I am a Killer este cea mai recenta propunere pe care ne-o aduce Netflix in genul serialelor documentare cu crime adevarate .
Pana acum le vazusem in toate culorile, dar mai era o margine de acoperit, iar aceasta coproductie dintre Netflix, A+E Networks UK si Sky Vision Productions s-a ocupat de asta. In cele 10 episoade care compun primul sezon al serialului, vom parcurge cazurile diferitilor criminali marturisiti condamnati la moarte prin interviuri cu protagonistii lor .
In aceasta intriganta poveste, fiecare capitol dezvaluie exemple extrem de variate care au condus personajele spre coridorul justitiei. Spre deosebire de alte productii asemanatoare, aici nu luam in considerare posibilitatea inocentei; protagonistii au fost gasiti vinovati de o infractiune, iar acest lucru i-a dus la consecintele din acel coridor. Cu toate acestea, privim si diversele zone gri, care ar putea plasa pe oricine in aceeasi situatie: o varsta frageda, o colaborare aparent banala care a facilitat infractiunea sau argumente de autoaparare.
In intregul sau, aceasta serie surprinde o gama impresionanta de posibilitati care pot implica pe cineva intr-un proces judiciar similar. Un factor comun, prezent aproape in fiecare caz, este accesul usor la o arma de foc, combinat cu amestecul periculos creat de consumul excesiv de droguri si alcool.
Aceasta poveste captivanta ne invita sa reflectam asupra realitatilor si complexitatii sistemului judiciar. Prin prezentarea acestor cazuri, suntem adusi fata in fata cu riscurile si consecintele alegerilor noastre si ale societatii noastre. Este o serie profunda, care ne provoaca sa ne gandim la implicatiile actiunilor noastre si sa intelegem ca uneori linia dintre bine si rau poate fi subtire si fragila.
Justin Dickens, unul dintre protagonistii filmului „Sunt un ucigas”. (Sursa: Netflix)
Poate ca una dintre problemele pe care le are eu sunt un ucigas este tocmai lipsa de puncte comune a unor povesti cu altele , nu atat la propriu, cat in conceptia unui intreg. Este greu sa vezi exact ce vor sa ne explice, in afara acumularii de cazuri, iar aceasta lipsa de fir comun inseamna ca nu prea intelegi unde duce serialul. Sunt 10 capitole, dar ar putea fi o duzina sau opt. Nu exista niciun argument care sa fie clar expus, sensul pedepsei cu moartea nici macar nu este pus la indoiala. Este evident ca privitorul va consulta intr-un fel ce crede despre subiect, ci mai degraba pentru ca este ceva iremediabil atunci cand ni se prezinta unul dupa altul cazurile de pedeapsa capitala. Aceasta reflectie nu este atat un merit al productiei, cat ceva inerent subiectului.
Nici ritmul nu este unul dintre punctele sale forte . Dinamica expunerii cazului este intotdeauna foarte asemanatoare, astfel incat ajunge sa fie o pastila repetata iar si iar unde doar detaliile fiecarui caz diferentiaza un capitol de altul. Dar sa mergem cu lucrurile bune: eu sunt un ucigas ne vorbeste despre crime. Este evident, dar aici consta cel mai bun atu al sau. La final, povesteste o serie de cazuri care, desi ar fi putut fi prezentate cu mana mai stanga, sunt acolo, sunt spectaculoase si toate provin din exemplul generic pe care s-ar putea descrie cand se vorbeste despre o crima.
Serialul are o nota umbra pe care nu o vom nega , iar unii dintre indivizii intervievati sunt, cel putin, curiosi. Se concentreaza asupra lor macabrismul productiei. Nu merge la muzica plina de lacrimi si scene pline de sange. El nu are nevoie. Protagonistii lui sunt cei mai buni pe care ii are si stie sa-i foloseasca intr-un mod lent si silentios, astfel incat sa se poata compara fiecare caz .
Nu toti cei care ajung la condamnatul la moarte sunt la fel, nu toti sunt inca mandri de ceea ce au facut si nu toata lumea ar fi putut juca intr-un episod din Criminal Minds . Unii „doar” (si din nou folosesc ghilimele, constienti ca pana la urma vorbim de criminali care nu apartin fictiunii) au fost in locul gresit si au ajuns sa fie implicati intr-un mod la care nu stiau cum sa se astepte. Unii au crescut intr-un mediu in care procentul de esec scolar si criminalitate este mult mai mare decat media, iar persoana din fata noastra simbolizeaza extrema la care se poate ajunge. Altii sunt reci, calculosi si iti da pielea de gaina sa vezi ca decenii dupa ce au fost internati in spital continua sa-si justifice crimele.
Posibil, serialul eu sunt un ucigas nu este primul exemplu de crima adevarata care ne va veni in minte cand ne amintim de acest gen. Cu toate acestea, pentru cei dintre noi carora le plac serialele politiste, acesta va putea sa ne multumeasca, fiind capabil sa transfere productii de sine statatoare in lumea documentarelor.
Primul sezon din „I am a killer” este acum disponibil pe Netflix si este pregatit sa va uimeasca si sa va incante toate simturile!
