Despre rubrica: O privire episodica (procedurala chiar ) asupra serialelor ce au reusit si vor reusi in continuare sa invinga timpul si sa ramana vesnic tinere. Chiar daca putinul timp liber ramas poate fi usor umplut cu oferta bogata din prezent, orice iubitor de seriale isi datoreaza sa incerce macar o parte din clasicele ce au au dat forma show-urilor curente (sau cel putin au incercat, multe lovindu-se din pacate de vesnicul zid mainstream). Ordinea in care sunt prezentate e strict aleatorie, iar decizia de a include sau nu un serial e strict personala. Multe inevitabil nu vor prinde lista, in principal deoarece vreau sa accentuez cat mai bine cat de speciale sunt cele prezentate.

Episodul #1 – Deadwood

Episodul #2 – Arrested Development

Columbo (1971 – 2003, 69 ep. / 13 sez.)

Pe scurt:

Având originile chiar înainte de 1971, Columbo e un serial cel puțin ciudat pentru spectatorul de azi. Sparge o sumedenie de canoane ce s-au întipărit adânc atât în mintea privitorilor cât și în a regizorilor.

E singurul serial pe care-l știu al cărui arc principal de poveste poate fi redat complet, fără nicio omisiune, în doar câteva cuvinte: Columbo e un detectiv genial ce prinde criminali inteligenți. Gata, nu mai e absolut nimic de spus.

E cel mai adevărat reprezentatant al genului “procedural”. Multe din serialele contemporane de acest tip simt nevoia să bage și ceva poveste pe lângă subiectele episodice. Personajele trebuie neapărat sa “evolueze”, fiecare neapărat tre să aibă probleme personale, etc etc. De cele mai multe ori acestea sunt superficial tratate și nu fac nimic altceva decât să fure din strălucirea adevăratului subiect al episodului.

În Columbo, accentul e pus 110% pe crima propriu-zisă. Locotenentul rămâne exact același om din primul episod până în al 69lea. Conduce aceeași mașină bătută de soartă, poartă aceeași haină veche și imboțită, are același stil incredibil de enervant pentru criminali.

Probabil cea mai importantă și deosebită caracteristică a serialului e modul în care e prezentat cazul. În afară de 2 sau 3 episoade extrem de speciale, de fiecare dată primele 10 – 20 de minute sunt alocate criminalului. Vedem astfel cum plănuiește până la cel mai mic detaliu crima și modul în care își duce la bun sfârșit acest plan. După care intră în acțiune locotenentul Columbo, într-un mod ce îl plasează fără discuție printre cei mai interesanți și geniali detectivi  de pe micile ecrane.

Se folosește de imaginea sa de om simplu, împrăștiat, confuz, pentru a face suspectul să-l subestimeze și astfel sa-l primească mai des în preajma sa. După care începe hărțuirea treptată prin vizite repetate și prelungite neașteptat (“Oh almost forgot, ONE MORE THING! “ ). Iar la toate acestea se adaugă logica sa excepțională și nasul fin de detectiv. Astfel că cea mai minusculă greșeală făcută de criminal va fi cu siguranță descoperită și exploatată la maxim!

Actori:

Peter Falk (Locotenentul Columbo - aproape enervant de bun la meseria sa, maestru în manipularea suspecților, om simplu, veșnic umil)

Mentiuni:

• Deși e menționată de Columbo în aproape fiecare episod, soția sa nu apare niciodată pe ecran. Mulți fani cred că aceasta nu există și e folosită de Columbo pentru a-și manipula și mai bine suspecții. Există totuși unele indicii că aceasta ar fi reală,  însă toate au apărut după 1978, când showul intrase în a doua perioadă a existenței sale, mutându-se de la NBC la ABC.
• Alt mister din jurul detectivului e prenumele său. De fiecare dată când e întrebat, acesta se prezintă drept locotenentul Columbo. Totuși în episodul “Dead Weight” acesta își arată pt foarte scurt timp legitimația, pe care se poate citi cu o oarecare siguranță numele Frank Columbo.
• Încă o mărturie pentru titlul de “cel mai procedural dintre procedurale” este faptul că detectivul rămâne la același rang de locotenent de la început până la sfârșit, deși a rezolvat de-a lungul anilor probabil cele mai multe, grele și celebre cazuri de crimă din jurisdicția sa.
• Episoadele au între 90 și 120 de minute.
• O grămadă de actori celebri din acea vreme au jucat în rolul criminalilor sau chiar a victimelor. Astfel îi găsim pe Jack Cassidy, William Shatner, Ed Begley Jr., George Hamilton, Ida Lupino, Leslie Nielsen
• Fansite: http://www.columbo-site.freeuk.com/

Citate:

• “Listen Columbo, just for a minute how about we stop pretending that I’m brilliant and you’re simple!”

• Flemming: You never stop, do you?
  Columbo: What?
  Flemming: The insinuations, the change of pace. You’re a bag of tricks, Columbo, right down to that prop cigar you use.
  Columbo: Oh, come on, Doc.
  Flemming: I’m going to tell you something about yourself. You think you need a psychologist. Maybe you do, maybe you don’t, but you are a textbook example of compensation.
  Columbo: Oh, what, Doc?
  Flemming: Compensation. Adaptability. You’re an intelligent man, Columbo, but you hide it. You pretend you’re something you’re not. Why, because of your appearance you think you can’t get by on looks or polish, so you turn a defect into a virtue. You take people by surprise. They underestimate you. And that’s where you trip them up.

• Columbo: There are a couple of loose ends I’d like to tie up. Nothing important you understand.

• Columbo: My wife says I’m the second smartest. She claims there are 80 guys tied for first.

• “Oh, sorry Lieutenant I didn’t recognize you. You look different somehow.”
  Columbo: [with new coat] I’ve had a haircut.
  [later in the episode]
  Columbo: I gotta take off this coat. I can’t think in this coat…THE COAT, I can’t think in the coat.

• Columbo: My ears pop in an elevator. As a matter of fact I don’t even like being this tall.

• Columbo: I must say I found you disappointing; I mean your incompetence. You left enought clues to sink a ship. And for a man of your intelligence, you got caught in a lot of stupid lies.

• Columbo: I worry. I mean, little things bother me. I’m a worrier. I mean, little insignificant details – I lose my appetite. I can’t eat. My wife, she says to me, “you know, you can really be  pain.”

• Miss Mitchell:You’re a very kind man Lieutenant.
  Columbo: Don’t count on that Miss Mitchell, don’t count on it.

• Leslie: Lt. Columbo?<
  Columbo: Yeah?
  Leslie: Thank you for straightening Margaret out. I appreciate it.
  Columbo: Oh, it was the only thing I could do. I mean I just can’t have you accused of murder on the wrong evidence.

• [Columbo walks into a restaurant carrying a doughnut]
  Waitress: You buy that here?
  Lt. Columbo: Uh, no. I bought it from the doughnut shop because I was going to eat it in the elevator. Then I saw my friend here and, uh… [she glares at him] I’m really terribly sorry.
  [He wraps the doughnut in a napkin and gives it to the waitress who hands him a menu]
  Lt. Columbo: Well, let me see, uh, um, let’s see now.
  Waitress: I can come back.
  Lt. Columbo: No, no, no. I’ll have, uh… I’ll have a doughnut.

Fragmente video: