Ştiinţific vorbind, făcând abstracţie de actualitatea ficţiunii referitoare la teleportare şi călătorie în timp, Desmond pare cel mai afectat de anomalia magnetică cu care a trăit 3 ani şi pe care a detonat-o. De fapt, Desmond şi acest episod par a detona o parte din bunkerele spirituale ale pasiunii noastre pentru LOST.
Departe de a deveni telenovelă, LOST 3×08 ne plimbă la limita dintre ficţiune şi palpabil. “Fratele” Desmond circulă cu nonşalanţă prin cadrele decupate, suficient pentru a ne zăpăci percepţia timpului petrecut pe insulă, în compania “rătăciţilor”. Drama personală şi conflictul social în care se scaldă amintirile personajului menţionat pot conduce la misticizarea subiectului de bază al serialului, la ideea de insulă ca şi entitate decizională dar din care până la urmă omul vede şi preia numai ceea ce vrea sau poate. Unul dintre mistere, poate cel cu efecte directe asupra tuturor celor de pe insulă, detonarea bunkerului şi a anomaliei magnetice pare să fi căpătat un răspuns. Sau e numai o iluzie personală? Genial mi se pare faptul că deja-vu-urile lui Desmond nu sunt aplicate cu încrederea pe care ţi-o dă un scenariu cu limite fixe. Totul e fluid în LOST, totul curge asemeni modului nostru variat de a percepe şi înţelege viaţa în toată complexitatea ei. Suntem plimbaţi de mânuţă prin experimente militare, psihologice, biologice, de electrodinamică şi, până la urmă, printre degete ni se scurge drama neîmplinirii individuale, generată de fisuri sociale cum vedem astăzi în tot locul, în memorie rămâne un uşor gust de regret mioritic în faţa destinului.
Nu voi aminti de toate coincidenţele asupra cărora se insistă în episod, pentru a lăsa plăcerea celor care nu au văzut episodul precum şi celor care-l vor comenta. Doar o paranteză: bunker-anomalie-cuptor cu microunde-beep, curier-livrare-8.15-numerele-numărul cursei Transoceanic. Citeste mai departe…

Omul de ştiinţă dotat cu conştiinţă şi sentimente, iniţial contradictorii, apoi clar definite in scopul unic al eliberarii de sine si de constrangerile inerente ale excesului de talent, devine subiect de studiu al acestui episod, focalizat pe Juliet.

Ne amintim desgur, din episodul trecut, de şantajul tentat de mult prea corectul şi hipocraticul Jack. Datorită lui, cei doi fugari (Sawyer şi Kate) reuşesc să treacă de cerberii cuştilor pentru animale de experienţă şi nu numai; din nefericire, evadarea se termină brusc la ţărmul insulei mici, iar Jack e din nou la mijloc, trebuind să ia o decizie clară sub presiune. Ca de obicei, ne demonstrează că sigurul domeniu unde excelează este neurochirurgia, deconspirând intenţiile neortodoxe ale lui Juliet, referitoare la Ben. Fuga lui Sawyer şi Kate este presărată de surprize şi de glumiţele blondului arătos. Dintre surprize, se distinge apariţia lui Alex, care se dovedeşte a fi nimeni alta decât fiica rebelă a şefului cu coloana vertebrală scoasă la aer. Finalul evadării este oarecum o reuşită, în ciuda faptului că Alex rămâne prizonieră iar Karl cel recuperat dintr-o şedinţă de spălare de creier, pleacă spre insula mare.

Un singur lucru pozitiv – scăpăm de insuportabilul Danny iar epidermul şi nasucul lui Sawyer primesc liniştea binemeritată. De ce-l fac scăpat pe Karl şi ce “descoperise” de beneficia de un tratament atât de dur din partea lui Ben, urmează probabil să aflăm, în alte episoade. O breşă se deschide însă în multiplele mistere ale insulei. Sunt din ce în ce mai multe dovezi ale unor experimente psihologice pe un suport tehnologic bine pus la punct. Se observă că, deşi instalaţiile audio-video cam aveau nevoie de service, cele necesare brainwashing-ului erau intacte şi prea funcţionale.

