Da-i o nota: (14 votes, average: 4.79 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.  Loading ...

Saptamana aceasta in Stargate Universe: In sfarsit ne intoarcem la povestea cu scaunul de control care a bagat un tip in coma la inceputul serialului. De data asta Rush se aseaza in scaun si acesta il transporta inauntrul capului sau, ca sa retraiasca unul dintre cele mai dramatice episoade ale vietii sale. Moartea sotiei lui. Intre timp, Destiny sare in apropierea unei planete care a gazduit o veche civilizatie antica. Scott, Greer, Eli si Chloe sunt trimisi sa investigheze. Hijinks ensue.

Episodul de saptamana asta ne-a oferit o doza considerabila din tot ce poate Stargate Universe sa fie. Pe de o parte character drama consistenta, pe de alta parte un serial SF in care apare chestii cool precum paienjeni uriasi. Misiunea in care sunt trimisi Eli, Greer, Chloe si Scott pare ceva scos direct din Stargate Atlantis. Ajung pe o planeta, se baga intr-o situatie periculoasa si sunt atacati de paienjeni uriasi. In plus, Eli si Chloe chiar sunt amuzanti atunci cand incearca sa-l convinga pe Young sa se alature expeditiei. “Uh, stratification” exlama Chloe fericita incercand sa demonstreze ca stie si ea cuvinte grele, legate de domeniul arheologiei. In plus, plotul respectiv a avut parte de un cliffhanger. Cei patru raman pe planeta dupa ce Destiny sare la urmatoarea sa destinatie. Nu ma indoiesc ca ei vor fi salvati dar recunosc ca nu ma asteptam.

Dar adevarata carnita a episodului a fost Rush, si tot ce are legatura cu Rush. La inceput nu stim ce se intampla cand il vedem pe Rush la el in casa si apoi la el la facultate. Dar faptul ca are un fel de “ancient-vision” activata, ne da de gandit ca nu este vorba de un flash back a la Lost. In primul rand mi se pare interesant sa analizam de ce Rush ar fi ales sa se aseze in scaunul ala in primul rand, daca isi acorda siesi o importanta atat de mare. Stim ca nu voia sa stea in scaun la inceput pentru ca ii era frica. Mie-mi place sa cred ca ori Rush daca tot a supravietuit tentativei de asasinare a lui Young are acum impresia ca foarte putine lucruri il pot rani cu adevarat.

A scapat doar de pe o nava extraterestra. Pe de alta parte de cand s-a intors a tot incercat sa-i ia fata lui Young, si cred ca in sfarsit s-a prins ca singura modalitate de a face asta este sa ajunga sa controleze nava ca lumea. O combinatie a acestor doua atitudini cred ca i-a dat in cele din urma curajul sa se aseze in scaun. O data transportat inapoi in timp, am fost ispititi sa credem ca Rush era la fel de batut in cap, rece si dobitoc si cand era mai tinerel si isi lasa sotia sa moara singura ca sa descopere el tainele universului. Dar hop apare si Daniel Jackson (la fel cum a aparut pentru O’Neill si Teal’c in episoadele lor tragice) ca sa ne elucideze pe toti. Este vorba de o amintire aleasa in mod special de Destiny.

Cu prilejul acesta aflam ca tot ce il face pe Rush sa ticaie. Isi ignora in continuare sotia, repetand greselile trecutului, de data asta convins ca totul este doar o iluzie si trebuie sa se focuseze asupra muncii sale. Intr-o scena de o rara elocventa, Rush marturiseste ca in ciuda tuturor eforturilor sale, pana la urma un pusti oarecare (Eli) a spart codul pentru care el, Rush, a sacrificat atat de mult. Rush recunoaste ca Eli este geniul care el niciodata nu ar putea sa fie. That’s deep. Oare cum s-ar simti Eli sa afle ce parere are Rush despre el. Bineinteles acea parere este infectata de invidia si ura lui Rush, dar totusi ar fi un boost de incredere pentru Eli cel care tocmai in directia respectului de sine are probleme. Desi he really is a genius.

Ce mi-a placut cel mai mult la toata aceasta poveste este ca pana la urma Destiny, desi este construita de Antici, is all about humanity. Nu numai ca are un cod bazat pe secventa de cromozomi din ADN-ul uman, dar pentru ca Rush sa ajunga in cele din urma la acest moment evrika a trebuit sa faca un lucru nedemn pentru el. A trebuit sa se poarte ca o fiinta umana si sa vina la capataiul sotiei sale care se afla pe moarte. Robert Carlyle chiar merita un Emmy pentru episodul asta, daca Premiile Emmy s-ar uita macar in treacat la seriale SF (care sa nu fie numite Lost).

“All the things you’ve done – you’re not the man I loved.”
“I always had it in me,”
“I was never your conscience, Nicholas. It’s still there, you just need to start listening to it again.”

Pretty powerful stuff. La final Rush iese din flashback-ul, speram cu o noua atitudine si un nou Jiminy Cricket pe umar ca sa nu mai fie dobitocul malefic care era inainte. Confruntat cu umanitatea sa, cine stie ce va face Rush in viitor. Dar sigur va fi interesant…