Dă-i o notă !
(10 votes, average: 3.00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.  Loading ...

Nu o să mai comentez geniala decizie a celor de la NBC de a scoate de pe post Studio 60 on the Sunset Strip, de a îl înlocui cu The Black Donnellys, ambele seriale bune, doar pentru a-l scoate şi pe acesta de pe post şi a-l înlocui cu un reality show. În fine, au prelungit My Name is Earl şi, cel mai important, The Office, dar au scos Andy Barker P.I., deci încă mai trebuie să se revanşeze cu ceva faţă de mine.

Fără să ştie, au început această campanie de a se revanşa faţă de acest editor TVBlog prin punerea online a episoadelor The Black Donnellys care deja au fost filmate, un bun prilej pentru a vedea ce se mai întâmplă cu fraţii Donnellys. Următorul pas ar putea fi, aşa cum se zvoneşte, mutarea serialului înapoi pe sticlă.

Dar destul despre mine, să mai vorbim un pic de serial. Deşi Gabi scrie în ştirea lui de aici că fanii au bombardat NBC cu petiţii şi rup traficul serverului de video streaming al lor, criticii TV americani nu prea au văzut cu ochi buni serialul.

Probabil că mulţi nu s-au prins că The Black Donnellys nu e chiar o dramă, nu are profunzimea şi realismul unor seriale ca The Sopranos, ci are serioase accente de sitcom sau de comedie neagră, cu personaje câteodată caricaturale, deoarece totul este văzut aşa cum îşi aduce aminte Joey “Ice Cream”, mincinos proverbial şi asta dă farmec serialului. E un fel de “Trenul vieţii” în care ştim de la început că povestitorul e nebunul satului.

OK, revenim la scopul acestul articol, deci, ce s-a mai întâmplat prin The Black Donnellys? În primul rând, de când am scris ultima oară ceva, au fost puse online două episoade: “In Each One a Saviour” şi “All of Us are in the Gutter”. Ca de obicei, Tommy Donnely mai face nişte compromisuri şi îşi mai adaugă nişte infracţiuni şi contravenţii pe posibilul său cazier, doar din cauza mărinimiei sale şi dorinţei sale de a-şi proteja apropiaţii şi, mai ales, fraţii săi etern făcători de necazuri.

Când mă întrebam câte episoade o să mai treacă până când Tommy îşi dă seama că, dacă vrea să îşi protejeze fraţii, trebuie să se lase de toată treaba cu pictatul, treabă pe care Joey o rezumă ca fiind gay, şi să devină şeful mafiei irlandeze din cartierul său. Din fericire, italienii îi uşurează dilema şi îi fac această propunere la sfârşitul episodului “All of Us are in the Gutter”, dezvăluind şi intenţia lor de a-l elimina cu Dockey cu tot cu toporul său care îl face unul dintre psihopaţii mei preferaţi de la TV din zilele astea.

Ce se mai întâmplă în rest? Italienii se prind că Jimmy Donnelly le-a furat chestia cu pariurile şi, deci, l-a omorât şi pe Louie Downtown, aşa că Jimmy intră într-o belea din care numai Tommy îl poate scoate, belea mai puţin mare decât Dockey, care, pe lângă faptul că italienii îl vor mort, mai are şi un consilier local care îl presează. Tatăl lui Jenny dispare prin oraş, ar putea fi mâna lui Dockey, dar Alzheimerul cred ca i-a luat-o înainte.

Tommy mai ajută nişte lume şi îşi dă seama că e folosit, dar îşi mai dă seama că el e acum omul la care vin cei din cartier când au necazuri. Tot el, ajutat de văduva lui Huey, se angajează într-un atelier al unui pictor, dar e dat afară în aceeaşi zi, din cauza fraţilor săi, moment în care realizează că tot visul său cu arta este imposibil, chiar dacă ar şi dansa cineva pentru el, tot nu ar fi putut să-l împlinească.

În caz că aţi ajuns până aici cu cititul acestei recenzii neobişnuit de lungi şi nu vă cheamă Gabi, aş mai putea să spun că ambele episoade mi s-au părut foarte bune, mai ales că nu au mai lungit-o cu Tommy şi visele sale şi încercarea sa de a rămâne un bun cetăţean şi un viitor mare artist. 9/10 la ambele.