Da-i o nota: (14 votes, average: 4.64 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.  Loading ...

“It was never about the money…”

Al doilea episod din W13 a venit si cu o nota melancolica…din pacate nu au fost nevastuici prin zona, dar daca agenta Mika va mai freca lampa lui Alladin, cine stie.Poate ne vom mai revedea cu simpaticile vietati.
Inainte sa pornesc la cronicuta as vrea sa fac ceva , poate mai rar intalnit atunci cand scriem cate o cronicuta. Vreau sa-i multumesc lui Betty Blue pentru comentariile sale, nu, nu este o ironie, dar de doua saptamani, ador sa citesc ce scrie.In general imi place sa citesc criticiile si comentariile constructive, sa ma implic in dezbateri mature, iar Betty Blue, cu fiecare comentariu aduce o idee , un punct de vedere pertinent.  Cunosc pe foarte multi care critica pe cei ce scriem mai mult la o cronica, sau intr-un comentariu, afirma cu nonsalanta ca nu au rabdare sa citeasca tot. Critica de film, cronicile din pacate nu sunt pe gustul multora, de gustibus non disputanbum.Eu in schimb va invit sa scrieti cat de mult vreti- atata cat se leaga de subiectul serialului in cauza si sa aduceti cat mai multe argumente. Betty Blue, inca odata te-am citit dupa ce am vazut episodul, sa am dinainte o idee si iti multumesc tie cat si celor ce comenteaza pentru simplu fapt ca va aduceti la randul vostru contributia si va impartasiti ideile.Si acum Warehouse 13…fara nevastuici !

Dupa un episod pilot in care multi ne-am intrebat in ce directie merge acest serial, va spun cu mana pe inima ca in primele 15 minute din acest episod, in Mika si Peter vedeam un soi de Sam si Dean Winchester, cu ecouri din sezonul 1 « Supernatural ». Multi au descris relatia dintre cei doi parteneri adusi cu arcanul la W13, drept un soi de Mulder si Scully, nu prea ii vad mergand pe tiparul agentilor din Dosarele X, Mika si Peter se sicaneaza, carcotesc, dar colaboreaza si inca nu au aparut forte care sa se puna de-a curmezisul misiunii lor.

« Resonance » a avut drept tema familia.Ce ajungem sa facem pentru familie si daca putem sa uitam macar pentru o clipa de momentele mai putin placute in familie. Si da am avut parte si de Tricia Helfer aka agent FBI Bonnie Belski( acum o luna se vehicula cum ca Katherine Boecher alias Lilith din Supernatural va juca acest rol, in schimb Tricia Helfer, o stiti din acelasi serial pentru rolul din episodul Roadkill, sezonul 2, episodul 16, a preluat rolul), un agent cu sex-appeal ce apare pe culoarele bancii jefuite, pe slow motion, si new wave cu rezonante optzeciste. Am si eu o dorinta macar o data sa-mi fluture si mie parul pe slow motion cum a fost in episodul acesta, in cazul lui Belski.

Agenta ancheteaza o serie de spargeri de banci din Chicago, iar Artie i-a trimis pe cei doi parteneri dinW13 sa vada ce se petrece la fata locului, pe principiul « snag, bag, tag »-n-am vazut « tolba » din episodul trecut, totul rezumandu-se la o servieta.Belski si Lattimer au ceva chemestry, ma rog multa, Mika are chef de lucru si coopereaza mai bine ca oricand cu Artie, iar Artie, se joaca de-a hackerul si ajunge sa gaseasca firul bucluscas taman in biroul lui Dickenson, fostul sef al Mikai.Scenele dintre Artie si Dickenson sunt un deliciu, de la momentul Kodak, la criptexul cu USB ( banuiesc ca deja multi dintre voi cautati macar o tastatura sau un monitor ca al lui Artie, ma tem ca USB spargator de coduri, cu accente din Codul Lui DaVinci e cam mult de bagat intr-o geanta) iar Artie pe final are un fel de quickening, cam ca la Highlander dar cu descarcari electrice mai moderate.

Si astfel ajung la tema familiei dezvolate in acest episod.Mika evita sa vorbeasca cu tatal ei, Peter incearca sa inteleaga de ce. El a avut o relatie buna cu tatal sau, au impartasit aceleasi gusturi. In schimb despre Mika aflam cateva lucruri mai putin placute. Un tata comparata cu « The great Santini », un tata care si-a umilit copilul « mi-a spus ca am vocea unei barmenite ». Nobila meserie, sa fii barman,dar pentru unii suna a jignire, sa vrei sa demonstrezi ca poate ai voce si talent artistic si propriul parinte sa-ti traga una peste ceafa la figurat, dar prin cuvinte mai putin potrivite. Eric Mardsen, un muzician caruia viata nu i-a suras, un geniu al muzicii care in prezent isi duce ultimele luni din viata chinuit de boli, a creat o piesa care prin rezonanta cu aucustica spatiilor deschise, gen banci, induce un sentiment de dragoste si iubire profunda, cei ce aud acordurile, se simt iubiti.

Fiica lui Eric Mardsen, separata de parintele ei, a cautat sa reintregeasca opera tatalui ei, a spart banci, utilizand drept metoda de camuflare, o piesa a lui Mardsen, impreuna cu fostul inginer de sunet si ingrijitoarea tatalui lui sau. Scopul a fost sa-i aduca acestui tata chinuit de viata o ultima alinare prin ascultarea propriei creatie, pentru care a sacrificat totul, chiar si propria familie. Stephanie Mardsen a facut orice sa-si poata vedea tatal macar pentru o clipa acelasi care a fost, un tata care a renuntat la familie pentru a se dedica creatiei. Mika in final isi ingroapa propria abnegatie fata de un tata care poate nu a stiut cum sa-i spuna ce simte cu adevarat. Mika il cere la telefon pe tatal ei, dupa ce un episod intreg nu dorea nici macar sa vina sa-l vada. Buni, rai, asa sunt parintii, defilam cu ei. Sa uiti greselile comise e uman sa ierti implica si divinul, cam asa se spune…

« Resonance » a facut un pas inainte pentru W13 , un episod care a avut si momente comice, si momente sensibile, Joanne Kelly si Saul Rubinek au jucat foate bine, McClintock mizand pe comic relief-ul din acest episod. Cineva trebuia sa ne descreteasca fruntile. Un episod bun, astept sa vad ce urmeaza si da, mi-a placut cum au ales o tema umana dupa episodul de data trecuta, poate melodia lui Mardsen nu-i lampa lui Alladin , dar suferinta, singuratea au creat piese care au sensibilizat pe multi dintre noi, fiecare avem o melodie pe care o ascultam si ne spune multe despre noi… « I close my eyes, only for a moment and the moment is gone…dust in the wind…all we are is dust in the wind…everything is dust in the wind… »