Da-i o nota: (34 votes, average: 4.85 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.  Loading ...

After School Special este episodul pe care l-am asteptat din momentul in care am aflat despre el. Mereu mi-au placut episoadele cu flashbackuri si m-am bucurat de fiecare detaliu nou pe care il puteam afla despre viata celor doi frati. Nici acest episod nu face exceptie si a reusit sa mai adauge o piesa in plus la puzzle-ul pe care il reprezinta vietile lui Sam si Dean Winchester.

De ce a ales Sam sa plece de acasa, sa  renunte la viata de vanator si sa mearga la colegiu, lasand in spate tot? Familie, vanatoare…totul pentru liniste si normalitate. De ce este Dean asa reticent cand vine vorba despre adolescenta sa? De ce iubeste atat de mult vanatoarea si se simte bine numai in mediul acesta? Cum a fost viata celor doi in adolescenta? Toate aceste intrebari si-au gasit raspuns intr-un episod trist in care am invatat sa-i cunoastem ceva mai bine pe frati. Nu le-a fost data sansa sa prinda radacini intr-un loc si sa lege prietenii care sa dureze o viata.

Scenaristii au plasat actiunea episodului intr-o scoala tipic americana, mai precis Truman High School din Indiana, liceu unde Sam si Dean au invatat o perioada scurta in 1997. Povestea este relativ simpla si ramane undeva in background, lasand loc flashbackurilor care ne introduc in atmosfera anilor 90 si ne prezinta doi frati care incearca sa-si gaseasca locul printre sutele de elevi ai scolii. Scenele din prezent alterneaza in mod elegant cu cele din trecut, singura diferenta reprezentand-o perioada in care se petrece actiunea. In rest, totul e la fel: aceleasi fete plictisite in timpul orelor de curs, aceleasi grupuri/bisericute de elevi bine definite si cu reguli care uneori se apropie de cele din lumea necuvantatoarelor (Mean Girls, anybody?), aceleasi coridoare si sali de clasa care au strans de-a lungul anilor povesti de viata.

Totul incepe cu o serie de crime si acte de cruzime comise de elevi, avand acelasi tipar: adolescenti considerati outsiders, se razbuna pe cei care le fac viata un chin. Mai intai o fata grasa se razbuna pe majoreta usuratica si o ineaca in vasul de toaleta. Apoi tocilarul liceului decide ca baiatul popular, infatuat si nesimtit are prea multe maini atasate de corp si face un cocktail din mana stanga a acestuia. Ce au in comun toti acesti elevi? Toti sunt constienti in timpul actelor de cruzime dar nu-si pot controla reactiile. Sunt privitori pasivi si in acelasi timp calai necrutatori. Sunt victime posedate de un nou tip de fantoma, un spirit furios care poseda trupuri umane, lasand in urma urme de ectoplasma.

Cazul ii  atrage pe Sam si Dean si le ofera  posibilitatea sa faca o calatorie in trecut, o calatorie a regretului si a cunoasterii de sine iar noua ni se ofera oportunitatea intalnirii cu versiunile mai tinere ale celor doi vanatori. Episodul este unul in care Impala isi face din nou aparitia (in CAIABD a lipsit total ) iar intrarea ei pe poarta liceului in acordurile melodiei Long, Long Way From Home de Foreigner este una dintre cele mai frumoase scene cu cel de-al treilea personaj principal si neinsufletit din show. Nu cred ca o sa ma satur vreodata sa admir masina asta: e superba! Scena m-a facut sa uit putin de faptul ca John Winchester a lipsit cu desavarsire, dar asa cum a zis si Kripke, Jeffrey Dean Morgan e o persoana destul de ocupata. Cam greu sa zboare pana in Canada pentru 5 minute de filmare . Pacat!

Colin Ford este Sammy! Jocul sau actoricesc a fost perfect si a reusit sa ilustreze toate trairile si emotiile prin care pustiul in varsta de 14 ani trece. Zbuciumul sau intern, empatia pentru cei mai slabi ca el, dispretul pentru cei care ii terorizeaza pe cei slabi, nemultumirea fata de viata pe care o duc, dorinta de a-si face prieteni, nevoia de a avea propria identitate si de a iesi din umbra fratelui sau, toate acestea se reflecta in gesturile si privirea sa. Pustiul nesigur pe el s-a transformat si a devenit barbatul puternic si conflictual pe care il cunoastem cu totii. Visurile si dorintele i s-au spulberat pe rand, in final preluand afacerea familiei si transformand-o intr-o vendetta personala. Sam din 2009 este o persoana chinuita, cu un destin tragic, incapabila sa raspunda unei intrebari simple: Are you happy, Sammy?

Dean. Personajul acesta este unul dintre cele mai complexe pe care le-am vazut vreodata. Desi pare superficial si egoist, adevaratele sale sentimente si trairi sunt ingropate sub o masca profunda si studiata cu grija. Dean adolescent are putine lucruri in comun cu barbatul care si-a vandut sufletul unui demon din iubire pentru fratele sau.  Zambetul afectat, geaca de piele, nelipsita amuleta si atitudinea de dur sunt emblemele sale. Le are din adolescenta si le foloseste ca pe un scut de protectie impotriva oamenilor cu care interactioneaza. Cand incepe sa se ataseze de cineva, bate in retragere. Asa face cu Amanda pe care o inseala (tinand cont ca m-a lasat rece actrita cfare a interpretat-o pe Amanda, o sa ma limitez la comentarii). Dean adolescentul nu este sigur de el si nici de valoarea sa. Simte nevoia sa fie apreciat pentru ceea ce face, si nu ezita sa strige ca este un erou. Drumul spre maturizare este dureros! Brock Kelly a fost o alegere reusita si se vede clar ca a studiat personajul pe care l-a interpretat. Cateva din gesturile, privirea si atitudinea lui Dean in interpretarea impecabila a lui Jensen se regasesc si la Kelly. E cam greu sa te ridici la inaltimea lui Jensen Ackles, asa ca sunt mai indulgenta in privinta jocului sau actoricesc. Au fost momente cand a fortat putin nota, dar overall a facut o treaba buna. But there only can be one Dean!

