Audiatur et altera pars, spuneau cu intelepciune stramosii nostri, latinii. Caci a stabili adevarul doar dupa invocarea unui singur punct de vedere, fara a parcurge si celelalte versiuni, inseamna sa ratezi intalnirea cu forma globala, reala si nedistorsionata a adevarului.
Dar cine are nevoie de adevar, cand fantasma infailibilitatii ne bantuie inconstientul, iar nostalgia puterii discretionare face din oricare un potential tortionar performant? Ne-am obisnuit (mai exact: am fost obisnuiti!) sa credem ca aventura Cruciadelor in tara Sfanta a fost un episod pozitiv, eroic si civilizator din istoria Europei. Ca acei cavaleri si credinciosi crestini au recuperat ceea ce era in mod legitim european, ca ei au adus tehnologia, curatenia si corectitudinea in niste teritorii barbare, locuite de paganii musulmani si de deicizii evrei.
Or iata ca acest studiu, foarte documentat si serios – scris, culmea, de un romancier – ofera o oglinda reparatorie pentru un adevar istoric trunchiat si deformat prin efortul a secole de istoriografie occidentala. Si trebuie spus ca cealalta parte a lunii nu arata deloc congratulant fata cu atitudinea, pornirile si obiceiurile crestine in teritoriile de peste mare.
Ba dimpotriva. Cartea lui Maalouf constituie o analiza teribil de cruda si lucida in marginea unui fenomen cu un impact civilizational ale carui consecinte abia astazi (mai ales dupa 11.09.2001) le putem evalua cum se cade. Adevarul arabilor e ca au fost cotropiti, expropiati, distrusi si genocidati, opriti dintr-o dezvoltare culturala formidabila si dintr-un avant de civilizatie pe care Europa, la acea data, nici macar nu-l visa. Autenticii barbari au fost chiar invadatorii “crestini”.
Aceasta revelatie, nu absoluta, dar cu siguranta mai structurata, mai consistenta informational si mai coerenta ca viziune ne aduce studiul scriitorului Amin Maalouf. Un adevar complementar si frecvent opus celui crestin, insa nu mai putin motivat empiric, religios si politic. Asadar, o lectura foarte utila, nu tocmai comoda, dar oricum sanitara, ca orice exorcizare reusita…
