Da-i o nota: (12 votes, average: 5.00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.  Loading ...

Sunt pus fata-n fata cu un nou episod de Mentalist, nascut nitel la umbra premierei sezonului 8 din 24 (a carei recenzie o s-o public maine, din solidaritate fata de Mentalistul nostru preferat, ca sa nu ma “autodistrug” prin prisma ei.)

Nici nu stiu exact cu ce sa-ncep. Cazul? E vorba de o dubla omucidere (long live Jerry Bruckheimer  ca mi-a imbogatit vocabularul cu ale lui CSI-uri) asupra unora care erau pe drum spre aniversarea unui anumit numar de ani de la terminarea liceului. Bineinteles ca Patrick Jane s-a apucat sa-i investigheze pe toti cei prezenti in stilu-i caracteristic, (adica fara sa le spuna) si spiritul lui de observatie mi-a imbogatit vocabularul cu o noua expresie – femeie profesionala in loc de… stiti voi, cuvantul care incepe cu “cu” si se termina cu “rva” – no pun intended(hai ca asta-i tare, trebuie notata in carnetel).

Cea mai spectaculoasa scena a fost bataia din sala de festivitati, si acel spectaculos sut in coa(oleo! n-am voie sa spun) pe care Phil l-a plasat tactic mai ceva ca maestrul betiv in filmele lui Jackie Chan. Deci pozitia aia ar trebui patentata la un OSIM ceva, sau ce-au ei pe-acolo, efectiv distrugatoare cand e folosita cum trebuie. Adica mereu. Aveti poza si-n articol, nu m-am putut abtine.

Un lucru semnificativ al acestui episod a fost aparitia actorului Carmen Argenziano (l-ati vazut in Stargate, House, un episod mai vechi de 24 si probabil ceva episoade din CSI/CSI:NY- in roluri diferite insa), actor pe care il simpatizez foarte mult (doar e tata lu’ Samantha, nu? Plus c-a fost nemuritor… o vreme).

Ca de obicei Jane descurca itele, folosindu-se si de un mic santaj (nenea Rigsby, te spun lu’ tanti Lisbon ca te pupi cu tanti Van Pelt Yeah, right!), nitel joc actoricesc al lui Rigsby, care pe final era s-o piarda rau de tot (pe replica), dar pana la urma finalul e inevitabil. Personajul negativ e prins, victimele tot moarte raman, si Patrick Jane isi mai pune un caz la colectie. De-asta astept eu cu nerabdare episoadele cu Red John. Cine stie, poate va exista si-o “Red Sonja” la un moment dat, de ce nu?

Deznodamantul ni i-a infatisat pe Jane si Lisbon asa cum nu i-am mai vazut niciodata, si anume dansand. Privind scena mi-au venit brusc in memorie niste versuri de-ale Parazitilor, nu exemplific fiindca si asa am fost destul de obscen azi, mai fac si eu pauza. Sincer, I hate Lisbon. O sa-ntrebati de ce. Priviti-l pe Simon Baker cand se uita drept la camera: o figura luminoasa, deschisa, blanda. Owain Yeoman (Rigsby) la fel, de Amanda Righetti (Van Pelt) nu mai vorbesc. Nu ma-ntrebati de Cho, nu-l citesc asa bine ca-i asiatic, insa imi inspira incredere pana si figura lui pasiva. Uitati-va insa la Robin Tunney: intunecata, de multe ori cu un aer de negativitate absoluta in jurul ei, tipa aia nu-i normala, va spun eu. (parere strict personala, datorata episoadelor de Lie To Me si Psych pe care le-am vazut in paralel cu Mentalistul, dar sunteti liberi/libere sa va exprimati pe marginea ei, ca sa va dau nitel de gandire.)

Asteptarile raman, episoade vor mai aparea, si sper eu ca un cliffhanger de-ala de infarct, gen 24/Prison Break, care ar veni ca o gura de aer proaspat, vor imbunatati imaginea serialului. Nu c-ar fi prea slab, dar tinde sa fie monoton in perioada asta.

Comentati abitir despre episod, si aruncati un ochi si pe la recenzia primelor episoade din 24, scrise de yours truly (adica eu), care vor aparea si ele imediat ce analizez premiera.

Valar Morghulis!