Recenzii – “Cruciadele vazute de arabi” Amin Maalouf

Audiatur et altera pars, spuneau cu intelepciu­ne stra­mosii nostri, latinii. Caci a stabili ade­va­rul doar du­pa invocarea unui singur punct de ve­dere, fara a parcurge si celelal­te versiuni, inseamna sa ratezi intalnirea cu forma globala, reala si nedistorsionata a adevarului.

Dar cine are nevoie de adevar, cand fantasma infailibilitatii ne bantuie inconstientul, iar nostalgia puterii discretio­nare face din oricare un potential tortionar performant? Ne-am obisnuit (mai exact: am fost obisnuiti!) sa credem ca aventura Cruciadelor in tara Sfanta a fost un episod pozitiv, eroic si civilizator din istoria Europei. Ca acei cavaleri si credinciosi crestini au recuperat ceea ce era in mod legitim european, ca ei au adus tehnologia, cura­tenia si corectitudinea in niste teritorii barbare, locuite de paganii mu­sulmani si de deicizii evrei.

Or iata ca acest stu­diu, foarte documentat si serios – scris, culmea, de un romancier – ofera o oglinda reparatorie pentru un adevar istoric trunchiat si deformat prin efortul a secole de istorio­grafie occidentala. Si trebuie spus ca cealalta parte a lunii nu arata deloc congratulant fata cu atitudi­nea, por­nirile si obiceiurile crestine in teritoriile de peste mare.

Ba dimpotriva. Cartea lui Maalouf constituie o analiza teribil de cruda si lucida in marginea unui fenomen cu un im­pact civilizational ale carui conse­cin­te abia astazi (mai ales dupa 11.09.2001) le putem evalua cum se cade. Adevarul arabilor e ca au fost cotropiti, expropiati, distrusi si genocidati, opriti dintr-o dezvoltare culturala formidabila si dintr-un avant de civilizatie pe care Europa, la acea data, nici macar nu-l visa. Autenticii barbari au fost chiar invadatorii “crestini”.

Aceasta revelatie, nu absoluta, dar cu siguranta mai structurata, mai consistenta informational si mai coerenta ca viziune ne aduce studiul scriitorului Amin Maalouf. Un adevar complementar si frecvent opus celui crestin, insa nu mai putin motivat empiric, religios si politic. Asadar, o lectura foarte utila, nu tocmai comoda, dar oricum sanitara, ca orice exorcizare reusita…