Mi-a atras atentia in mod placut maniera de a-i prezenta pe cei doi la prima interactiune cu noii lor colegi. Sam, blazat si nefericit, asezandu-se in banca in timp ce pe tabla era scris mare The Outsiders iar Dean, cu zambetul tipic si afectat, cu indiferenta sa fata de disciplina predata si tonul superior pe care i se adreseaza profesoarei! Doua atitudini diferite, doua moduri de a privi viata si doua comportamente aflate la polul opus. Doua roluri care spre finalul episodului se inverseaza. Sam se transforma din freak in erou iar Dean isi pierde popularitatea.

Daca ati cautat un episod care sa puna accent pe myth arc, atunci veti fi dezamagiti. Daca v-ati asteptat la un episod vesel, veti primi unul trist. Daca v-ati asteptat la un monstru inficosator, atunci sigur nu o sa va placa ceea ce veti vedea. Dar daca ati sperat la un episod care sa puna accentul pe character development, la un episod care sa se axeze pe oameni si nu pe creaturi ale intunericului, inseamna ca faceti parte din aceeasi categorie ca si mine si apreciati episodul la adevarata sa valoare. Mitologia showului nu a avansat, ingerii si demonii s-au remarcat prin absenta dar episodul si-a atins scopul. Este o lectie despre familie, despre valori, despre modul in care infruntam viata si despre modul in care reusim sa supravietuim. Nimeni nu a spus ca este usor sa traiesti dar merita sa o faci. S-a tras intr-un fel un semnal de alarma asupra unui fenomen social ingrijorator: sinuciderea in randul tinerilor, acte de cruzime si de violenta savarsite de acestia si modul in care mare parte din elevi vad viata de liceu. Din pacate, tiparul acesta se regaseste in prea multe filme americane si nu numai, in care se dau adevarate lupte de “supravietuire” sociala si de aderare la un grup sau la o comunitate.

Lasand la o parte aspectul trist, au fost cateva scene adorabile, avandu-l evident in prim plan pe Dean! De la electrizanta sa aparitie in pantaloni scurti de un rosu tipator pana la gluma despre cele trei majorete cu varsta legala (tipic Dean ! ) si la replicile sale pline de sarcasm! Merita mentionata scena in care Sam si Dean cauta fantoma in autobuz, moment in care eu am inceput sa rad nebuneste la apelativul folosit de acesta: here, ghosty, ghosty , ghosty! You gotta love Dean! Si apoi replica pe care i-a dat-o tatalui lui Dirk the Jerk! Tatal lui Dirk: I had him cremated / Dean: All of him? Ca sa nu mai zic de saracul Sammy peste care a cazut un munte de om! Priceless!

Nu am scapat nici referintele din episod: de la unul din filmele mele preferate (oare cand o fi avut Dean timp sa-l vada?) Dead Poets Society la 21 Jump Street - regizat si de regretatul Kim Manners pana la faptul ca Dean s-a prezentat ca fiind Coach Roth (aluzie la solistul trupei Van Halen, David Lee Roth). Daca episodul vi s-a parut ca are ceva din “Yellow Fever”, well, aveti dreptate din moment ce Daniel Loflin si Andrew Dabb sunt cei doi scenaristi responsabili de ambele episoade in care era vorba despre asa zisii batausi/bullies din liceu iar Dean are parte de un tratament deloc bland. After School Special s-a focusat mai mult pe Sam si povestea lui, motivatiile sale si a avut ca scena de final, un Sammy incapabil sa raspunda celei mai simple intrebari posibile!

Are you happy Sam?

Eu am obiceiul sa vizionez showul dupa anumite criterii personale care imi permit sa urmaresc evolutia personajelor, si intotdeauna pun accentul pe character development. Supernatural ne-a oferit pana acum trei episoade cu flasbackuri despre wee!chesteri si teen!chesteri: Something wicked, A Very Supernatural Christmas si After School Special. Nu ar strica sa urmariti cele trei episoade mentionate, unul dupa altul, avand astfel posibilitatea sa va delectati cu un regal de mini Winchesteri, dar sa aveti o vedere mai profunda asupra transformarii prin care Sam si Dean au trecut de-a lungul timpului.

Inchei recenzia pe un ton mai grav, aducand in prim plan tragedia care a lovit echipa Supernatural. Nu ma refer numai la Kim Manners – in memoria caruia Jensen si Jared (sprijiniti de Kripke and co.) vor face ceva special pe DVD-ul sezonului 4, ci si la cele doua nume pe care le-ati vazut la finalul episodului: Christopher Lima si Tim Loock, in memoria carora a fost difuzat episodul. In ultimul timp, echipa Supernatural a pierdut trei membri.

RIP.