Three Rivers – 1×04 “Code Green”
Da-i o nota:

Dupa episodul 3, care a fost net inferior celorlalte, episodul de fata a mai salvat situatia. Am ajuns la o saturatie de seriale medicale si incerc sa vad in fiecare cate ceva bun, in speranta ca poate nu mi-am irosit total timpul liber.
Actiunea de saptamana aceasta a avut in prim-plan o echipa de fotbal american, a carei membri tocmai castigasera un meci. La intoarcere acestia sunt implicati intr-un accident rutier destul de urat, in urma caruia Blair isi pierde viata, restul fiind raniti.
Blair este fiul antrenorului echipei de fotbal si este mustrat dupa meci ca nu a evoluat mai bine pe teren. Astfel pustiul decide sa plece cu autobuzul impreuna cu ceilalti colegi, in loc sa mearga acasa cu tatal sau. El e singurul care nu a putut fi salvat din accident, intrand in moarte cerebrala. Parintii hotarasc sa doneze organele fiului lor, acestea urmand sa salveze 8 oameni de la o posibila moarte. Pustiul care l-a interpretat pe Brandon mi se pare cunoscut dar nu stiu de unde sa-l iau.

Ceilalti tineri implicati in accident invata sa pretuiasca mai mult viata, pentru ca nu stim niciodata cand ne suna ceasul. Dintre supravietuitori – Chad refuza amputarea piciorului, dar Andy reuseste sa i-l salveze, Rose este salvata de Lee, iar Bobby isi da seama ca norocul e mai important decat am crede.
Celalalt caz medical a fost cel al unui barbat pe nume Brandon, el avand nevoie de un transplant cardiac in maxim o saptamana. Saracul avea 3 copii si inca unul nenascut. Atunci cand primeste inima, corpul sau o respinge, insa intr-un final este acceptata de organism. Ce-am inteles eu din situatia asta referitor la Ryan e ca acesta se ocupa cu urmarirea listei de donori- primitori. Dar asta poate face si un aparat. Probabil nu aveau ce treaba sa-i mai dea.
Episodul a fost bun tocmai prin concluziile pe care le tragem la sfarsit. Viata trebuie traita ca si cum nu ar mai exista ziua de maine. Usor de spus, greu de facut. Din vasta mea experienta de pana acum mi-am dat seama ca lucrurile se aranjeaza mai bine exact atunci cand nu te gandesti la ziua de maine, dar asta nu inseamna ca trebuie sa nu faci nimic pentru a influenta ziua de maine. Cred ca mai bine ar fi sa pretuim fiecare moment, sa facem alegerile cat mai corect posibil si sa nu mai lenevim atat de mult.
A fost un episod destul de alert, ceea ce mi-a placut. Pacat totusi ca n-am aflat mai multe in legatura cu secretul lui Andy. Poate in episodul viitor.

Ce ti-e si cu soarta asta ! Un sut in fund e un pas inainte, adica un scaun mai in fata.
Ma refer la Harry Potter si norocul lui chior taman atunci cand era sa manance bataie, isi schimba locul in masina, ajungand pe singura pozitie total neafectata, incat si ochelarii scapa intacti.
Mai mult, il salveaza pe urma chiar pe cel de la care urma sa ia bataie.
Asa ca ale mele concluzii se rezuma la zicala “tot rau-i spre bine”, si chiar cand esti gasta sa primesti un pumn, s-ar putea ca tocmai asta sa fie cel mai mare noroc al vietii tale.
“tot raul e spre bine” si “nici o fapta buna nu ramane nepedepsita”