Big Brother – o emisiune controversata

Fenomenul Big Brother a avut o evolutie de invidiat inca de la prima editie, din 1999. De atunci s-a raspandit in peste 70 de tari, in unele ajungand sa depaseasca 10 sezoane, adunand audiente de sute de milioane de oameni la nivel mondial. Criticat pentru simplitate si conceptul de a lipsi de intimitate un grup de oameni, dar si iubit pentru inovatie si accesibilitate, reality show-ul a batut practic orice recorduri in materie de televiziune, stiind cum sa ajunga aproape in fiecare casa. Asa ca cel mai probabil, peste cateva zeci de ani, inca va fi studiat ca exemplu de succes fulminant in televiziune.

“Big Brother” a luat nastere pentru prima data sub forma de idee in Danemarca, insa a fost pus in aplicare sub forma sa bine cunoscuta in Olanda, in 1999. Succesul a fost atat de mare, incat conceptul a fost importat de multe alte state, de pe toate continentele. Numele emisiunii vine de la faimosul roman al lui George Orwell, “1984”, care prezinta o societate totalitara, in care fiecare cetatean este urmarit si ascultat atent de o figura atotputernica si semi-mitologica creata de aparatul de stat, pe numele sau “Fratele cel Mare”. Aceasta figura creata insa pentru a critica totalitarismul real avea sa ajunga un simbol al emisiunilor de divertisment, conotatia sa initiala fiind lasata in urma.

Conceptul emisiunii “Big Brother” este destul de simplu, desi a fost adaptat de fiecare tara astfel incat sa atraga un public cat mai numeros. In principiu, un grup de oameni sunt alesi pentru a locui intr-o casa in care fiecare miscare le este urmarita atent de zeci de camere si microfoane. Practic, participantii (de obicei in numar de maximum 15) isi traiesc viata timp de cateva luni sub ochii intregii tari. Si, ca si cum stresul nu era suficient, ei trebuie sa incerce sa fie placuti colegilor, dar si publicului, pentru a nu pierde premiul cel mare, o suma consistenta de bani, care in SUA, de exemplu, se ridica la 500.000 de dolari. In fiecare saptamana cei din casa propun doi colegi mai antipatici care sa fie scosi din locuinta, publicul urmand sa decida prin vot telefonic cine anume sa aiba parte de acesta soarta. Insa unii participanti nu au mai asteptat deznodamantul, incercand sa isi promoveze talentele astfel incat sa aiba succes si dupa terminarea emisiunii. Asa au luat nastere mai multi actori, cantareti si prezentatori TV.

Pentru a face emisiunea mai picanta, concurentii primesc sarcini saptamanale, de obicei destul de ciudate, cum ar fi sa danseze de fiecare data cand aud muzica. In plus, trebuie sa se ocupe de toate treburile domestice. Daca totul merge bine, concurentii primesc mici beneficii, precum produse considerate de lux sau vizite in casa. Daca “Fratele cel mare” nu este multumit, li se taie din beneficii, crescand tensiunea in casa. Primele sezoane din “Big Brother” au avut mereu un succes imens, insa in unele state acesta a pierit rapid dupa urmatoarele sezoane, in timp ce in altele a depasit sezonul 10, avand in continuare audienta foarte buna.

In unele tari s-au ales concurenti care pareau ca ar fi interesanti sa faca sex in fata intregii tari, cum a fost in Brazilia, in timp ce in alte tari mai conservatoare s-a schimbat formatul emisiunii pentru a pastra interesul. Multe schimbari au avut loc in Marea Britanie, unde o data casa a avut concurenti exclusiv de sex feminin, in alt sezon s-a incercat intinderea nervilor participantilor la maximum (cativa chiar cedand nervos) ori s-au mimat evacuari din casa pentru a testa reactiile concurentilor si a creste tensiunea dintre ei.

Tocmai unele din aceste schimbari piperate au atras numeroase critici pentru “Big Brother”, mai ales cand concurentii erau momiti sa lucreze cu autoritatea din spatele camerelor si intorsi unii impotriva celorlalti. Un exemplu a fost cel din Romania, in care participantilor li s-a propus sa fure pelerina pentru dus a unei concurente mai pudice contra unei recompense. In plus, urmarirea constanta si erodarea psihica a concurentilor nu ar trebui sa fie o forma de distractie niciodata, spun unii.

Tocmai de aceea, introducerea emisiunii in tari fost comuniste precum Romania sau Bulgaria a fost un adevarat test din cauza istoricului acestor state. Insa succesul nu a intarziat sa apara, mai ales in cadrul primului sezon, entuziasmul pierind mai apoi la noi in tara. Se pare ca oamenilor le place sentimentul de superioritate asociat voyeurismului, dar mai ales si cel de a decide soarta concurentilor printr-un vot simplu.

In mod clar “Big Brother” a fost si este mai mult decat o emisiune. Este un fenomen cultural intr-un anumit fel, chiar daca nu are prea multe conotatii pozitive. Insa a facut lumea sa discute, sa se infierbante si sa faca declaratii. Cu alte cuvinte, a intins cele 15 minute de faima pana la un nivel invidiat de alte emisiuni. Adica si-a atins scopul.