Citirea in cartile de tarot necesita prezenta unui pachet de carti care au aparut prin secolul XV in Europa. Aceste carti au fost folosite in special in anumite jocuri de carti in Itaila si Franta. Incepand cu secolul XVIII insa, acestea au fost folosite cu precadere de catre ocultisti si mistici pentru a incerca sa ghiceasca viitorul cu ajutorul lor si a gasi noi drumuri spirituale si mentale. In prezent, acest tip de carti este folosit de vrajitori la targuri si balciuri, ghicitori si la cunoscatori intr-ale magiei si ocultelor.

Cartile de tarot sunt formate din patru culori care difera in functie de tara de unde provine pachetul. In cadrul fiecarei culori exista carti cu numere care pornesc de la as si se termina la zece si patru carti cu fete. Fiecare dintre cele patru culori ale pachetului are deci cate 14 carti de joc. Tarotul prezinta si 21 de carti folosite drept atu sau carti cu costume si o singura carte de joc cunoscuta ca Nebunul sau Prostul. Aceasta carte poate fi folosita ca si atu sau poate fi doar o carte obisnuita.

Se pare ca prima aparitie pe care au avut-o cartile de tarot a fost in cartea lui Francois Rabelais, Gargantua si Pantagruel. Povestea gigantilor a cunoscut pentru prima data aceasta denumire a cartilor de joc ce aveau sa devina o intreaga moda. Desi in unele tari aceste carti sunt utilizate in cadrul unor jocuri, in altele, acestea sunt folosite doar de ghicitori si initiati intr-ale magiei care le folosesc in scopuri divinatorii. In cazul ocultistilor, aceste carti sunt impartite in arcana minora care insumeaza cele zece carti cu numere si cartile de curte si arcana majora care insumeaza cele 21 de carti cu costume si Nebunul. Desi unii scriitori ocultisti ajung sa gaseasca aceste carti in cadrul culturilor Egiptului antic sau in Kabballah, aceste cercetari nu sunt documentate, astfel incat singurele documente care atesta prezenta si existenta cartilor sunt din secolul XVIII.

Primele jocuri de carti au ajuns in Europa in secolul XIV, iar cartile de tarot au fost create in nordul Italiei prin secolul XV, atunci cand, pe langa pachetul obisnuit de carti, au fost adaugate cele 22 de ilustratii alegorice. Aceste carti au fost numite carti ale triumfului mai intai, ele fiind numite atuuri sau carti cu imagine in restul lumii. Primele dovezi literare ale acestor carti vin din anul 1442 din Franta, iar cele mai vechi carti de tarot gasite sunt pictate de mana din secolul XV si au fost facute pentru familia Visconti-Sforza din Italia.

Primele pachete de carti

Cartile de tarot au istoria lor proprie care incepe in anul 1418 cand acestea sunt mentionate pentru prima oara. Martiano da Tortona prezinta cele 16 carti cu imagini ale zeilor grecesti impreuna cu un pachet obisnuit de carti pe care erau desenate si pasari, acestea nesemanand deci pachetelor obisnuite. Printre motivele neobisnuite adaugate cartilor se numara eroi din mitologii europene, filosofi, poeti, astronomi, si idei heraldice. La inceput, aceste carti originare din Italia erau numite triumfi si au inceput sa se raspandeasca in Italia. Prin secolul XVI, acestea ajunsesera deja la casele tuturor nobililor italieni si erau folosite in diverse jocuri de carti.

Cartile de tarot facute in secolele XIV-XVI au fost pierdute, doar cateva parti din pachete ramanand si in prezent in cateva muzee printre care Academia Carrara, Casa Colleoni si muzeul Morgan. Pachetul trimis familiei Sforza Visconti este singurul ramas intact, tocmai de aceea, el a fost duplicat si impartit in toata lumea, prezentand la ora actuala cel mai comun si vechi pachet de carti din punct de vedere al ilustratiilor. Acest pachet este si cel mai faimos caci a fost creat pentru a-i sarbatori pe Francesco Sforza si Bianca Maria Visconti.