Restul episodului se focalizează pe trecutul lui Juliet, ca şi Citeste mai departe…

Am asteptat sa se mai aseze praful peste proaspatul debut de sezon 3 al Lost-ului dar degeaba…comentariile de pe blog il mentin viu, il arunca din sublim in ridicol pentru a-l urca inapoi acolo unde ii este locul…la mansarda aspiratiilor unei/unor generatii. Daca acest serial a reusit (gratie si internetului si promovarii reusite) sa genereze atatea comentarii si idei, inseamna ca notele acordate sau premiile nu sunt decat semne ale frustrarii de a nu fi ajuns primii la acest pol ideatic. Cred ca e greu a incadra Lost intr-o categorie exclusivista de tip drama sau SF sau action/adeventure.

Lost tinde sa devina, daca nu a fost de la inceput, o oglinda a framantarilor sociale ale debutului de mileniu 3. O replica anti-malraux – Lost va fi un serial religios sau nu va fi deloc! prin religios exprim doar evlavia de a-l diseca dincolo de ceea ce se vrea a fi. Putem accepta ideea ca scenariul e scris si batut in cuie si la fel de bine sa ne regasim ideea continuarii unui eveniment, asa cum ne-am imaginat. Fascinatia serialului o regasesc nu neaparat in continutul subiectului cat in modul in care subiectul face echilibristica intre palpabil si ireal. Societatea moderna (prin exponentul ei occidental) se afla de multa vreme într-o criza de personalitate ilustrata variat in evenimentele de dimensiuni tragice, de la descoperirea fisiunii nucleare la manipularea genetica. Nu putem omite faptul ca aceste schimbari au survenit intr-o jumatate de secol! O perioada de timp prea scurta pentru a ne putea adapta coerent la modificarile destinate, in cele din urma, detinerii unui control adecvat asupra destinului speciei. Iata ce ne ofera serialele acestui sezon: Surface (RestInPeace), Lost sau Heroes.

Regasirea unor elemente comune vine sa ilustreze intrebarea de dincolo de Malraux – va mai fi secolul XXI sau copiii nostri isi vor tarai pasii prin cenusa lui? Lost – nu naufragiatii ci ratacitii se situeaza in cautarea permanenta materiala sau morala a unor repere. A unor indicii. Intentionat sau nu, suntem o parte a ratacirii din lost – 161 de comentarii la un episod care se leaga de alte episoade, care contin flash-backuri, care contin idei, care ne tulbura, care ne determina sa scriem, sa exersam comunicarea; intentionat sau nu ne constituim in grupul de “the others” care comenteaza nu o carte ci 10 (la care face trimitere serialul), care incizeaza chirurgical detaliile video sau de scenariu, care bat campii metaforelor, care cladesc o parte a personalitatii lor si a identitatii lor sociale prin evadarea in ratacire. Lost ramane ceea ce am mai spus odata – “o parte a povestii devenirii noastre ca specie”.

Deschiderea fiecarui episod contine un fel de cugetare care poate fi la fel de bine interpretata drept avertisment. Oricât te-ai ascunde, oricat ar fi Pamantul de mare, chiar daca Dumnezeu este printre noi sau o parte din noi, soarta te urmareste sub diferite forme. Un citat celebru spunea: pe cel ce vrea, soarta il conduce, iar pe cel ce nu vrea, il taraste.

Mohinder, fiul savantului Chandra Suresh, se intoarce in India, pentru funeraliile tatalui sau si pentru a-si lamuri aspecte ale destinului sau. Afla cu surprindere ca a avut o sora, de asemenea cu abilitati speciale si care muriese in conditii suspecte. Probabil dupa ce vom afla ce anume puteri detinea, vom afla ca a fost sau nu o victima a lui Sylar. Mohinder este de asemenea supus tentatiei de a-si continua prodigioasa cariera universitara si de cercetare in conditiile renuntarii la cercetarile tatalui sau. Probabil ca asta il va determina sa revina la New York, punctul de atractie al tuturor comploturilor si minunilor, dupa 11 septembrie (punct negativ al serialului).

Isaac este dezintoxicat in laboratoarele secrete ale lui Bennett, tatal lui Claire. Desenele artistului dependent de heroina indica tot mai clar atacurile lui Sylar asupra celor dotati cu proprietati speciale. Acum se disting cei marcati care au proprietati induse chiar de grupa de experimentatori a lui Bennett (Matt-politistul care citeste gandurile sau Ted – omul radioactiv) de cei care au capacitati extraordinare native. Se induce oarecum ideea ca cercetarile prof. Chandra nu sunt straine de Bennett si ca acesta urmareste fenomenul de multa vreme. Un fel de Observator din Highlander (serialul).

