Epopeea lui Gilgameş este considerată a fi cel mai vechi poem epopee din lume, fiind atribuită regelui scitu din Uruk – Gilgameş, și datează în urmă cu peste 4 milenii. Prezintă simboluri sumeriene, mituri babiloniene și, mulți oameni de știință consideră această epopee drept cea mai veche înregistrare de literatură a acțiunilor, miturilor și legendele vechiului Imperiu Mesopotamian, influențând culturile simultane din Marea Mediterană. Ea reflectă o lume a supranaturalului, a mizeriei și aripei, însumând mai multe legende din istoria popoarelor vechi. Ea se împarte în 12 tablete, și va fi subiectul acestei lucrări.
Istoria epopeii lui Gilgameș
Epopeea datează din jurul anului 1700 ș.a.c, și are loc în regatul Uruk, situată în Mesopotamia. Aripile lui sa sunt perfecte pentru a întâlni mai mulți zei și mituri, făcând aluzie la inabilitatea Universului de a face față provocărilor sale fără ajutorul prezenței divine. Titlul complet al epopeii este Cântecul Care Spune Glorii Regelui Gilgameș, acesta fiind autorul. Se crede că a fost compus în limba sumeriană, a rămas în forma sa originală și nevariată pe parcursul a 3 milenii de istorie, dovedind că a incarnat profunzimea spiritului sumerian și supra-fizicului.
Tableta I: despre Gilgameș
Acum știm că înainte de toate era un erou, un monarh și de-asupra tuturor – un zeu. El era necontestatul rege al cetății Uruk și al regatului lui Sumer. Gilgameș a fost singurul personaj în care mitul babilonian se concentrează și îl folosește pentru a sublinia vechile mituri sumeriene. El se născuse într-un mijloc al duhurilor divine și una dintre părțile corpului său fusese creată de un destin divin. Gilgameș a fost văzut ca modelul suprem al puterii și al marii acolade a unui rege în Mesopotamia. El a luptat împotriva răului și a fost supremul reprezentant al dreptății divine în istoria anticității.
Tableta a 2-a: Prezența lui Dumnezeu
Tableta a 2-a subliniază existența lui Dumnezeu și prezența sa în epopee. După ce Gilgameș pleacă din Uruk în căutare de veșnicie și înțelepciune, el ajunge la templul lui Dumnezeu – Ea, cel mai puternic zeu din panteonul babilonian. El îl întâlnește pe Dumnezeu și discută despre lumea veche, despre lumea divinilor și despre absolutul imperiu creat de el. Zidurile cetății Uruk erau construite din cărămizi cu un mesaj scris pe ele – o lume prea perfectă și puterea divină a suveranii sale. Dumnezeul Ea îl îndrumă pe Gilgameș să meargă la mare pentru a-și găsi eternitatea, cum s-a oprit timpul și ființele sale divine care trăiesc.
Tableta 3: Viața lui Gilgameș după aventuri
Gilgameș reușește să revină acasă – în Uruk – câștigând cunoașterea și înțelepciunea absolută, vindecând poporul de frica inamicului și câștigând ceea ce se cheamă „Om ideal”, alteifiind inima unui lider, curajul și generozitatea unui războinic, essentialul unui mercenar și înțelepciunea unui șaman. Pe lângă toate astea, după ce a înfruntat divinitatea, se întoarce și se va îndura sufletul său put which will direct his spirit and his heart towards the love for his loyal wife, the Loyal Queen Humbaba.
Tableta 4: Respectul lui Gilgameș pentru neamul său
Tableta a 4-a se concentrează asupra prețuirii de sine și a devotamentului pe care Gilgameș l-a manifestat către subiecții lui în Uruk. După ce reușește să câștige cele mai importante lucruri pentru a supraviețui vremurilor dificile, Gilgameș se reîntoarce în Uruk. Acolo, el construiește temple, se oferă ca stăpân al nicăiriilor și realizează ca act de devotament miracole precum construirea unei temple în onoarea zeului Anu, care a ajutat răsăritul primelor dovezi ale civilizației antice. El ține și festivaluri în cinstea eroilor săi și fără regrete nu îi omit din adorație, intenționează să edificau templu în cinstea lor și să le poarte onoare, chiar și după moartea lor.
