Da-i o nota: (2 votes, average: 5.00 out of 5, rated)  Loading ...

M-a spart nenea Kurt Sutter! Nu putea sa faca un season finale mai normal? M-a pus sa fac trei tumbe si tot in sezut am aterizat, nicidecum in picioare. Din cate am inteles baiatu’ asta a riscat destul cu ultimul episod din sezonul 2 pentru ca nu era foarte sigur ca o sa le mai dea si un sezon 3. Pana la urma am invins . O sa mai vedem SoA si peste 9 luni.

Un final de sezon mai complicat nu cred ca gasim in multe seriale: Abel rapit de irlandezu’ orbit de durere, Gemma fugara cu federalii pe urme, Zobelle traieste bine merci, Half Sack injunghiat si mort.

Spre deosebire de The Culling acum nu mai trebuie sa asistam la un nesfarsit joc de sah. Lucrurile sunt ceva mai simple. Zobelle este eliberat impreuna cu fiica chiar de catre FBI pentru ca, aflam asta de la Stahl, este un turnator de aur al arienilor. Ceea ce m-a facut sa mustacesc este originea personajului: Ungaria. Mai aveau putin si scoteau Romania in prim plan. Omu’ are planul deja facut. Nu-l intereseaza glumita numita Programul de protectie al martorilor. Are avionul privat la scara aeroportului din Sacramento cu destinatia Budapesta iar Mayans ii fac de escorta, desi Hale ii oferise serviciile politiei locale. Asa cum ziceam lucrurile se rezolva ceva mai simplu. Escorta mexicana este scoasa din joc destul de usor, Piney si Happy punand jos prima parte a coloanei folosindu-se de un camion al lui Unser. Restu e floare la ureche. Avand in vedere ca Zobele este punctul de interes, Clay ii gratiaza pentru moment pe Alvarez & Co.

In ceea cei priveste pe tipii astia din suprematia alba (White supremacist suna mai bine in engleza, dar…) treburile se rezolva destul de corect. Weston este ucis in toaleta. Mi s-a parut just ca Jax este cel care a dus la indeplinire actiunea. Desi am urat personajul pentru actiunile negative, mi-a placut foarte mult modul in care Weston moare, mandru. Mi-a placut si modul in care isi educa baiatul cel mare sa nu fie un turnator, fie ce-o fi. Polly moare si ea de mana Gemmei. Insa aici totul iz de Agatha Christie. Daca nu era degetul grabit al lui Stahl pe tragaci si Edmond mai traia, lucrurile ar fi fost mai usoare. In schimb, June Stahl il ucide pe Edmond, Gemma pe Polly, iar oalele incep sa se sparga in capul Gemmei. Zobelle scapa dar este distrus. Nu cred ca Zobelle se mai intoarce in State dar un spiridus imi sopteste ca s-ar putea sa se mai intalneasca cu SAMCRO prin Europa.

De unde ideea cu Europa? Mai exact cu Irlanda. Pai ca o mica concluzie la ultima scena din episod: Cameron Hayes o intinde cu Abel, si unde ar putea sa se ascunda mai bine decat in State? In Irlanda. Cam greu sa se deplaseze toate echipa de filmare la Belfast, dar exista suspiciunea. Mai ales ca titlul episodului este in irlandeza si se refera la perioada tulbure din Irlanda care a durat din ’60 si pana la sfarsitul anilor ’90.

La fel ca la sfarsitul sezonului trecut, omu negru din toata afacerea asta este June Stahl. Ea este de vina pentru rapirea lui Abel, pentru ca Gemma este o fugara, pentru ca Edmond Hayes este mort. Asta doar pentru a nu pune la socoteala si moartea Donnei. La un moment dat in sezonul 2 incepeam sa cred si sa scriu despre o posibila umanizare a personajului. N-a fost sa fie. Pana la urma June Stahl, agent ATF, este principalul dusman al SoA. Parerea mea.

Ca sa nu ma intind: Half Sack este scos din schema din cauza unor proiecte mai importante pentru actor. Scurt, dar dureros. Imi placea mult prospect-ul. Kurt Sutter zice ca s-au despartit in toane foarte bune. Big Otto isi i-a portia de razbunare. Mai ramane sa rezolve ecuatia LuAnn, avand in vedere faptul ca inca nu se stie cine fuse, Zobelle sau Georgie. Interesant audio-book-ul. Faptul ca vorbea despre anarhie m-ar fi dus cu gandul la John Teller, dar ar fi fost prea de tot. Totusi, era povestit cu accent irlandez. Asa ca dupa o scurta cautare am aflat ca este o scriere veche de vreo 200 ani, de prin 1800, The Dublin Review, ce trateaza ipocrizia guvernelor. M-a amuzat noua pereche de fugari: Gemma si Unser. Ultimul se bucura ca un copil mic.

Conflictul intern dintre Jax si Clay este amanat. Nu este stins, asa cum si Opie a facut mai devreme. Totul este acolo, cicatricea nu este vindecata. M-a frapat faptul ca Opie si Chibs au fost de fiecare data langa Jax cand a avut ceva de rezolvat.

N-am vrut sa fie la urma, dar asa s-a intamplat. Durerea si disperarea Tarei in momentul uciderii lui Half Sack si rapirii lu Abel. De nedescris. La fel si Jax pe ponton. Nu sunt multe cuvinte care sa redea ceea ce simte un parinte cand isi vede disparand copilul.

In rest, dragii mei, ne vedem la anu’!

PS: anumite informatii le-am gasit intr-un interviu de pe net cu Kurt Sutter, care a aparut dupa ultimul episod.