Individualitatea poate fi definita ca auto-realizare printr-un proces care integreaza constientul si inconstientul. Tema individualitatii a atras interesul in diferite discipline, inclusiv psihologia. Aceasta deoarece acest proces are loc din primii ani de viata pana cand persoana atinge autonomia si independenta. Acest concept capata nuante in diverse aspecte. Una dintre cele mai importante abordari a fost cea a lui Jung. Importanta care i se acorda este posibilitatea ca persoana sa se dezvolte, dar in relatie cu ceilalti.

Cu alte cuvinte, oamenii isi desfasoara potentialul si interesele respectand in acelasi timp societatea careia ii apartin si in care traiesc. Sa vedem despre ce este vorba.

Ce este individualizarea?

Creatorul ideii de individualizare ca aspect cheie de dezvoltat este Jung. Acest psiholog si-a bazat o mare parte din teorie pe procesul de individuare ca obiectiv pe care fiecare fiinta umana incearca sa-l atinga.

Pentru psihanalist, este o chestiune de o mai mare constientizare de sine . Definitia pe care o ofera in lucrarea sa Tipuri psihologice este urmatoarea:

„Procesul prin care individul este constituit si singularizat, si in special procesul prin care individul psihologic se dezvolta ca entitate diferita de psihologia generala, de colectiva. Individualizarea este asadar un proces de diferentiere, al carui scop este dezvoltarea personalitatii individuale.”

Cum se dezvolta individualizarea?

Individualizarea are loc intotdeauna intr-o maniera conflictuala, deoarece este cautarea integrarii si armoniei intre tendintele opuse . Aceasta se refera la tensiunea generata intre constient si inconstient, individ si colectiv.

Unirea contrariilor este cea care ne permite sa avem o personalitate unificata, coerenta si bogata.

Desi exista diferite propuneri cu privire la modul in care se produce dezvoltarea individuatiei din teoria lui Jung, o sinteza schematica reuneste etapele mentionate mai jos.

Primul stagiu

Incepe cu recunoasterea acelor aspecte ale noastre care sunt acoperite si fac parte dintr-un inconstient care, pana acum, a fost necunoscut. Persoana recunoaste ca exista ceva dincolo de constiinta si se misca pentru a determina ce este si a-l transcende.

Al doilea pas

Aceasta are de-a face cu acceptarea zonelor gri, adica cu intalnirea si acceptarea acestor aspecte ascunse. Multe dintre elementele sale nu sunt acceptate sau apreciate social. Cu toate acestea, ele trebuie acceptate ca parte a naturii noastre si trebuie sa invatam sa traim cu ei.

Gasim acolo importanta pe care Jung a acordat-o integrarii si armoniei contrariilor. Daca aducem aceasta idee in prezent, am putea-o explica ca acceptand propriile noastre limitari si aspectele de care nu suntem atat de mandri. Adica acceptam faptul ca suntem imperfecti.

Al treilea pas

Este intalnirea cu arhetipuri sexuale, precum anima si animusul. Anima se refera la aspectul feminin la barbati, in timp ce animus se refera la aspectul masculin la femei.

Pasul patru

Aceasta este etapa acceptarii limitelor noastre, adica zonele noastre gri. Ne vizualizam din smerenie si ne indepartam de omnipotenta.

Al cincilea pas

Ultimul pas se refera la individuarea insasi, care se obtine prin integrarea contrariilor. Cu alte cuvinte, se termina cu un psihic armonios. Dupa cum a mentionat Jung (1939) in scrierile sale, „psihicul inceteaza sa mai fie doua jumatati incongruente si devine un intreg”.

Asa cum nu exista doi oameni la fel, nici doua procese de individuare nu sunt la fel. Toata lumea trece prin proces intr-un mod unic si singular.

Importanta individualizarii in dezvoltarea vietii

Individualizarea este importanta deoarece este orientata spre integrare. Daca incercam sa extrapolam conceptul lui Jung la un moment mai actual – si sa ne distantam de psihanaliza – am putea spune ca inseamna sa ne dam seama ca „facem parte din ea, dar suntem diferiti” .

Ne regasim in grupuri care ne omogenizeaza; facem parte dintr-o comunitate si o familie, cu care impartasim trasaturi comune. In acelasi timp, putem recunoaste ca suntem diferiti si ne putem concentra pe dezvoltarea potentialului nostru.

Observam astfel o tensiune intre individ si colectiv, intre apartenenta si diferenta.

Este important de mentionat ca absenta unui proces de individuare are un cost. Pentru Jung, cei care nu reusesc sa-si exploreze lumea interioara si sa se conecteze la ea ar putea dezvolta diverse probleme in ceea ce priveste stima de sine, in cadrul cuplului, printre altele.

Cum se promoveaza procesul de individuare?

Diverse aspecte pot insoti si sprijini procesul de individuare. Mai jos, amintim unele dintre cele mai relevante, intr-o sinteza care imbina lecturi propuse din psihologia jungiana, dar si contributii mai actuale.

  • Prin acceptarea contrariilor. Aceasta este una dintre cheile psihoterapiei analitice. Adica, recunoasterea tendintelor si, astfel, impiedicarea oamenilor sa cada in extreme.
  • Evitati dependenta. Pe calea individuatiei, Jung precizeaza ca relatiile terapeutice trebuie sa faciliteze autonomia. Cu alte cuvinte, trebuie sa impiedicam pacientul sa creeze o legatura de dependenta fata de terapeut. Este esential ca el sa poata dezvolta resurse pentru a se putea descurca singur.
  • Promovati un mediu de atasament sigur. Individualizarea este un proces de detasare de anumite idei ale parintilor si semenilor nostri. Cu toate acestea, pentru a explora lumea, este, de asemenea, necesar sa te simti in siguranta si increzator in ea. Aceste conditii sunt favorizate de cadre relationale de atasament sigur.

Care sunt limitele procesului?

Dupa citirea propunerilor lui Jung, anumite idei pot parea putin vechi, putin accesibile sau de inteles pentru a face fata vicisitudinilor vietii de zi cu zi. Cu toate acestea, contributiile lui Jung la teoria dezvoltarii autonomiei si cresterii individului nu pot fi ignorate.

Este vorba de reinterpretarea teoriei pentru a putea face o lectura mai actuala si mai practica a acesteia . Aceasta este una dintre limitele teoriei sale.

A fost criticata si accentul excesiv pe ideea realizarii totalitatii integratoare. In multe cazuri, aceasta idee poate fi confundata cu perfectionismul.

Cu toate acestea, este mai degraba opusul: recunoasterea faptului ca exista tendinte opuse in interiorul nostru, zone opuse de lumina si zone de umbra. Dar nu din punct de vedere filozofic sau existential; aceasta recunoastere ar trebui sa ne permita sa fim mai functionali in fiecare zi.

Cunoasterea de sine ca busola de individuare

Pentru unii, interpretarea individualizarii poate fi un proces complex, deoarece prezinta contradictii intre dorinta de a apartine si dorinta de a fi unul.

Totusi, acest lucru nu trebuie gandit in termeni exclusivi, ci in limite permeabile si difuze, care se pot transforma treptat in functie de nevoi si circumstante.

Ceea ce este important de mentinut este respectul de sine si propriile convingeri, dincolo de presiunile sociale. Exista si cheia individualizarii: autocunoasterea pentru a o face sa functioneze in favoarea noastra.