care porneşte, dar producătorii au avut grijă să insereze din când în când câte o glumă, câteva dintre ele sigur au ofensat multă lume (Steve Irwin la petrecere, preoţii cu copii în lesă la petrecere), dar nu au dat-o în bară nici de data asta. Surpriza episodului e Butters, care vorbeşte cu Biggie ca un adevărat ‘homie’. 8/10

Niceeeee. După cum scriam şi la celălalte episoade, South Park s-a întors în forţă, după ce îmi cam pierdusem încrederea în inspiraţia producătorilor. Episodul curent tratează o problemă actuală din societatea americană: copiii abuzaţi de profesori. Pe scurt, Cartman devine ‘hallway monitor’ în şcoala din South Park şi descoperă idila dintre fratele lui Kyle, Ike, şi educatoarea sa. Deranjat mai mult de faptul că aceştia încalcă regulile de pe holul său, Cartman se aliază cu Kyle (cred că pentru prima oară în serial) să demaşte iubirea interzisă, de menţionat fiind faptul că Eric parodiază un bounty hunter destul de celebru în America, Dog, The Bounty Hunter. De altfel, Cartman e un personaj foarte bine exploatat în ultimele episoade, poate de aceea îmi par aşa de bune. Sunt câteva glume reuşite pe parcurs (“The Mel Gibson defence”, “Authority!”, alt theme song, ignoranţa poliţiei, “Niceeeee!”), ceea ce fac din ‘Miss Teacher Bangs a Boy’, un episod bun, dar nu excelent. 7/10

‘South Park’ se află într-o revenire vizibilă de formă, episodul de aseară fiind un exemplu conclundent. După ce data trecută era să fie sfârşitul lumii …Warcraft, acum sunt luaţi la ţintă conspiraţioniştii.

Episodul începe cu două poveşti paralele, aparent fără nicio legătură între ele: cineva face treaba mare în pisoarul şcolii şi directorul e foarte hotărât să dea de vinovat, iar Cartman, hotărât să afle adevărul în legătură cu 9/11, descoperă vinovatul evident: Kyle. Restul episodului urmează tiparul unui film despre conspiraţii, gen Codul lui Da Vinci: secrete, răsturnări de situaţie, detectivi (’The Hardly Boys’), implicarea guvernului, formule şi calcule matematice, toate parodiate excelent. Excelent e şi theme song-ul pe care Cartman descoperă ‘adevărul’.

Deci cum am spus şi în primul paragraf, ‘Mystery of the Urinal Deuce’ e posibil cel mai bun episod din sezonul 10 şi o dovadă că South Park poate fi încă foarte comic. Ce pot să îi reproşez e doar că au prea multe glume despre fecalele din pisoar. 9/10

Cui îi pasă că aseară a început un episod nou din Lost? Multora cred. Dar poate mai important e că a început a doua jumătate de sezon de South Park. Pentru mine cel puţin. După un sezon 9 cam slăbuţ şi o primă jumătate de 10 unele episoade bune, altele slabe, nu aveam asteptări foarte mari de la noul episod.‘Make Love, Not Warcraft‘ a însemnat o colaborare între creatorii South Park şi Blizzard, posibil prima de acest gen din lumea televiziunii. Acţiunea e simplă: Stan, Kyle, Kenny şi Cartman joacă tot timpul World of Warcraft, dar problema lor e că un personaj din joc a ajuns la un nivel aşa de mare încât poate omorî orice alt personaj fără a-l provoca la duel.

Deoarece personajele lor sunt omorâte în fiecare seară, cei patru au doar o singură soluţie: să joace zi şi noapte World of Warcraft pentru a ajunge la un nivel comparabil cu cel al duşmanului. Pentru a învinge, primesc de la Blizzard o sabie mitică – ‘The Sword of a Thousand Truths‘ – ce e adusă pe un stick USB, probabil unul dintre cele mai bune momente ale episodului. Ce e interesant e că acesta începe cu scene din World of Warcaft în care personajele au vocile din South Park, iar câteva dintre glumele vechi sunt făcute cu personajele din WoW, inclusiv celebrele ‘They killed Kenny!’ şi ‘Timmy!’.

Per ansamblu, ‘Make Love, Not Warcraft‘ e un episod peste medie, axat mai mult pe intrigă şi pe satirizarea lumii gameristice decât pe glume. 7,5/10

Later edit: Eram tânăr şi nu ştiam, ‘Make Love, Not Warcraft‘ e un episod clasic de South Park şi e excelent: 10/10