Pentru comentarii.

Pentru comentarii.

Pentru comentarii!

Un episod pilot foarte dragut, al unui serial care sper ca nu (ma) va dezamagi, pentru ca mi se pare ca are potential destul de mare. Actorii sunt simpatici, tineri, au “chimie” si au parte de un scenariu care mi-a adus aminte de primele sezoane din Gilmore Girls.

Si ca sa trecem si la subiect, Life UneXpected ne aduce in prim-plan povestea lui Lux, o adolescente de aproape 16 ani care, dupa o viata petrecuta in ingrijirea unor asistente maternale (foster care) isi doreste mai mult decat orice sa obtina emanciparea, sa fie responsabila pentru propria-i persoana.

Pentru asta ea are nevoie de semnaturile celor doi parinti naturali, care nu renuntasera niciodata oficial la drepturile lor. Astfel il cunoastem mai intai pe tatal lui Lux, vesnic tanarul detinator de bar – Baze. Evident, initial omul reactioneaza ca orice persoana normala care afla ca are un copil de 16 ani si se sperie, dar apoi are parte de cateva momente dragute cu proaspat-descoperita fiica, privind filmulete de pe YouTube si plangand la ele.

Urmatoarea pe lista – Cate Cassidy, iubirea de-o noapte a lui Baze, in urma careia a aparut Lux. Cate este co-prezentator al unei emisiuni matinale la radio, impreuna cu logodnicul ei, care afla in direct (si in exclusivitate ) ca iubita lui a avut un copil in liceu. Cate este mult mai afectata emotional de reintalnirea cu Lux, dar accepta (ca si Baze) sa semneze hartia pentru emancipare.

In mod normal, daca totul mergea bine, Lux ar fi primit aprobarea de la judecator, dar atunci nu ar mai fi existat un episod 2! Asa ca ii este refuzata cererea, iar judecatoarea le reda celor doi parinti custodia fetei. Care fata, enervata de comportamentul imatur al acestora, le spune ca nu are nevoie de ei si ca nu ar trebui sa le fie greu sa renunte la ea, asa cum nu le-a fost greu nici in urma cu 16 ani.

In lumina acestor evenimente, Baze si Cate se reunesc la un pahar si…one thing leads to another, au parte de inca o noapte impreuna, dar Cate nici nu vrea sa auda de asa ceva si pleaca val-vartej spre iubitul ei abandonat, doar ca sa dea peste o Lux data afara din casa de asistenta maternala, care dormise in fata barului, asteptandu-l pe Baze. Cele doua au si ele parte de un moment emotionant-de data asta fara YouTube, care se termina cu Cate luand-o acasa pe Lux si organizandu-i o petrecere aniversara surpriza.

Un inceput promitator, episodul primeste de la mine nota 5/5 si astept cu mare interes continuarea.

Se face un an de la moartea lui Bart Bass, ocazie pentru scenaristii Gossip Girl sa testeze reteta “Denny Duquette” din Grey’s Anatomy si sa scoata un script cu (surpriza!) fantome. Fantoma raposatului Bass Sr., pentru a fi mai precisi. Asadar, Chuck are halucinatii cu tatal lui, care face ceea ce facuse si in viata si anume ii spune ca e fraier, incapabil, las etc. Evident, apare Blair care salveaza situatia si ii reda lui Chuck increderea in sine si toata lumea traieste fericita pana una-alta. In afara de Bart, care presupun ca nu va mai aparea. Sper. Totul se termina cu Chuck care-si face curaj sa se duca la mormantul tatalui sau, unde o gaseste pe o tanti, care ni se sugereaza nu-atat-de-subtil ca ar fi chiar (soc!) mama lui. Pam-pam.

Intr-un alt colt al Statelor Unite, Tripp e santajat de sotia lui, care ii permite sa o tina pe Serena de amanta, dar ea vrea sa-si pastreze statutul. Serena isi da seama (mai bine mai tarziu decat niciodata) ca a fost fraiera/naiva, ii spune lui Tripp ca ea nu accepta asa ceva, face o scena de mare diva, dar accepta ca dl congressman sa o duca inapoi in oras . Din nou, greseala, pentru ca Tripp pierde controlul masinii, intra cu ea intr-un pom si o mai si pune pe Serena (lovita la cap) pe locul soferului, da un telefon ambulantei si se evapora. Mare om, mare caracter. Nate se enerveaza si il pocneste pe varul cel las. Good one, Nate, you rule! Serena e in spital, dar nu are mare lucru, totusi lumea uita de toate problemele (si sunt multe) din ziua cu pricina si se grabesc sa se duca la spital.

