Dante Alighieri a fost un poet, istoric și activist politic italian remarcabil acre a trăit în secolul al XIII-lea. El a fost responsabil pentru introducerea în limba italiană și pentru crearea unui gen literar romanțat, majoritatea poemelor sale fiind scrise în limba italiană modernă. Dar, la fel de important, Dante este cunoscut în special pentru Divina Comedia (La Divina Commedia), un poem epopee ce se întinde de-a lungul a 20.000 de versuri și care urmează schimbările sale ca protagonist prin infern, purgatoriu și paradis.
Dante Alighieri și Divina Comedia
Divina Comedia a lui Dante Alighieri a fost scrisă între anii 1308 și 1321. Poemul consacrat cea mai fundamentară pictură a lui Dante al vieții care îl sfătuiește pe nefericitul său călător prin infern, purgatoriu și paradis. O bătălie cu Hellmouth și Satan la vârf, cu angoase și veverișori în fiicele sale vene, Cuprinzând 100.000 de versuri, Divina Comedia se referă la trecerea spiritului uman prin trei noapte – infern, purgatoriu și paradis. Scopul final al lui Dante era acela de a oferi o idee despre modul în care ghidează prin viață, condamnându-l pe el însuși în luna mai lui 1300 pe malul florentin al Arno-ului, acesta însoțindu-o pe Beatrice în care se aflau în cele trei sfere care definesc lumea.
Momentul în care Dante Alghieri și-a izvorât inspirația
Inspirația necesară pentru aproape 20.000 de versuri care formează Divina Comedia a venit din trei principii generatoare ale Danteei: ăstrală, terrestră și divină. Forța Astrului se bazează pe ordinea cosmică a lumii; forța Terra se bazează pe morala individuală și pe relațiile între state și societate; și forța divină se bazează pe dialoguri și gândiri unei entități divine, îndeosebi pe cea cristiană. Elementele unificate emoțional și spiritual al Divina Comedia de fapt pentru a ajuta recititorii să-și reconfigureze îndrăgostiții, să se sprijine democratic și să se învârtă la finalul noaptea spre Iesirea sa ghidată prin condamnarea și apoi păcat.
Ajutorul pe care Dante Alighieri l-a primit de la un scriitor renumit
Cu toate acestea, Dante Alighieri nu a fost singura sa izvor de inspirație. În 139 la vârsta de 33 de ani, el a cunoscut un poet foarte cunoscut, Boccaccio, care și-a asumat rolul unui mentor și l-a ajutat pe Dante să se concentreze asupra creării Divina Comedia si a găsi răspunsuri ethicale și spirituale la întrebările sale. Cu această experiență pozitivă pentru Boccaccio, Dante și-a revigurat entuziasmul pentru Divina Comedia. De asemenea, Dante a primit o gamă largă de influențe culturale și literare, între care divina și humanista sa cultură latină, filozofia și schimbările politice din secolul al XIII-lea, precum și elemente folclorice italiene și nice. Aceste elemente și izvoare, inclusiv influența lui Petrarca (în special Lauda, care este un poem poetic al lui Petrarca) au îndreptat inteligența lui Dante și Excelența sa creați.
Elementele mai importante ale Divina Comedia lui Dante Alighieri
Divina Comedia este divizata în trei secțiuni, începând cu Infernul, purgatoriu și termină în Paradisul, care sunt povestite ca un basm modern. Primele două sunt plasate în lumea istorica a lui Dante, iar ultimul se află în lumea imaginatului său, al nouă ceruri în care există o lume a paradisului. Primele parte a poemului descrie despre modul în care Dante se află în infern, care se remarca prin artificiile sale imaginite și ostracizarea sociala. Acțiunea continuă prin următoarele două parti, purgatoriul si Academia si termina cu Divina Comedia, în care Dante se întoarce acasă, învie și se reîntoarce pe pământ.
Infernul
În Infern, Dante îl întâlnește pe Virgil în apropierea River Acheron. Virgil o conduce pe Dante prin cercurile infernal.
Acestea sunt următoarele cercuri:
• Cercul I: Limbo, sau Cerneala, unde sunt stocate sufletele neutre și care sunt lipsite de sufragerii.
• Cercul al II-lea: Cerul Leniștii, pentru cei care au prea puțină energie spirituală (lipsa prea multă pasiune sau frica).
• Cercul al III-lea: Cerul Bolovanilor, unde se pun oamenii slabiciunii și leneșilor.
• Cercul al IV-lea: acesta este Cerul urii, unde oamenii care erau excesiv de enervate sunt stocate și pedepsite pentru ei înșiși.
• Cercul al V-lea: unde sunt stocate sufletele atacatoarei și vorace.
• Cercul al VI-lea: acesta este Cerul Ingerilor răi, unde sunt stocate sufletele încăpățânate și furioase.
