Locatie, locatie, locatie. Al cincilea roman al lui Daniel Mason, North Woods, este povestea unui loc – o casa galbena in adancul padurilor din vestul Massachusetts – si a succesiunii sale de ocupanti, umani si de alta natura, care isi lasa amprenta asupra proprietatii pe parcursul a patru secole.
Totul incepe cu o pereche de tineri indragostiti care, „lepadandu-si jugul puritan… au fugit la… Arcadia lor privata”, scrie Mason. „Ajunsesera la fata locului in prospetimea lunii iunie, alungati din sat de oamenii sai, strabatand poteca caprioarelor prin padure, vai, plantatii de ferigi si mlastinile cutremuratoare… A disparut Anglia, a disparut Colonia. „
Citim despre ceea ce s-a intamplat cu femeia zeci de ani mai tarziu in scrisoarea anonima a unei „roanice de cos”, care a raportat ca „paganii” au venit „in numar mare”, dand foc palierelor si ucigandu-si familia si vecinii. Capturata impreuna cu bebelusul ei, cosmaroasa scrie despre cum a fost dusa intr-o casa de lemn si piatra de sub un munte si a fost ingrijita de o batrana cu un crucifix de fier la gat si o Biblie pretuita – parte a perechii de tineri indragostiti. — care a fost un prieten al indianului care a crutat-o pe cosmar. Cand apar soldati britanici razbunati, batrana face tot ce poate pentru a-si proteja prietenii.
North Woods reuseste, in mod impresionant, sa echilibreze atat vederea ingusta, cat si cea lunga, concentrandu-se intim pe viata fiecaruia dintre locuitorii casei, cuprinzand totusi in mod expansiv istoria americana, istoria naturala si mersul necrutator al timpului si ciclul anotimpurilor.
Romanul este mai presus de toate o poveste despre efemeritate si succesiune, despre felul in care timpul se acumuleaza in straturi, precum pamantul sedimentar. Multe dintre personajele si creaturile lui Mason ajung la un final violent. Ei mor cu toporul, prin impuscatura, prin expunere, prin infarct si dureri de inima, prin accident de masina, de catre leii de munte cunoscuti ca catamounts. Padurea sufera si ea, defrisata salbatic pentru pasunat, batuta de vant, incinerata de incendii. Iubitii frasin, fagi, castani, ulmi si cucuti sunt afectati de diverse ciuperci invazive, insecte si alti agenti patogeni. Prezentul este bantuit de trecut, atat la propriu, cat si la figurat.
Un post-doctorat care studiaza „efemerele de primavara – flori adanci din padure care au inflorit pentru scurt timp in lumina trecatoare a soarelui inainte ca copacii sa se infrunzi si sa se inchida baldachinul” – este o adaugare tarzie la distributia extinsa a lui Mason. Ea rezuma clar tema generala a romanului: „Singura modalitate de a intelege lumea ca altceva decat o poveste despre pierdere este sa o vezi ca pe o poveste despre schimbare”.
Una dintre deliciile North Woods este varietatea absoluta a personajelor lui Mason. Printre acestea se numara un pomic obsedat de mere care lupta de partea gresita a Razboiului Revolutionar si fiicele sale gemene, una feroce, cealalta indragostita; un pictor naturalist singuratic, inchis, care se conecteaza prea scurt cu sufletul sau ideal; o tanara mama neagra care fuge de sclavie si vanatori de recompense; un conjurator; un schizofrenic a carui mama corespunde cu detinutii din inchisoare in timp ce fiul ei halucineaza despre fostii locuitori ai casei; un reporter pentru revista True Crime ; un pasionat de istorie recent vaduv, exclus din societatea sa istorica pentru comportament sexual gresit.
Dar eleganta cu care Mason invarte si leaga aceste povesti in 12 capitole (fiecare aproximativ legat de o luna diferita) este cea care uimeste cu adevarat. In sectiunile ulterioare, el se intoarce cu zeci de ani in urma pentru a lepada punctele libere sau pentru a imperechea postum personaje al caror timp pe Pamant este separat de secole. Un exemplu: la o expozitie retrospectiva a lucrarii singuraticului artist din secolul al XIX-lea, studenta postdoctorala — care nu stie nimic despre lunga resedinta a artistului in casa galbena — este incantata de detaliul complicat cu care a pictat copaci sanatosi pe care ea a cunoscut doar ea. in starea lor slabita.
Mason imbunatateste sentimentul de schimbare continua prin descrieri luxuriante ale mediului natural si prezente fantomatice care in diferite puncte ii canalizeaza pe Nathaniel Hawthorne, Henry David Thoreau, The Overstory de Richard Powers si Lincoln in the Bardo de George Saunders. Sunt „busteni, cu pene de ciuperca ca curcanul”, scrie el, si umezeala de martie, cu „pomii goi, ceturile, noroiul ca niste placi indoite de lut de olar”.
Pregatirea medicala si psihiatrica a lui Mason informeaza un istoric al unui pacient psihic de la mijlocul secolului al XX-lea care se confrunta cu o posibila lobotomie, precum si descrieri ale cadavrelor in descompunere – care amintesc relatarea senzuala a lui Jim Crace despre consecintele fizice ale uciderii unei perechi de zoologi in Being Dead (2001).
Dar chiar si moartea poate fi regenerativa, asa cum se demonstreaza in acest pasaj uimitor despre germinarea unui soi special de mere care iese din mormantul putin adanc al unui soldat britanic:
„Acum, in locul care a fost candva burta barbatului care i-a oferit marul femeii, unul dintre semintele de mar, adapostit in cutia toracica zdrobita, isi rupe haina si cade o radacina in pamant, ridica o pereche de cotiledoane de un verde pal. Un lastar se inalta, se ingroasa, cauta barele de lumina deasupra lui, desparte usor a cincea si a sasea coasta care pazea candva inima slaba a mortului”.
Retineti cuvantul slab . Este un descriptiv care – bland, linistit – separa un mare scriitor de unul pur si simplu bun. Nu este nimic slab in aceasta carte, sau talentul lui Daniel Mason.