Printre ei si Dan, care este aruncat de cupidon Nate in bratele unei studente la actorie, care se dovedeste a fi foarte…dezinhibata si sare practic pe bietul Dan, care fuge ca o caprioara speriata, salvat de accidentul Serenei. Gaseste timp si de un moment emotionant cu Vanessa, careia ii spune ca o iubeste (:O) si care ii spune ca si ea. Ca prieteni. Aaaaw. Eh, asta e, mai incearca, draga Dan.

Jenny si Eric isi continua duelul infinit, de data asta apeland la genti YSL pe post de tancuri/tunuri/munitie. Isi complimenteaza unul celuilalt talentul si malitiozitatea, apoi aflam ca Jenny este foarte entuziasmata de rolul de dealer de droguri si de banii pe care ii scoate in acest mod. Serios acum, nu ii ajungeau banii pe care ii primea de la Lily? Inca un frumos model pentru tineret.

Rufus este din ce in ce mai marginalizat, Lily il trateaza ca pe o nevasta casnica si il trimite la intrunirea asociatiei de proprietari (sau ceva de genul), unde se imprieteneste cu celelalte neveste de oameni cu bani. Oops. Dar nu se termina aici! Pentru ca este o scorpie, Maureen ii aduce lui Rufus scrisoarea buclucasa de la tatal Serenei si bietul Humphrey Sr. se vede, din nou, lasat pe dinafara si desconsiderat, asa ca termina prin a ajunge sa planga pe umarul unei vecine. Sper ca nu vor telenoveliza aceasta relatie.

Cam atat pana in martie, asteptam cu interes continuarile tuturor povestilor de mai sus, plus bebelusul Dorotei si al lui Vanya

Pentru comentarii!

Pentru comentarii!

Episod haotic, asa cum am vazut ca este trend-ul de Thanksgiving-Ziua Recunostintei, prin seriale. De la desene animate -vezi “Life with Louie”- pana la seriale SF, aceasta zi a fost tot timpul prilej de certuri in familie, scos la iveala secrete, scandaluri si comploturi. Evident, Gossip Girl nu face exceptie.

Eleanor revine in New York cu un secret “la purtator” si Blair nu face decat sa incerce sa afle despre ce e vorba, pe parcursul intregului episod, apeland la tot felul de scheme, aluzii si subterfugii pentru ca, in final, sa aflam ca Eleanor se muta cu Cyrus la Paris. Din acest fir narativ al episodului aflam, insa, un alt secret: Dorota si Vanya o sa aiba un bebe! Cred ca acesta a fost lucrul care mi-a placut cel mai mult la episodul de fata.

Intr-o poveste paralela, Jenny si Eric continua sa se joace de-a “fratele bun” si “sora rea”…sau “fratele rau” si “sora buna”? Nici ei nu cred ca mai stiu, deja atatea rasturnari de situatie, comploturi si nehotarari au transformat relatia celor doi (care mie chiar mi-a placut pana in sezonul de fata) intr-o mascarada, un concurs de “care intinde capcana pentru capcana pe care am intins-o in capcana capcanei tale”. Nu ni se spune nimic despre iubitul dealer al lui Jenny, nu apar Johnatan sau fetele rele.

Dan isi descopera o noua expresie faciala, pe care o afiseaza pe parcursul intregului episod, lucru care o enerveaza pe Vanessa. Intre doua expresii faciale, Dan se joaca de-a reconciliatorul si le impaca pe Vanessa si pe mama ei, invitandu-le la masa de Ziua Recunostintei pe care o organizeaza Lily si Rufus. Mama Vanessei isi da seama ca Dan e indragostit de fiica ei si ii spune sa-si tina sentimentele pentru el daca nu e sigur ca o sa dureze, pentru ca prietenia lor s-ar duce pe apa sambetei. Boo-hoo, mama Vanessei, bine ca-ti pasa de fiica ta si de sentimentele ei acum!

Serena continua sa se poarte ca o adolescenta rasfatata, se saruta cu Tripp prin lifturi, flirteaza cu el cand sotia lui e la 1m distanta, nu-si respecta prietenii si familia si se asteapta ca Tripp sa-si paraseasca sotia pentru ea. Si ii frange si inima lui Nate pe parcurs. Evident, ca o fana a lui Nate ce sunt, sper ca Serena sa nu aiba parte de lucruri prea dragute (ceea ce o sa se si intample, pentru ca Maureen-sotia lui Tripp-pune mana pe scrisoarea trimisa de dl. Van der Woodsen Serenei).

In final, avem parte de o noua aparitie a lui Cece, care aduce (pe langa sangele ei incarcat cu gin si secrete) niste intrebari cu privire la disparitia lui Lily de la inceputul sezonului. Aparent, din august pana in octombrie, Lily l-a mintit pe Rufus, spunandu-i ca are grija de Cece, cand de fapt nu era nici macar pe aproape. Un nou storyline, daca vi se parea ca lucrurile nu erau deja complicate.

