Am gasit-o pe Corina Chiriac pe Strada Sperantei. Cu o silueta de invidiat (a slabit 30 kg), cu o carte publicata si una in asteptare, se gandea la o noua emisiune TV. Si vorbea despre bucuria de visa.

Cand Arsaluis (Rasarit de soare, in armeana) Calaigian s-a casatorit, in 1949, cu Mircea Chiriac, s-au unit doua imense talente muzicale, pe care celebritatea nu le-a ocolit. Pentru ca vremurile erau foarte grele, Rasarit de soare a renuntat la minunatul ei nume, numindu-se pentru restul vietii Elisabeta Chiriac. Avea sa devina profesoara de pian la Conservatorul Ciprian Porumbescu din Bucuresti, iar sotul ei, unul dintre marii compozitori de muzica simfonica din Romania. Intamplator, acesta este tatal meu, isi incepe povestea Corina Chiriac.

Steaua fara nume

Printre multe alte lucrari, impreuna cu maestrul Oleg Danovschi, faimosul coregraf al Operei Romane, Mircea Chiriac a scris doua balete: Iancu Jianu si Vapaia. Pentru regizori ca Aurel Miheles si Gheorghe Naghi a scris muzica pentru trei filme memorabile: Doua Loturi, Telegrame si Dale Carnavalului. Fiica lor, nascuta in acelasi an, avea sa cunoasca scena foarte devreme. La sase ani am devenit eleva Scolii de Muzica, la clasa de vioara. La sfarsitul anului se faceau auditiile, un concert la care erau invitati parintii. Luandu-te de mic, te invatai cu emotiile, pentru ca pe vremea aceea, Scoala de Muzica pregatea numai solisti. Asadar, oameni care aveau sa se afle toata viata pe scena. Sigur, unii au reusit, altii au clacat. Au ajuns sa cante in orchestra, dar si pentru ei era nevoie de aceasta pregatire. Pana la urma, fiecare isi gaseste in viata locul pe care il poate ocupa. In 1965, debuteaza radiofonic la Casa de Cultura a studentilor Grigore Preoteasa din Capitala, n cadrul concursului Debuturi.

Castiga premiul de popularitate pentru cel mai tnar concurent, cu doua compozitii proprii! Face Institutul de Teatru, devenind actrita cu patalama in anii 70 si debuteaza la Teatrul de Comedie, intr-o piesa a lui Eugen Barbu. Consacrarea insa i-o aduce concursul Steaua fara nume, in martie 1970, cand, la 20 de ani, primeste nota 10 din partea juriului condus de Octav Enigarescu. Este un an incredibil, marcat de inregistrari la Electrecord, de aparitii radio si TV, de debutul international. In 1971 ii apare primul disc single. Ritmul vietii ei bate frenetic, impartit intre concerte, avioane, contracte in strainatate, Revelioane la TVR, mii de recitaluri in intreaga lume, festivaluri.

I s-ar fi potrivit Argentina

Pentru Corina, concertele inseamna si acum fericirea. Nu banii, pentru ca nu a facut averi cantand pe multe scene ale lumii. Am trait doar ceva mai bine decat altii, marturiseste. Am lucrat atatia ani in tari anglosaxone, am cantat 11 ani in Germania, dar si in Cehia si in fostele tari ale CAER-ului, am lucrat un an in Italia… Din 12 luni, stateam opt pe afara. Eu cu Dida Dragan, cu Doina Limbasanu si Nichi Dumitrescu bateam permanent RDG-ul, pentru ca invataseram germana. Era o conditie obligatorie. Astazi, vorbeste fluent patru limbi de circulatie internationala si regreta ca nu i-a spus nimeni, la 20 de ani, ca singura destinatie pe care ar fi meritat s-o aiba in minte era America de Sud. Mi se potriveste perfect. As fi facut o cariera mondiala acolo. Si as fi trait intr-o tara calda, cu oameni calzi… N-am cuvinte sa-ti explic ce rau imi pare ca, in 88, cand m-am hotarat sa plec, nu am ales America de Sud. Acolo e locul meu. In special in Argentina!

A fost agent imobiliar si administrator

In schimb, in 1988 a plecat cu un contract in Statele Unite. Incantata de oportunitatile pe care le intrevedea, a hotarat sa ramana definitiv pe meleaguri straine. Nu este plecarea reprezentativa a vietii mele. Culmea! M-am intors in 94 inapoi definitiv si nu-mi pare rau. Nu regret nici experienta Americii. Am invatat foarte multe. Cum de s-a strecurat pe sub nasul Securitatii? Am avut o pila, recunoaste cu umor. Aveam o invitatie pentru trei concerte si de la un grup de romani cu cetatenie americana, milionari in dolari, care organizau un bal de binefacere si care preferau sa cheme artisti din Romania. Am plecat impreuna cu Maria Ciobanu, Dumitru Farcas si Florin Piersic. La inceput, nici nu mi-a trecut prin cap sa raman. Dar aveam viza pentru sase luni, concertele s-au tot legat si mi-am depus un dosar de rezidenta, pe un contract fictiv, la o televiziune unde cunoscusem o regizoare.

