Sunt cartile pe care le-am purtat in valize in drumurile mele prin tara, de la un festival la altul, dintr-un oras in altul. 

Am citit haotic in ultima vreme. Atunci cand scrii luna de luna despre carti, ti se pun la dispozitie cele mai noi aparitii. Nu le mai cauti prin librarii, nu mai cauti nici titluri mai vechi prin anticariate. Oricum nu ai timp sa citesti tot ce ai.

Iar cand e ziua ta, prietenii care altadata nu erau nevoiti sa gaseasca idei trasnite de cadouri, pentru ca stiau ca niciuna dintre ele nu ar putea concura cu o carte buna, sunt pusi in dificultate. 

La serviciu, ai carti pe birou, sub birou, in dulapuri, in sertare, pe rafturile de langa geam. Cartile tale sunt peste tot. Acasa, pe langa rafturile bibliotecii, mai sunt cartile din noptiere, teancurile de pe noptiere (volumele pe care le citesti atunci, concomitent, intr-un sevraj livresc care nu te lasa sa adormi mult dupa miezul noptii), cartile din cutiile Ikea, altele care inca nu au iesit din sacosele in care au fost trimise… 

Pana si in dulapurile din bucatarie si-au facut loc cateva carti, dintre care doar doua sunt de bucate. Mai sunt volumele de poezie din care citesti, uneori, dimineata, in timp ce-ti bei cafeaua. Apropo, si Cersetorul de cafea e intr-un astfel de dulap, pentru ca multa vreme ti-a fost tot lectura matinala, asa cum si scris se pare ca ar fi fost mai ales in orele diminetii.

Nu ma plang. Departe de mine. De fapt, de nicio rubrica din cate mi-au revenit de-a lungul anilor in diverse publicatii nu m-am bucurat mai mult decat atunci cand mi s-a dat in grija pagina de carte din The ONE. Chiar daca bucuria mea a coincis cu sfarsitul meu de cititor ordonat.

Pentru ca, desi nu am fost niciodata genul acela care citeste cu creionul in mana, facand fise de lectura din mers pe bilete lasate in interiorul cartilor, asa cum candva ni se spusese la Facultatea de Litere ca ar trebui sa facem, sau macar mici insemnari (insa niciodata pe filele cartilor!), desi nu am citit „ca la carte” asadar, nici nu am abandonat vreodata volumele incepute. Inca ma lupt nevrotic cu vinovatia.

Imi amintesc de un singur astfel de volum tot abandonat, Jurnalul unei scriitoare, de Virginia Woolf, inceput de vreo trei ori si niciodata terminat, pentru care prietenii mei ajunsesera sa faca glume pe seama mea, caci prea mult ma incapatanam sa ajung la final, ceea ce nu am reusit nici pana azi.

Mai mult, in acest an, nenumarate carti cazute in mainile mele au avut aceeasi soarta. Rar mai citesc o carte pana la final. Stiu si eu ca asta nu-i un lucru cu care sa te lauzi. Singura mea scuza e ca nu pot rezista ispitei de a deschide o noua si o noua si o noua si o noua si o noua si o noua carte atunci cand aceasta ajunge la mine. Si nici nu as putea sa scriu despre carti din care nu am apucat sa citesc nici macar cateva pagini.

Mai jos veti gasi unele dintre titlurile care m-au insotit pe drumurile mele in aceasta vara sau mi-au stat alaturi, la masa din bucatarie. Alteori mi-au soptit de pe noptiera, noaptea, cand mi se inchideau ochii de somn: si cu mine cum ramane? Nu mai stiu din care unde am citit. Tin minte doar ca am terminat Pe cand eram doar niste pusti, de Patti Smith, in hotelul Ibis din Sibiu, intre doua spectacole de teatru din festival.

Si cand ma gandesc ca inainte nu uitam niciodata unde citeam o anumita carte, iar filele ei prindeau in mintea mea mirosul locului in care descoperisem povestile pe care le ascundeau, mirosul unei ceainarii, mirosul ierbii din curtea de la tara a bunicii, mirosul de tutun din bucataria parintilor mei, singurul loc din casa in care putea fuma tata, mirosul unei mansarde in care am locuit candva, mirosul cine stie carui preparat culinar gatit de vreo prietena cu care am impartit aceeasi casa si care ma asculta citind in timp ce gatea…

Daca nostalgia mea dupa vremurile in care eram un cititor avid, dar cat de cat constiincios, nu v-a plictisit si ati ajuns pana aici, puteti arunca o privire pe lista cu cateva dintre cartile ce si-au gasit locul in valizele mele din urma. Poate, la randul lui, unul dintre volume va va face cu ochiul.

