Three Rivers – 1×07 “The Luckiest Man”
Da-i o nota:

A fost un episod trist, dar destul de bun in acelasi timp. Daca nu ar fi fost si Mandy Patinkin (Rube din „Dead like me”) in rol de pacient bolnav de ALS, poate nu m-ar fi prins atat de tare episodul. A jucat exceptional omul, mai mult de atat nu cred ca as putea cere.
El il interpreteaza pe Victor, un bolnav de ALS (scleroza laterala amiotrofica, cunoscuta si ca boala Lou Gehrig), a carei consecinta este pierderea neuronilor motori. Neuronii motori comanda muschii voluntari, muschi care fac posibila miscarea. In timp, boala progreseaza spre invaliditate si chiar deces. Mersul, vorbitul, mancatul, inghititul si alte functii fundamentale devin mai dificile pe parcurs. Din fericire pentru Victor, boala inca ii mai permitea sa conduca si sa-si indeplineasca un minim de actiuni necesare supravietuirii, in lupta cu aceasta fiind ajutat de propria fiica.
In urma unui accident rutier pur intamplator, Victor este internat in spital cu o stare destul de grava. Initial au depistat o lezare de pericard, ca mai apoi sa se descopere o ruptura de diafragm. Din pacate operatia nu este solutia, asa ca boala avanseaza rapid, iar starea pacientului se agraveaza.
La spital Kuol il cunoaste pe Victor, iar acesta este impresionat de vointa tanarului si decide sa-i doneze inima. Andy este categoric impotriva, sustinandu-si parerea la raportul de garda, scena care mi-a placut de altfel.
Povestea e atat de delicata si sensibilizanta, incat fara sa vrei te implici emotional si esti aruncat intr-o mare dilema. Ce parere avem de fapt asupra mortii asistate? E corect sa fie curmata suferinta unui om, a carui viata oricum nu va mai dura mult? Nu e de fapt un alt tip de suicid, pacat de neiertat in fata divinitatii? Cine decide dreptul de viata si de moarte al unui om?
Sunt multe intrebari, iar raspunsurile sunt relative. Mi s-a parut un act de nesimtire totala momentul in care mama a intrat cu copilul in camera lui Victor pentru a-i cere ficatul. C`mon. Hai sa stoarcem omul de organe? Reactia Mirandei a fost perfect justificata. Totusi daca privesc din perpectiva mamei, as putea sa o inteleg cat de cat, insa maniera aleasa mi se pare total gresita.
Kuol nu-si primeste inima, desi as fi crezut cu tarie ca acesta e momentul lui. Situatia pare destul de complicata si ar fi chiar un miracol sa se gaseasca o portita de scapare. Bine ca este optimist si inca mai are speranta ca totul se va rezolva.
Finalul a fost emotionant, Victor fiind intampinat in drum spre sala de operatie de toate familiile celor ce urmau sa beneficieze de organele sale.

M-a impresioat foarte mult episodul asta!
Intr-adevar emotionant, asa cum ar fi trebuit sa fie inca din primele episaoade.
Iata ca se poate reda intr-un mod superb si intr-un singur episod toata drama donarii voluntare de organe cu toate complicatiile psihologice si umane ce decurg. Adaugati un pic de umor si o interpretare de exceptie a celor implicati – la nivelul episodului, doar personaje asa zis secundare si-l veti urmari cu sufletul la gura.