Problema lui Bennett este lipsa desenului cu modul in care Sylar Citeste mai departe…

“I do” like the episode. Delicat precum rochita lui Kate, ciudat, precum moartea lui Eko, dur precum Ben, cam asa as putea caracteriza finalul acestui calup de sezon. Un episod Kate-centric care ne aduce confirmarea caracterului acesteia – neimblanzita, fugara si complet nepregatita de cratita, copii etc. Scurta ei aventura conjugala cu un politist ne face sa credem ca nu a gasit inca imblazitorul ideal. Poate o fi Sawyer, care nu cred ca va fi executat, riscandu-se prabusirea audientelor pe segmentul feminin.
Moartea lui Eko ne este explicata doar cat sa ne incite si mai mult la comentarii despre cauze si efecte. Efectul interesant este dat de inscriptia care-i lumineaza/infierbanta (a cata oara) imaginatia lui Locke.
E.g. – Batul lui Eko
Geneza 13:14 Ridica-ti privirea si priveste catre Nord (si Sud)
Ioan 3:05 Iisus a spus, “Adevar graiesc voua, nimeni nu poate intra in imparatia Domnului daca nu e nascut din apa si spirit.
Sub presiunea lui Kate, care inca nu-i este deloc indiferenta, Jack accepta sa-l opereze pe Ben, dar nu respecta nici una din speculatiile anterioare.
Profilul psihologic al lui Jack e din nou subiect de discutie: nu pare a merge pe mana lui Juliet (deci nu a muscat momeala – daca a fost momeala); desi si Juliet si Ben i-au promis libertatea, el alege promisiunea lui Ben, avand in minte faptul ca, aparent, l-a eliberat si pe Michael. Alege insa calea cea mai dificila, de a santaja grupul cu pacientul deschis si practic ii salveaza viata lui Sawyer. Daca principiul viata pentru viata ramane valabil, probabil va finaliza operatia cu succes. Oricum, daca Ben rezista cu crestatura din capsula renala timp de o ora inseamna ca tumora Citeste mai departe…

Fumul poate ucide (sau dăunează grav sănătăţii)!

Asta mi-a scris un prieten (gutsa) după ce a văzut episodul. Nu mai e de râs, lucrurile se precipită pe toate planurile. Din nou planul ştiinţific se întrepătrunde cu cel religios în timp ce realizatorii respectă principiul „dinte pentru dinte, viaţă pentru viaţă”. Regăsim un Eko zbătându-se între fantasmele trecutului şi suferinţa fizică şi psihică. Datoriile morale lăsate în Nigeria îl urmăresc şi par a-l conduce spre destinaţia finală. Nu părea un personaj inutil ci mai degrabă măcinat de probleme personale, puţin altfel decât cei aflaţi pe insulă. Biserica pe care începuse să o construiască apare a fi o datorie către fratele său Yemi. Un episod „Eko-centric” în care căutarea spovedaniei îl trimite în braţele unui fum negru, revigorat, care-l ucide în final. De fapt, acum întrebările se leagă mai mult de originea fumului, de structura care-l generează. Este doar o metaforă, o halucinaţie, sau unul din experimentele scăpate de sub control?

Oricum, după părerea mea, dacă depăşim graniţa ficţiunii, pare a fi o structură dotată cu inteligenţă artificială, cu comportament de cefalopod. Cred că explicaţia fumului se află undeva la staţia Flame – fără foc, fum nu iese – (unde indicaţiile de pe hartă notifică „a large number of undeground springs – arcuri subterane şi depozit de apă grea (!?). Las pe seama comentariilor discuţiile pe această temă. Faptul că Eko este cel care dispare din serial ne Citeste mai departe…

Capitolul “Every man for himself” cu incluzii de “Live together, die alone”debuteaza cu dehiscenţa a trei planuri: captivii torturaţi de ceea ce pare a fi limita umană a torţionarilor, debusolaţii naufragiaţi care orbitează în jurul unui Desmond care nu mai e ceea ce părea a fi şi, nu în cele din urmă, amintirile unui Sawyer aşa cum îl place 101% din publicul feminin – viril, şmecher, luptător, egocentric şi îndragostit în sensibilitatea lui de vagabond (un fel de 90-60-90 al spiritului de supravieţuitor).