Cartile de tarot pictate de mana erau in secolele XV- XVI un privilegiu adus caselor mari de nobili. In istoria incipitului cartilor de acest gen erau realizate slujbe religioase care fugareau raul ce se gasea in interiorul cartilor. Acest proces de exorcizare ducea la o oarecare frica de acest tip de carti. Guvernul civil nu interzicea insa manufactura tarotului si nici a cartilor sale. Cum in secolele XV—XVI cartile de joc erau interzise in multe colturi ale Europei, aceste carti de joc nu erau incluse pe lista jocurilor interzise.

Cum primele carti de tarot erau facute de mana, se crede ca numarul acestora a fost unul mic. Abia dupa inventia tiparnitei s-a putut trece la productia in masa a acestui tip de carti de joc si abia atunci popularitatea lor a inceput sa creasca in cadrul tuturor claselor sociale. Dintre cartile de tarot iesite din primele prese, cele din Franta inca mai exista, tiparul lor cel mai popular tragandu-se din Marseilles si tocmai de aceea, acel tip de carti este numit Tarotul de Marseilles.

Jocul cu cartile de tarot

Desi in prezent acestea se folosesc mai mult pentru ghicit, atunci cand au fost create, cartile tarotului erau folosite in diferse jocuri cu carti. Jocul tarotului are nenumarate variatii, iar primul pachet de carti a fost chiar insotit de un manual cu reguli. Doar jocul de tarot Bollogneze Otocento a supravietuit in Italia, celelalte pierzandu-se in timp. Jocurile ce implica acest tip de carti si-au pierdut din popularitate in Italia. In alte parti ale lumii insa, aceste jocuri inca se mai desfasoara. Jocul francez de Tarok este mai popular in Europa centrala.

Cartile de tarot si ocultul

In prezent, cuvantul tarot aduce aceluia care il aude o senzatie de mistic, necunoscut ce se doreste a fi aflat si ghicitoare. Tarotul este asociat in prezent cu ghicitoarele, divinatia si magia. Ceea ce putini stiu insa este ca abia in secolul XVIII ocultistii, ghicitorii, magicienii si misticii au adoptat pachetele de carti de tarot in societatile lor secrete. Abia in aceasta perioada, studiile referitoare la tarot au inceput sa izvorasca, mai toti oamenii incercand sa afle de unde se trage traditia acestui tip de carti de joc. In prezent, aceste carti de joc sunt folosite de magicieni, ghicitori, ocultisti si oameni obisnuiti care incearca sa descopere secretele cititului in aceste carti.

Cartile de tarot si diversitatea lor

Cartile de joc sunt diferite si prezinta imagini simbolice diferite in functie de tara in care au fost produse. Anumite tipare ale regiunii in care acestea au fost facute au putut fi identificate, iar cel mai important astfel de tipar este cel al Tarotului de Marseilles. Unele pachete de carti au chiar 96 de carti de joc pentru ca includ, pe langa cartile obisnuite, si cele 22 de carti cu imagini, semnele zodiacale cu cele patru elemente care le guverneaza si motive traditionale de tarot. In timp ce unele pachete sunt functionale, altele sunt facute drept obiecte artistice, insumand doar cele 22 de carti cu imagini.

Cartile de tarot frantuzesti au ajuns sa fie cele mai raspandite din lume. Ele au aparut in alte state decat Franta prin secolul XVIII cand pe cartile cu imagini se aflau animale. Aceste carti de provenienta frantuzeasca sunt folosite in general la jocurile de carti si nu in cazul divinatiei. Ele sunt imprastiate in toata lumea si folosite in mod frecvent in jocuri de tarot.

Cartile de tarot sunt insa originare din Italia, aici aflandu-se cele mai vechi pachete de carti de acest fel. Ele sunt cele pe care se bazeaza tarotul ocult, iar patru pachete de carti inca mai sunt folosite in jocuri de societate. Cele patru pachete poarta numele de Bolognese, Siciliano, Piemontese si de Besancon. Numele lor sugereaza in mod evident zona din care provine designul si manufactura originala a pachetului.

Pachetele oculte de carti de tarot

Jean Baptiste Alliette, cunoscut sub numele Etteilla, este primul care a inventat cartile de tarot folosite in practicele oculte. El le-a legat de Egiptul antic si le-a grupat in arcana majora ce cuprinde cartile: Nebunul, Lumea, Judecata, Soarele, Luna, Steaua, Turnul, Diavolul, Moartea, Abstinenta, Omul Spanzurat, Justitia, Roata Norocului, Pustnicul, Puterea, Trasura, Iubitii, Hierofantul, Imparatul, Imparateasa, Preoteasa si Magicianul, si arcana minora care cuprinde cele 56 de carti obisnuite: cele 10 carti cu numere si cele patru de curte in cazul fiecarei culori.

