Da-i o nota !
(6 votes, average: 3.00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.  Loading ...  

Nici nu stiu cu ce sa incep aceasta recenzie. Am “n” variante si toate bune. Si asta spune totul despre TBD: e mult prea complex pentru americani. Prea multe personaje, prea complexe, prea multe actiuni aparent contradictorii, prea multe conflicte de interese. In fine, un episod bun, dar sangeros rau, bine ca e doar online, ca altfel se speria America.

As putea incepe cu tatal lui Jenny, care dupa ce a lipsit o noapte si o zi, a revenit, cat se poate de lucid si de “rau”… Cum a venit, cum si-a luat la omor vreo doi clienti… Dar tot raul spre bine, pana la urma ajunge la spital, unde recunoaste singur ca sufera de Alzheimer. Trist pentru Jenny, care si-o mai ia peste ochi si de la Samson: nu la propriu, dar acesta, dupa ce i-a oferit “umarul pentru plans” si a primit doar refuzuri, ii arunca un sec “bitch”.

Nicky ramane mafiotul de jucarie, care tot incearca diferite aliante si afaceri pentru a-si demonstra calitatile. Din pacate pentru el, nimeni nu prea-l baga in seama, asa ca acum ajunge cu santajul tocmai la sefa de personal a consilierului irlandez. Daca il “face” si doamna, mai bine isi trage un glont in cap.

Fratii se imprastie care incotro: Jimmy are “treburi” de rezolvat cu Whitey si cu Joanie, Sean e taiat de la caftelile fratilor, dar se scoate cu o noua prietena, iar Jimmy si Kevin… duc tot greul. Nu stiu daca vom mai prinde razboiul dintre Nicky si Dokey (mai sunt doar 3 episoade), dar pregatiri se fac. Tommy hotaraste ca sunt prea mici pentru a se pune cu italienii, drept pentru care trebuie sa se dea bine pe langa Dokey si sa mai “creasca”. “Job interview” pentru Dokey consta in evacuarea unei cladiri, ai carei locatari se presupune ca primisera deja niste bani pentru relocare, dar acum refuzau sa plece. Zis si facut, Tommy, Kevin si (nelipsitul) Joey pun mana pe bate si trec la evacuare. Dar, intotdeauna exista un “dar” generat de conflictele interne pe care le are Tommy. Unul din locatari se dovedeste a fi un veteran de razboi, aflat acum intr-un scaun cu rotile… aici e momentul la care face referire si titlul episodului (There is always one moment in childhood when the door opens and lets the future in – citat din Graham Greene): Tommy isi aduce aminte de invataturile primite de la tatal sau. Sigur, asta nu-l impiedica sa-i faca felul veteranului, ca sa-l salveze de la moarte pe Kevin, dar aceleasi invaturi ii dicteaza sa-i ofere victimei o inmormantare cat mai apropiata de ce ar fi meritat, adica una cu onoruri militare: fara salve, evident, dar cu acea impaturire a steagului. Sincer, nu stiam ca sunt 12 impaturiri ale steagului si ca fiecare simbolizeaza ceva.

Ca sa incheie un episod sangeros, se intampla si “cronica unei morti anuntate”: Dokey baga zanzanie intre Jimmy si Whitey si cum increderea e cam rara in lumea drogurilor, Jimmy prefera sa loveasca primul… de mai multe ori, Whitey sfarsind intr-o balta de sange.

Nota mea: 4.5/5