Desmond dă permanent dovada că a mai trăit/vizionat scenele la care participă; preocuparea lui principală pare a fi captarea energiei electrice. Probabil nu degeaba spune Charlie că ar trebui să-i mai găsească un buton de apăsat / o ocupaţie. Sigur că Desmond nu cauta aiurea ci probabil o modalitate de conversie a unei surse de energie. Ştiu ca tind sa dau o alura tehnică, dar nici un serial şi mai ales LosT, cu detaliile şi indiciile sale obsesive, nu lasă astfel de detalii la voia întâmplării şi fără a sugera ceva.
Sawyer, care centrează acest episod, devine din nou un personaj pozitiv, luptând pentru sine dar mai presus de sine pentru cea pe care are impresia că o iubeşte. Inclusiv epopeea din închisoare ne arată un Sawyer egocentric dar cu centrul de gravitaţie al egoului axat pe valori fundamentale…fiica, iubita. Nu laud metamorfoza sa pentru că e unul dintre cele mai constante personalităţi, dar vad în el o cheie a supravieţuirii în labirintul misterelor insulei. Desigur, nu e pregătit pentru toate subtilităţile lui Ben Citeste mai departe…

Ca urmare a exploziei nucleare din Denver, o ploaie radioactivă se îndreaptă spre Jericho. Astfel mica grupare urbană, cu micile ei mistere şi poveşti provinciale se confruntă cu necesitatea colaborarii benevole. Două personaje fac nota discordanta, ambele ajunse de curând mai mult sau mai puţin întâmplător la Jericho: Jake, oaia neagră a familiei actualului primar din Jericho şi presupusul poliţist Robert Hawkins. Ambii par a fi pregatiti sa reacţioneze rapid în situaţii de criză. Celelalte personaje care participă la acţiune par căzute din cer iar absenţa curentului electric pare să isterizeze pe toată lumea. Relaţiile sunt destul de previzibil definite:familia cea unită a primarului (deşi fiul cel mare şi cuminte compătimeşte cu responsabila de la localul oraşului), copiii din medii sociale diferite uniţi de acelati trist destin al pierderii părinţilor în exploziile din marile oraşe, învăţătoarea etc. În timp ce lumea “normală” se ocupă de provizii şi de refugiul în adăposturile Citeste mai departe…

Further instructions ar trebui să se refere în primul rând la instrucţiunile suplimentare de urmat, consecutiv imploziei bunkerului şi răpirii celor trei naufragiaţi. Nu-mi place sa critic un serial sau un episod din start, dar se simte necesitatea unei infuzii de indicii, mai mult decat a unei infuzii de ierburi. Oricum, era previzibilă descrierea statusului celor scăpaţi de influenţa şi acţiunile directe ale Celorlalţi. Episodul este centrat de o altă faţetă a trecutului lui John Locke a cărui aversiune faţă de droguri devine acum complet justificată. Căutându-şi vocea pierdută în infuzia cu ierburi, Locke regăseşte dojana lui Boone şi, mascată într-însa, soluţia ecuaţiei episodului: salvarea lui Eko. Rememberurile ne prezintă un Locke fugar, implicat benevol în cultivarea ierburilor halucinogene, aparent în căutarea liniştii interioare şi desigur, uşor de
păcălit de o acţiune clasică de infiltrare a poliţiei. Citeste mai departe…

Inceputul ezitant al acestei serii nu se dezminte. Desi pare un episod centrat pe trecutul tulbure al cuplului Sun-Jin, asupra căruia se insistă, împrumutând inclusiv titlul, punctele de atractie si senzatie nu lipsesc. Balerina de sticla este subiectul dar nu si predicatul episodului. Ni se dezvaluie o mica mincinoasa patologica si introspecta in persoana curajoasei Sun, care-si traieste experienta individuala, indiferent de situatie.

Si punctele de sprijin ale episodului incep sa apara. Cei trei prizonieri sunt tratati separat, in functie de trecutul lor si labilitatea specifica. “Ceilalti” tenteaza o apropiere (neintamplatoare) intre Sawyer si Kate, in conditii de detentie dura si munca silnica, plina de privatiuni frustrante. Nu lipsesc indiciile unor tensiuni interumane in tabara celorlalti: Colleen geloasa pe Juliette, legaturi firesti intre oamenii lui Gale (Ben Linus din acest episod). Un personaj nelipsit din preajma prizonierilor: Juliette, psihologa grupului, probabil apropiata in trecut de Gale. Evident, toate convorbirile prizonierilor sunt supravegheate direct sau prin tehnica remanenta a structurilor Dharma. Citeste mai departe…