Cartile de tarot sunt deseori puse in legatura cu Kaballah hermetica pentru ca fiecare imagine este in concordanta cu principiile kabalistice. Desi designul este considerat unul simplu si obisnuit, nu se poate trece cu vederea faptul ca fiecare carte cu imagini ascunde simboluri ezoterice. Cartile vechi sunt mai putin detaliate decat cele mai noi ca si cele din Marseiiles care au simboluri distincte pe cartile cu numere, simboluri care se repeta. Pachetele de carti Marseilles sunt cele mai folosite in cazul ghicitorilor si ocultistilor, acestea nemaifiind utilizate in cazul jocurilor de societate.

Aleister Crowley era un impatimit al ocultelor si tocmai de aceea, el a dorit sa isi faca propriul pachet de carti de tarot. El a angajat deci o artista si i-a dat indicatii cu privire la designul cartilor, formand cartile de tarot Thoth. Aceste carti erau foarte colorate si abundau in simboluri ezoterice si oculte.

In prezent, cartile de tarot sunt multe la numar in ceea ce priveste tipul lor. Popularitatea crescanda a dus la aparitia a numeroase feluri si designuri de carti de acest gen. Printre cele mai cunoscute se afla cele ale indragostitilor de pisici, cele ale vrajitoarelor si tarotul acvarian. Tarotul alchemic si cel al copacului vietii au cateva modificari in ceea ce priveste designul si simbolistica.

Cartile de tarot in literatura

Inca din secolul XVI, aceste carti au fost folosite pentru crearea poeziei si in intriga unor romane. Fiecare carte de tarot este folosita pentru ca personajele cartii Asii din Maneca a lui Charles Williams sa poata trece prin spatiu si timp si sa poata crea materia sau sa o distruga ori sa provoace furtuni ingrozitoare. In cartea Castelul Destinelor Incrucisate de Italo Calvino, calatorii medievali care ajung la un anumit castel se vad in imposibilitatea de a vorbi, fiind nevoiti sa utilizeze ce gasesc la indemana pentru a putea conversa si pentru a-si spune povestile. Ei folosesc un pachet de carti de tarot pentru a-si spune povestile care sunt de fapt construite de narator, astfel numindu-se implicatiile si complicatiile aduse de comunicare, destin si prezenta transcendentului in viata oamenilor obisnuiti.

In psihanaliza, Carl Jung este cel care a gasit o importanta in ceea ce priveste cartile de tarot. Pentru el, aceste carti reprezentau arhetipuri (persoane sau situatii impregnate in constiinta colectiva a tuturor oamenilor). Aceasta teorie lansata de el a starnit controverse si noi studii in domeniu. Cum fiecare om putea vedea un arhetip diferit in fiecare carte de tarot, ideile si perceptiile fiecaruia puteau fi aflate punandu-l pe individ sa aleaga o carte din tot pachetul cu care se identifica. Individul care participa la un astfel de experiment poate explica de ce a ales cartea respectiva si ce inseamana aceasta, insa si celelalte, pentru respectivul subiect. Alti psihanalisti au ajuns la concluzia ca cele 22 de carti cu imagini din pachetele de tarot reprezinta diferite stagii ale vietii de la nastere si pana la moarte.

Pachetele de carti de tarot aparute in prezent schimba in mod iremediabil cartile individuale. Fiecare tip de pachet de carti creat de un cult ezoteric sau de un impatimit al artei transforma insemnatatea cartilor per total si le transforma pe acestea intr-o noua moda. Cartile incep sa devina din ce in ce mai neconventionale si sa urmareasca noi si noi trenduri. Exista si carti de tarot cu imagini din cultura pop inspirate din desene animate si benzi desenate, insa si carti moderne de oracol. Cartile de tarot oracol prezinta simboluri si imagini ale ingerilor, zanelor, totemelor, zeitelor, demonilor sau runelor printre altele, schimband simbolurile dupa care trebuie sa se uite ghicitorii atunci cand citesc in carti.