Da-i o nota: (39 votes, average: 4.72 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.  Loading ...

The curious case of Dean Winchester este un episod amuzant, trebuie sa recunosc asta. Dar ii lipseste ceva. A trebuit sa-l vad de doua ori ca sa pot sa-mi fac o parere clara despre el. Au fost episoade din Supernatural care mi-au placut de prima data si altele care nu m-au atras nici macar dupa alte cateva vizionari. Acest episod mi-a placut mai mult la a doua vizionare dar nu l-as trece pe lista celor preferate de mine. Si totusi nu a fost un episod slab, ci doar i-a lipsit din substanta, sau poate s-a indepartat destul de mult de la tema sezonului; nu stiu de ce, dar cred ca s-ar fi incadrat mult mai bine in sezonul 3 decat acum.

Subiectul este unul simplu: un vrajitor puternic joaca poker pe ani din viata. Norocosii recupereaza cei mai frumosi ani ai lor, ghinionistii ajung mai devreme decat si-ar dori la capatul drumului. Din punctul meu de vedere, The curious case of Dean Winchester este un standalone episod. Este Bobby centric si incearca sa ne transmita starea in care se afla Bobby de cand a ramas paralizat. Este usor de inteles frustrarea acestuia si mai ales de ce Bobby s-a lasat tentat sa joace poker, riscandu-si astfel viata. Dar nu vreau sa o fac.

Nu vreau sa inteleg de ce Bobby a ales calea cea mai usoara cand el este cel care i-a batut mereu pe Winchesteri la cap ca orice pact facut cu o fiinta supernaturala poate avea consecinte tragice. Iar Bobby a incalcat primul sfaturile si principiile de viata. Poate ca este atat de frant si de disperat incat incepe sa comita greseli; asta ma duce cu gandul la un spoiler pentru episodul 10 si incep sa cred ca ni se pregateste terenul pentru ce ne asteapta acolo. Mai mult nu spun, dar sper sa ma insel!

Revenind la acest episod, asa cum am subliniat deja, este destul de amuzant, mai ales daca stam sa-l urmarim pe Old Dean in actiune. Chad Everett i-a studiat foarte bine gesturile lui Jensen Ackles pentru ca a reusit sa faca un Dean perfect. Gesturile, privirile, mimica, toate ii apartin lui Dean. A fost amuzant sa-l vad pe Dean uitand ca este batran si dandu-se la o tanara de 20 de ani, sa-l vedem cum scartaie din toate incheieturile, la propriu. Faptul ca s-a insistat atat de mult pe imposibilitatea unui Dean in varsta de a-si face treaba bine, ma face sa cred ca Winchesterii nu vor apuca varsta la care sa se planga de sciatica sau sa nu poata salva oameni pentru ca  o digestie lenta isi face de cap.

Winchesterii sunt eroi si nimeni nu vrea sa vada niste eroi la 60 de ani. Se presupune ca eroii sunt nemuritori si cum nici Dean sau Sam nu au caracteristica asta, singura metoda sa ramana niste eroi in memoria colectiva ar fi sa moara de tineri. Si stau iar si ma intreb daca nu cumva primim acum astfel de episoade, usoare si amuzante, doar pentru ca ne asteapta ceva mult mai intunecat si mai trist. Contrabalansul a fost dat de partea lui Bobby, care a adus doza de dramatism necesara pentru a nu lasa acest episod sa fie comic in intregime.

Discursul lui Bobby despre faptul ca si-a pierdut identitatea si despre faptul ca prefera sa fie mort decat paralizat a avut un impact destul de mare asupra lui Dean si gandul mi-a fugit la episodul The End, cand intr-un viitor apocaliptic, Dean realizeaza ca Bobby nu a supravietuit si si-a tras un glonte in cap. Dupa privirea lui Dean, as spune ca si el s-a gandit la acelasi lucru. Tocmai de aceea cred ca am avut parte de scena finala, destul de atipica pentru Dean, in care acesta a simtit nevoia sa-i spuna lui Bobby cat de mult inseamna el pentru ei si cat de mult i-ar afecta prierderea lui.

