“In ciuda primului cuvant din titlu, volumul de fata nu este un manual cu in­struc­tiuni utile care sa te invete cum sa fii fericit”, tine sa fie foarte limpede Daniel Gilbert, profesor de psihologie la Harvard.

“In cautarea fericirii” a castigat in 2007 premiul Aventis acor­dat de Royal Society Prizes for Science Books pentru cea mai buna

de stiinta ce se adreseaza unui public nespecialist. Apeland la teo­rii si cercetari din domenii precum psihologia, neuro­stiinta cognitiva, filosofia si stiinta comportamentala, intr-un limbaj accesibil, cu o argumentare bine construita si cu mult umor, cartea urmareste sa ne faca constienti de capcanele pe care ex­perienta ni le intinde atunci cand incercam sa ob­tinem acele lucruri care ne fac fericiti.

Este vorba des­pre acele capca­ne de care este res­ponsabil propriul creier – “un falsificator talentat”. Ceea ce ne e propriu printre ata­tea altele si ne deosebeste de lumea animala este si capacitatea noastra de a ne gandi la viitor. Pre­zentul poa­te sau nu sa ne ofere moti­ve de a fi fericiti, insa viitorul pe care il construim cu totii la nivel proiectiv trebuie sa ne rezerve ceva fericire. Cu ajutorul imaginatiei, construim viitoare situatii fericite si luam acele decizii care sa ne conduca la ele. Pana aici nimic neobis­nuit. Gilbert investigheaza tocmai “modul in care procedeaza creierul uman ca sa-si imagineze propriul viitor, cum anume si cat de bine poate el anticipa care dintre situa­tiile de perspectiva ne bucura cel mai mult”.

Si des­coperirile sunt… neasteptate. Ana­lizand unele in­stru­mente de lucru ale masina­riei cerebrale – memoria, perceptia si imaginatia –, desco­pe­rim ca acestea, din ratiuni de “eco­nomie”, trisea­za si ne ofera con­struc­tii mentale iluzorii. Nume­roa­se experimente au dovedit, de exemplu, ca “memoria nu este un scrib constiincios care tine un jurnal complet al experientelor noastre, ci un

rafinat care selec­tea­za si salveaza elementele-cheie ale unei povestiri“, iar reme­mo­ra­rea este de fapt o fabricare, o com­ple­tare a spatiilor goale cu toa­te de­taliile pe care me­moria nu le-a putut inma­gazina intocmai. Creie­rul “ghiceste si el cat se poate de bine de ce natura o fi informatia lipsa si trece la completarea sce­nei“. Tot astfel se in­tam­pla si cu ima­ginatia care la randul sau ne ofera prospectiv iluzia realitatii. Procesului imaginativ i se pot imputa mai multe “metehne”.

Actio­nea­za asa de rapid si eficient, incat “nu ne putem abtine sa ne as­teptam ca viitorul se va realiza conform detaliilor pe care ni le inchi­puim”. In generarea perspectivelor fericite se strecoara ade­sea erori de care nu suntem constienti. Citind aceasta carte veti intelege mai bine de ce fericirea uneori “nu este nici ceea ce ne-am imaginat si nici nu se afla acolo unde am crezut c-o vom gasi”. Tre­buie sa vi se fi intamplat…