Vreme de patru ani, dosarul meu a fost pierdut, iar eu m-am gasit in situatia ingrozitoare de a NU ma putea ntoarce acasa decat daca nu aveam de gand sa revin n SUA . Am o amintire foarte proasta in legatura cu aceasta experienta. Sigur ca, pana cand nu m-am izbit de toate aceste probleme, California mi-a placut mult. Acolo, a fost agent imobiliar si administrator al unui imobil de opt etaje, cu piscina, spalatorii si gradina. Uneori, in weekenduri, era invitata sa cante la restaurante romanesti sau grecesti, dar neavand contracte pe termen lung, nu se putea trai din arta. Atunci cand a avut posibilitatea, s-a intors acasa cu primul avion. Am spus: Domnilor, pana aici! Eu plec acasa. A fost o perioada foarte interesanta. Am avut multa experienta de acumulat, spune ea, cu diplomatie.

In cautarea iubirii

Despre viata ei, despre dezamagirea unei casnicii scurte, despre pasiunea uriasa pentru America de Sud, descoperita prea tarziu, povesteste in primul volum de nuvele, lansat in luna noiembrie. Buscando lamor sau Cautand iubirea este o carte in care vei gasi tot felul de genuri literare, de la cel epistolar, la poeme simbolice, texte de cantece si chiar basme. Dar si mai adevarat este ca o vei intrezari pe Corina printre randuri, ca si cum te-ar privi pe furis, ca sa vada ce reactie ai. Totul a inceput cu un eseu despre toamna, pe care a fost invitata sa-l scrie pentru o revista. Teiul ei a avut un asemenea succes, incat i-a dat curaj. Insa pasiunea pentru scris si-a descoperit-o cu multi ani in urma, scriind jurnale. Nu erau insa descrieri fidele ale zilei. Erau mai degraba ganduri. Am scris si doua piese de teatru, despre care nu stie nimeni. Pe una singura i-am aratat-o lui Valentin Silvestru, reputatul critic.

Era un boier, un domn si un dulce. Fiind sotul bunei mele prietene, Brandusa Zaita Silvestru, am avut curaj sa apelez la maestru, sa vad ce zice despre > mele. Ne-am intalnit, am baut o cafea. A fost de o politete extraordinara. Dar tot ce mi-a spus a fost exact. > Eu: > El: > Primul critic al acelei piesei a fost chiar dactilografa care a transcris-o, pe care a prins-o subiectul atat de tare, incat era dezamagita cand se termina un act si o lasa in suspans. A scris multe dintre textele de muzica usoara.

Serenada pentru Carul Mare, ultimul sau album, aparut in 2002, este compus in intregime de Corina Chiriac. Si astazi mai canta doua piese de pe el in concerte, cu mare succes. Cartea este facuta din tot ce am scris in ultimii ani. Majoritatea nuvelelor au fost scrise sau redactate in cele sapte luni petrecute in Argentina. Acolo, n emisfera sudica era vara, in timp ce aici era iarna! Cu toate astea am avut destul timp la dispozitie. O scrisoare de Craciun, trimisa prietenilor de acasa, poate fi si ea regasita in carte. A fost asa de bine in America de Sud, incat, daca nu-mi expira pasaportul, probabil ca nu ma intorceam asa curand, dupa 7 luni. In sfarsit, poate ca a fost mai bine asa Exista chiar si un basm de Petre Ispirescu, adaptat, al carui final este cu totul neasteptat. Aparent, primul meu volum, o carte de nuvele si poezii este o carte neunitara. Ceea ce este unitar este mesajul de Speranta, de soliditate si rezistenta n fata greutatilor vietii, fata de care trebuie sa fim tari ca o stnca. De aceea subtitlul acestui prim volum este dat chiar de nuvela Stanca..

Eu m-am uitat enorm de mult prin librarii afara si am remarcat faptul ca niciun volum de nuvele nu mai are lucrari nesfarsite. Au doua-trei pagini, in asa fel incat sa poti sa citesti seara un capitol-doua, fara sa le intrerupi pentru ca iti e prea somn. Mai vine un poem, un mic eseu. Asa a fost gandita si >, pentru a putea trece de la o stare la alta, si totul sa se termine cu bine. Practic, se poate citi intr-o ora si jumatate. Un amanunt interesant: Coperta este aleasa de un redactor al editurii, care are 24 de ani si care nu ma cunostea. El a citit doua nuvele de-ale mele si, cand m-am dus la Brasov, m-a intampinat cu poza pe calculator. Citind doar ce am scris, el a inteles exact ce ma reprezinta: un camp de flori, sub un curcubeu nesfarsit si o fata plina de speranta fericita. Daca ma ajuta Dumnnezeu, va urma candva, n vara anului viitor, volumul doi.

Vrea o cariera in televiziune

In 1994, revenita in tara dupa cei sase ani de absenta, Corina Chiriac a primit cu placere cateva oferte de a modera emisiuni de televiziune. Am prins deja microbul, chiar daca trebuie sa stau in fata sau in spatele camerei de luat vederi. Daca m-ar intreba cineva acum ce-as vrea sa fac in urmatorii zece ani, as zice ca ma intereseaza tot o cariera in televiziune, fie ca solist n continuare, fie ca moderator. Dar, categoric, voi continua sa scriu. Am gasit ca aceasta forma de exprimare artistica ma reprezinta ntr-o forma de care am mare nevoie. Sper ca toti acei semeni ai mei care au nevoie sa viseze, vor cauta iubirea ascunsa n paginile nuvelelor mele. Voi continua sa vorbesc tocmai despre bucuria de a visa. Chiar si un vis imposibil. Nu stii niciodata daca acel vis nu este chiar destinat sa se mplineasca .