O alta interpretare de exceptie vine din partea lui Hal Ozran, vrajitorul Patrick, pe care fanii Kyle XY il recunosc de acolo, in rolul lui Michael Cassidy. Patrick a reusit sa-mi atraga simpatia si chiar sa ma faca sa imi para rau pentru el la final. Mi-ar fi placut totusi sa ni se ofere mai multe informatii despre viata lui Patrick si despre motivele care l-au determinat sa devina vrajitor. Asa cum ne-a anuntat Ruby in sezonul trei, pentru a deveni vrajitor trebuie sa-ti vinzi sufletul unui demon. Fiecare putere a unui vrajitor este data de un demon si am ramas putin surprinsa ca in acest episod nu s-a discutat acest aspect.

Poate ca Patrick si iubita lui erau niste vrajitori carora le-a mai ramas ceva urma de umanitate. Indiferent de explicatie, cei doi au fost niste personaje agreabile si povestea lor mi-a placut foarte mult. A fost o frumoasa poveste de dragoste care s-a derulat pe parcursul a cateva sute de ani dar care a avut un final tragic. La fel ca si in Criss Angel is a douchebag constatam ca imortalitatea este greu de suportat cand merge mana in mana cu singuratatea.

L-am lasat pe final de episod pe Sam, cel care a trebuit sa repare ceea ce Dean si Bobby au stricat. Sam, care s-a ales cu gonoree de la Patrick :) , care s-a amuzat ca un copil cand a asistat la cearta dintre Old Dean si Bobby, care era exasperat de lipsa de reactie si de imposibilitatea lui Dean de a se misca mai repede. Acelasi Sam care a aratat inca o data, daca mai era nevoie, ca isi iubeste fratele foarte mult si ca Dean a ramas, sau poate a redevenit, persoana cea mai importanta din viata lui.

Nu stiu cat la suta din reactia lui Sam a fost bluff, dar Sam este intr-adevar fratele mai mic al lui Dean. Si da, Patrick a avut dreptate sa spuna ca acesta ascunde mai multe decat lasa sa se vada. Tocmai de aceea cred ca Sam se pregateste sa ne ofere o surpriza in viitor; nu cred ca i-au disparut puterile si nici nu cred ca va ramane asa de “cuminte” tot sezonul si astept rabdatoare sa vad incotro se indreapta.

Sunt sigura ca dupa ce se va termina sezonul 5 si il voi revedea pe tot fara intreruperi, voi privi diferit acest episod si voi gasi indicii despre ce ne-au pregatit scenaristii pentru restul sezonului. Asa mi s-a intamplat cu sezonul 4 si de aceea nu ma grabesc sa trag concluzii gresite. Eu va las mai departe cu cateva din replicile amuzante din acest episod, cu recenzia BelladonneiRip aici si va doresc un weekend placut.

• Dean: Bobby? What the hell are you doing here?
  Bobby: Planting daisies. What’s it look like? Came in on the case.
  Dean: And you beat me here?
  Bobby: Well, brains trumps legs, apparently.
• Old Dean: Bobby’s an idiot, that’s what happened.
  Bobby: Hey, nobody asked you to play.
  Old Dean: Right. I should have just let you die.
  Bobby: And for damn sure, nobody asked you to lose.
  Sam: It’s like Grumpy Old Men.
  Old Dean si Bobby: Shut up, Sam!
• Dean: You’re family. I don’t know if you’ve noticed, but me and Sam, we don’t have much left. I can’t do this without you. I can’t. So don’t you dare think about checking out. I don’t want to hear that again.
  Bobby: Okay.
  Dean: Okay. Good.
  Bobby: Thanks. Now, we done feeling our feelings? ‘Cause I’d like to get out of this room before we both start growing lady parts
• Old Dean: Benjamin Button me back into burger shape.
• Old Dean: You saw a chance to turn the hands of the clock back and get out of that damn chair. Pretty tempting. I can imagine.
  Bobby: No, you can’t.
  Old Dean: You got me. I never been paralyzed. But I tell you something–I’ve been to Hell, and there’s an archangel there wanting me to drop the soap. Look at me! My junk’s rustier than yours!