Cat despre mine, ma pregatesc sa-mi fac bagajele pentru Iasi, unde voi merge pentru prima data la FILIT (1-5 octombrie). Ma gandesc, asadar, ce carti sa-mi iau cu mine la un festival de literatura la care abia astept sa ajung.

Carti de luat cu tine, carti de citit

1. Cand o legenda rock precum Patti Smith isi povesteste tineretea alaturi de carismaticul fotograf Robert Mapplethorpe, acea autobiografie este a unei artiste complete, care canta, scrie si picteaza, si devine o carte memorabila, in care isi fac aparitia figurile iconice ale locatarilor faimosului Chelsea Hotel din Manhattan, traiul de azi pe maine, obsesia de a fi cineva, norocul starurilor si tragismul maladiei SIDA. Pe cand eram doar niste pusti (ed. Polirom, 29,95 lei) este o carte ce reda cu fidelitate culisele anilor ’60, cultul pentru rock si pentru arta acelor ani.

2. Obsedati tot mai vizibil de fotografie, nu ar fi rau sa o studiem, in era selfie, pe Susan Sontag, a carei carte, Despre fotografie (ed. Vellant, 29,90 lei), publicata in ’77, ramane cel mai pertinent foto-reportaj pur teoretic despre dilemele imaginilor iesite din camere foto, de la cele de razboi, la cele pornografice, impletind jurnalismul si filosofia.

3. Prozatorul polonez Pawel Huelle pune un reflector pe trecutul familiei sale, cu vocea unui tanar aspirant la carnetul de sofer. Se intampla in romanul Mercedes-Benz (ed. Polirom, 22,95 lei), in care aflam romanta bunicii Maria, care conducea la vremea ei cel mai nou model de Citroen, si a bunicului Karol, detinatorul avut al unui Mercedes. Este doar inceputul unei scrisori in fraze lungi, catre scriitorul ceh Bohumil Hrabal, caci aceasta este forma sub care Huelle isi scrie ametitorul roman.

4. Farmecul orasului Karachi, plictiselile adolescentei si forte ce ameninta sa spulbere universul in care pakistaneza Kamila Shamsie s-a nascut – iata coordonatele romanului Kartografie (ed. Polirom, 32,95 lei). Intr-o brutala societate, dragostea dintre Raheem si Karin traverseaza decenii, in 340 de pagini scrise cu o mare finete, cu perfectiune chiar.

5. Jurnalistul Andrei Craciun obisnuieste sa scrie, despre orice si oriunde, cu forta adevaratilor scriitori. Ba-ricadele (ed. Humanitas, 32 lei) lui sunt texte ale reporterului de fapt divers, jurnale de calatorie, articole sportive si culturale, publicate de-a lungul anilor si impregnate toate de acelasi stil, prins intre beletristic si publicistic, care inspira si pune pe ganduri tinerii jurnalisti si tinerii in general.

6. Cum sa nu-ti pierzi mintile (ed. Vellant, 24,90 lei), de Philippa Perry, este un ghid de incredere, minutios documentat, pentru a face fata provocarilor cotidiene.

7. Cina in Paradis (ed. All, 24,90 lei) are ingredientele unei povesti de vacanta, proiectata de scriitorul Ben Bennett in restaurantul Paradis, de pe coasta Atlanticului: iubire, sampanie, retete ironice, suferinta si, cine stie, poate si un happy end…

8. Nascuta la Belgrad in ’85, Tea Obreht emigreaza in S.U.A, unde trece azi drept cea mai tanara dintre cei mai buni douazeci de scriitori americani. Sotia tigrului (ed. Rao, 36,99 lei) este o tesatura plasmuita din legende de familie, prin care se perinda medici, un catun uitat, un orfelinat la tarmul marii si insasi moartea.