Da-i o nota: (8 votes, average: 4.50 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.  Loading ...

The Forgotten devine din ce in ce mai bun. Acesta a fost episodul care mi-a placut cel mai mult si ma bucur sa vad ca showul isi gaseste calea. Am observat ca in The Forgotten in fiecare episod exista cineva din echipa care se identifica cu victima dar de data aceasta a fost ceva mai diferit. Walter a transformat cazul in ceva personal, ceva ce trebuia sa rezolve pentru a fi impacat cu el insusi si cu viata lui.

Victima era un om obisnuit care a facut lucruri neobisnuite. Actiunile sale au schimbat in bine vietile multor oameni si totusi Tom Bryant a murit fara ca nimeni sa se intrebe ce s-a intamplat cu el. Si-a gasit sfarsitul pe o alee intunecata si a fost gasit printre gunoaie cu gatul frant. Nu cred ca voi reusi vreodata sa inteleg de ce sunt oamenii capabili de astfel de atrocitati, de ce ne lasam condusi de furie si de ce acceptam violenta, atat din partea noastra cat si din partea celorlati.

Actiunile lui Walter sunt demne de laudat si am ramas placut surprinsa sa vad ca acesta este mai mult decat un suflet bun. A dat dovata de deductie si intuitie si a demonstrat ca sub aspectul acela de bonhomme exista si o minte ascutita. Walter a aratat inca o data ca este o persoana careia ii pasa de ceilalti.

Alex si echipa sa trebuie sa descopere identitatea unui barbat de culoare, gasit mort printre gunoaie. Politia a anchetat 2 luni cazul si nu a reusit nici macar sa stabileasca daca a fost sau nu crima. Loviturile si ranile deja vindecate, aparute la radiografie, reprezinta un indiciu ca misteriosul John Doe a fost o persoana care avea legatura cu sportul de contact.

Mi-a placut sa vad cum echipa a reusit sa lege cazul pornind de la niste indicii minore: un hamburger special cu rondele de castraveciori murati taiate ondulat si aflam astfel locul unde victima si-a petrecut ultimele minute din viata; niste oase vindecate perfect si stim ca acesta a fost sportiv de performanta cu acces la tratamente medicale de calitate; o foaie de hartie ascunsa intr-un sertar si aflam ca acesta primea mesaje de amenintare; o inregistrare video de la un meci de fotbal si o persoana care poate citi pe buze si gasim un potential motiv al crimei; o haina patata de Gatorade si niste hartii rupte si stim ca proful de chimie a vandut rezultatele testului; niste oameni care nu renunta sa caute adevarul si gasim criminalul.

 In The Forgotten se pleaca mereu de la chestii marunte pe care Politia le considera ca nefiind relevante si le ignora. Membrii retelei nu au ei o insigna si o arma la purtator dar au experienta de viata si o vointa de fier. Au rabdare sa caute printre sutele de indicii minore, sa vorbeasca cu zeci de persoane care ar putea ajuta la rezolvarea cazului, sunt dispusi sa renunte la ore intregi din timpul lor liber pentru a-si ajuta semenii.

Soarta lui Tom a fost una trista si cruda. A fost ucis de unchiul celui mai bun elev al sau, al celui pe care incerca sa-l ajute sa-si cladeasca un viitor.Tom a lasat o amprenta asupra locurilor unde a jucat, a castigat cupe cu colegii sai dar nu a devenit niciodata un nume suficient de mare incat sa merite un ceremonial dupa moartea sa. Ma bucur ca scenaristii ne arata mijloacele de care echipa beneficiaza si nu arata cine stie ce decor futurist: folosesc netul pentru a obtine mai multe informatii, se folosesc de cunostiintele personale si nu au nici macar un sediu unde sa se adune.

Folosesc de fiecare data locuinta fiecaruia, indiferent de ora la care se reunesc. Tocmai de aceea am apreciat foarte mult ce a reusit sa faca Walter si echipa. Inca un caz rezolvat cu bine si eu am ramas foarte placut surprinsa de modul in care evolueaza showul. Sper sa scape de anulare!