Da-i o nota: (12 votes, average: 5.00 out of 5, rated)  Loading ...

“I should’ve let you rot in jail” – Lisbon to Jane

Ce ziceam saptamana trecuta? Ca cel precedent a fost cel mai bun episod de Mentalist din sezonul actual? Erata: Asta e (a se citi cu diacritic ). Sa dea Domnul sa ma corectez asa la fiecare in parte.

Deci Jane in parnaie – senzatia episodului. Mi-a amintit nitel de Season Premiere din House, desi n-a fost atat de detaliat (asta din lipsa de timp, House-ul a fost dublu episod la vremea respectiva), insa a fost la fel de bun. Il compar cu House pentru ca cei doi, Greg si Patrick, sunt amindoi geniali, diferenta majora fiind insa faptul ca unul e obiectiv, sarcastic, si cu replici taioase, in timp ce celalalt (cel de fata), este artist, cu un umor subtil, si abil in ceea ce priveste relatiile interumane, avand capacitatea sa se faca placut unor persoane mai complicate (in cazul prezentat, niste parnaiasi criminali – literalmente ). Acum, bineinteles, fiecare are calitatile si defectele lui, dar sunt amindoi de admirat.

Din nou un episod in care lucrurile “se leaga” si nu vezi nimic tras de par, gen altele (stim noi), totul fiind plauzibil si cu o explicatie logica (asa cum se faceau serialele pe vremuri). Si Jane exploateaza la maxim fiecare oportunitate ivita ca sa-si faca jocul lui, sa descurce itele cazului chiar din inchisoare, ba chiar transforma amenintarile (vezi bad-boy-ul din puscarie) in avantaje. Cireasa de pe tort, evadarea, si fobia gardianului fata de soareci a fost din nou o lovitura de la 11 metri (scuzati analogia, simteam nevoia) transformata magistral de acelasi Jane, singurul in stare sa marcheze cu capul din penalty (in afara de Chuck Norris, bineinteles ). Adica sa evadezi tu iesind din inchisoare pe usa din fata, ironic si monumental in acelasi timp. Am ras in hohote gandindu-ma cat i-a luat lui Michael Scofield (adica un sezon, concret) comparativ cu Patrick Jane. In ritmul asta toti parnaiasii ar fi pe strazi in no-time (la noi deja sunt )

Pe de alta parte, Lisbon si Detectivul Mancau (uit mereu numele, blestemat fie scenaristul, nu putea sa-i zica simplu The Bald Guy?) pare ca au un trecut comun nitel cam sumbru, intrucat acesta din urma se vede in pozitia de a fi santajat de Lisbon in ceea ce priveste situatia lui Jane, nevoit fiind sa-l scoata din belele pe Mentalist.

Bineinteles, cazul propriu zis a fost ultimul lucru la care ma gandeam cat am urmarit episodul (un alt avantaj al serialului, nu e monoton ca restul serialelor politiste, gen catch the bad guy si gata), si oricum Jane l-a rezolvat scurt si la obiect (singura privinta in care Jane e obiectiv, rezolvarea cazurilor). E-adevarat, teatrul de rigoare, insa si o explicatie pe masura. Ador cum ii ia pe fiecare in parte si le spune cum au gandit, ce-au facut, cu cine au fost, facandu-i in final sa marturiseasca. Imi aminteste de Columbo si modul in care acesta ii punea in fata faptasului modul sau de operare. Ideea e ca acest Columbo se folosea de dovezi, fiind foarte atent la detaliu, pe cand Jane are un as in maneca fata de el, conostintele legate de comportamentul si firea umana, care-l pun cu un pas inainte.

Eu cred ca serialul se indreapta spre vremuri bune si sa speram ca inca are puterea sa ne surprinda (d.p.d.v. scenaristic, estetic si  al distributiei – vrem guest star pe Samuel L. jackson intr-un  episod regizat de Tarantino – nu c-ar fi marfa? )

Valar Morghulis!