Un episod nesatisfacator, pe care l-as caracteriza (citand o opera shakespeariana) ca “Mult zgomot pentru nimic”. 3/5, see you next week!

Pentru comentarii!

Click here to view the embedded video.

Click here to view the embedded video.

Probabil cel mai bun episod din sezonul asta de Gossip Girl. N-am vazut-o prea mult pe Blair, atat as avea de obiectat, dar in rest a fost foarte bun. Nu au existat momente “de umplutura”, au exploatat foarte bine momentele post-threesome (chiar speram sa nu continue altfel), am avut si momente comice si mai putin comice si, desigur, aparitia lui Lady Gaga.

Cel mai mult mi-a placut, de departe, Nate. A fost echilibrat, matur si chiar ma bucur ca scenaristii nu l-au mai pus sa fie doar “pretty boy” ca in primele doua sezoane, ci au aratat ca evenimentele prin care a trecut l-au schimbat si l-au facut o persoana mai buna. Pana la urma, doar el a zis-o: prietenul lui cel mai bun e Chuck Bass, a avut parte de aventuri cu femei maritate, de triunghiuri amoroase…are de unde da sfaturi. Si in episodul de fata asta face, atat pentru Dan cat si pentru Serena, dar din pacate cea din urma dovedeste ca nu este deloc constienta de implicatiile unei aventuri cu Tripp si il paraseste pe bietul Nate, care nu facuse decat sa o ajute si sa ii mai si faca marturisiri. Nu-mi mai place deloc personajul Serena, m-as fi asteptat ca dupa 3 sezoane de dezmat si greseli sa invete ceva, dar aparent va mai dura.

Cat despre Dan, pe cat de fericit era el la inceputul episodului, pe atat de trist si singur a ajuns la sfarsit. Bine ca a trebuit sa vina Olivia sa-i spuna ca e indragostit de Vanessa, ca el singur nu si-ar fi dat seama. Evident ca Vanessa nu-l mai vrea acum, cat sa astepte si biata fata dupa lonely boy? Asa ca Dan ramane si fara blonda si fara bruneta, dar cu un posibil viitor ca scenarist (lasand la o parte drama, sceneta a fost chiar amuzanta).

Un alt personaj care pare sa faca doar alegeri corecte in sezonul 3 este Chuck, care isi ia in serios nu doar rolul de businessman, ci si pe acela de frate mai mare (oarecum). O salveaza pe Jenny de baiatul unui ambasador care o folosea in actiunile lui dubioase cu droguri. Si, desigur, pentru a contrabalansa cu maturizarea lui Chuck, Jenny devine din ce in ce mai…naiva (nu e politically corect sa spun proasta) si, satula de atatia bani, haine de firma, viata buna si prieteni, se gandeste ca i-ar prinde bine sa se inhaiteze cu un dealer, pentru amuzament si senzatii tari. N-o vad bine pe viitor.

Aparitii fugare din partea lui Rufus si Lily, cu un Rufus care e confuz in ceea ce priveste bolile cu transmitere sexuala

Reid: “In all the darkest pages in the malign supernatural, there is no more terrible tradition than that of a vampire – a pariah even among demons.” (Montague Summers)

Un episod care mie mi s-a parut interesant, desi trebuie sa marturisesc ca eram destul de reticenta la inceputul episodului, avand in vedere faptul ca stiam ca vor aborda un subiect care incepe sa ma cam plictiseasca: vampirismul.

Totusi, in bunul stil Criminal Minds, nu avem parte de adolescente care iubesc vampiri sclipiciosi sau razboaie intre fratele vampir bun si fratele vampir rau. Ni se prezinta, din nou, comportamenul uman ajuns la un nivel atat de scazut din punct de vedere moral incat poate parea imposibil ca asa ceva sa devina realitate.

Cazul duce echipa BAU inapoi in LA, unde i-am mai vazut intr-un episod din primele sezoane si chiar am sperat tot episodul la o revedere intre Reid si Lila, fata pe care au salvat-o atunci si care i-a fost foarte… recunoscatoare lui Reid pentru ajutor. De aceasta data victimele sunt trei fete de 20-23 ani care par a fi fost ucise de, ati ghicit, un vampir.

In paralel cu munca echipei BAU ne este prezentat si cel care va fi “aratat cu degetul” ca suspect pe parcursul intregului episod, rockerul goth Dante (jucat de nimeni altul decat Gavin Rossdale, sotul lui Gwen Stefani), un star drogat si cu probleme, care nu mai are atat de mult succes, asa ca evident, nu mai are decat un singur prieten, pe managerul sau.

O data cu aparitia unei noi victime pe mana careia era scris cu sange “The Liar” – numele noului album al lui Dante si gasirea masinii fetei in curtea casei rockerului, lucrurile par sa se lege pentru politie, dar nu si pentru Derek&co, care simt ca exista discrepante prea mari intre profilul pe care il facusera ei unsubului si Dante. Evident, Garcia isi arata din nou super-puterile tehnologice si descopera ca prietena cea mai buna a celei de-a 3-a victime ajunsese la un nivel ingrijorator in ceea ce priveste obsesia pentru starul “vampir”, dar lucrurile nu sunt tocmai roz, pentru ca JJ se dusese sa ii faca o vizita tocmai acestei tinere, singura. Surpriza, in urma lui JJ apare in casa fetei si managerul lui Dante, care “orchestrase” totul, folosindu-se de tendintele schizofrenice ale acesteia si de adoratia pentru Dante, cu scopul de a face publicitate noului album si a-l readuce pe Dante in atentia publicului. Echipa ajunge la timp, o salveaza pe JJ si ii aresteaza pe cei doi, lasandu-l liber pe un Dante care nu intelege cum s-a ajuns la o astfel de situatie-oameni ucisi pentru faima, publicitate si, implicit, bani.

Ce mi-a placut la episod: momentul in care Garcia a ghicit din prima parola “Cullen”, faptul ca Reid ne arata inca o data ca este complet paralel cu ceea ce inseamna viata sociala (cum sa nu fi vazut “A Clockwork Orange”?).

Ce nu mi-a placut: inca nu mi se pare ca Derek impune respectul pe care-l impunea Hotch ca lider al echipei, nu mi se pare la fel de autoritar si capabil sa ia decizii rapide si corecte. Si faptul ca inca nu l-au prins pe Boston Reaper!

Prentiss: “Better to write for yourself and have no public than to write for the public and have no self.” (Cyril Connolly)

Pentru comentarii!

Pentru comentarii!

Pentru comentarii.

Pentru comentarii!

In opinia mea, cel mai bun episod Gossip Girl din acest sezon. Un episod cu un mesaj mai profund decat “conteaza sa fii popular, indiferent cum ai face-o”. Dar sa o luam pe rand.

Avem, in sfarsit, parte de un Nate ceva mai prezent, de aceasta data fara Bree. Un Nate care a crescut si acum este implicat in intrigi politice si manipulari. Mai exact, o foloseste pe Serena si sentimentele ei pentru Carter pentru a pacali familia Buckley si a asigura succesul varului Tripp in campania pentru un loc in Congres. Evident, Serena afla, este dezamagita (si pe buna dreptate), dar tot nu iese asa cum isi doreste ea, pentru ca si Carter s-a maturizat si  vrea sa isi demonstreze si siesi, si Serenei, ca poate sa-si plateasca singur datoriile.

O schimbare majora vedem si la Vanessa, care sare din lac in put, ca sa folosesc o expresie autohtona si se incurca in minciuni. Astfel, atunci cand este anuntata ca nu va mai tine speech-ul la seara dedicata parintilor, ci Olivia ii va lua locul, Vanessa ii minte atat pe Dan, cat si pe Olivia, si desi ni s-a sugerat ca Blair ar fi determinat-o sa actioneze asa, eu cred cu tarie ca nimeni nu te poate obliga sa faci ceva ce nu vrei (excludem chestiile care includ arme, tortura sau santaj). Si totusi, nu faptul ca isi minte prietenii mi se pare cel mai grav, ci faptul ca nu isi iubeste/respecta familia. Pana la urma, buni-rai, cum or fi, parintii sunt ai nostri si nu cred ca ar trebui sa auda nimeni niciodata propozitia pe care a auzit-o mama Vanessei, referitor la Lily si Rufus.

Blair a avut parte de un script care a lasat-o sa-si etaleze din nou o multitudine de expresii faciale, de tonalitati si ne-a aratat, in sfarsit, ca tipa manipulatoare din primul sezon nu a disparut de tot in fata studentei usor imature pe care am tot vazut-o in ultima vreme. Au fost excelente scenele cu cele doua minions si cea cand ii spune Vanessei ca Olivia va tine toast-ul. Plus, chiar mi-a parut rau de Blair la sfarsit, la usa lui Chuck…desi a cam meritat-o. Un final interesant, sunt curioasa daca scenaristii ne pregatesc o noua prietenie…

Dan si Olivia mi s-au parut simpatici, iar Hilary Duff a jucat perfect scenele de “diva hollywood-iana” Ah, si Chuck s-a sarutat cu un tip, dar nu mi s-a parut ceva atat de remarcabil, ma asteptam la mai mult dupa cat tam-tam s-a facut in jurul acestei scene.

Pentru comentarii.