Ernest Hemingway, fiul regretat al literaturii supranaţionale, este în mod clar unul dintre cei mai influenţiţi şi mai celebrati autori ai secolului XX. Printre titlurile sale cele mai cunoscute se numără: Buffalo Bill şi Pământul, Sun Also Rises, şi curajul neinfricat. Cel mai cunoscut roman al său este însă “Bătrânul şi marea”, publicat în 1952, ce a primit premiul Pulitzer pentru ficțiune și a depășit criticele extrem de exigente pentru a câștiga un premiu Nobel.
De aceea, acest articol va explora acest roman printr-o astfel de lense, explicând obiectivele sale, subiectele său, și desigur, urmând ciclul vieții lui Hemingway – un ciclu profund și complicat care l-a profund influenţat pe el ca om şi ca scriitor.
Despre Ernest Hemingway
Ernest Miller Hemingway s-a nascut la 21 iulie, 1899 în Oak Park, Illinois. Casatorit de patru ori, el a trăit multe dintre povestirile sale, având o dragoste cu el însuși pentru explorare și aventură. Scriitorul a navigat în jurul imperiului francez, a devenit un faimos jurnalist de război și a sosit în exil la Havana pentru a scrie majoritatea cărților sale. El s-a sinucis pe 2 iulie, 1961, lăsând în urma sa o moştenire adâncă şi transformatoare a literaturii, în multe dintre operele sale, “Bătrânul şi marea” fiind cea mai importantă.
Trăsăturile poveştii
Bătrânul și marea este una dintre importantele povestiri care a redefinit literatura americană modernă. Ea depune mărturie despre forţa dintre om şi natură, despre motivaţia care poate fi uneori extragă unui trup epuizat. Povestea se concentrează pe Santiago, un pescar din Cuba în vârstă de 84 de ani, care se îndreaptă spre casă după ce ce nu a prins niciuna din reţelele sale de pescuit în partea de o zi. La scurt timp după aceasta, povestea condimentează aventurile lui Santiago cu o luptă titanică și un rezultat poate net.
Elementele poveştii sunt destul de simple, încurajând cititorii să reflecteze înspre interior, ieșind de sub orice superficialitate de mică escală. Hemingway scrie cu precizie şi duioşie despre principul său personaj, Santiago, un om mândru, dar cu încrederea în el, și de asemenea, se străduieşte să reflecte exact sentimentele sale.
Obiectivele lui Hemingway
Ernest Hemingway a folosit metode narrative unice pentru a transmite o stereotipă costruită și un obiectiv profund simbolic. Acest obiectiv reiese din propria sa natură rebelă și lupta sa de a dezvolta un stil de scriitură nou, fără a face aluzii la altfel de tendinţe artistice.
Obiectivul profund al lui Hemingway în “Bătrânul și marea” este acela de a omagi provocările şi împlinirile cariei venite prin perseverează faţă de realitate. Stilul lui de scris direct, lipsit de superfluu, și acordarea atenţiei faţă de sentimentele intime ale personajelor și operei în general a făcut ca scriitura sa să devină imediat invocată.
Temele romanului Bătrânul şi marea
Principalele elemente care definesc această poveste sunt adunate în jurul temei marii lupte dintre bătrân și mărirea, precum și lupta dura cu soarta.
-
Lumea împotriva omului: Este tema exterioară care reflectă lupta lui Santiago cu marea. După ce își întinde liniile de pescuit în mare, propria sa lupta va construi simetria temei acestei povești; lupta omului împotriva elementelor naturii.
-
Omul împotriva propriilor sale limitări: Această temă este simetria interioară, care reflectă lupta lui Santiago cu propriile sale limite – limitări care apar în viaţa lui din cauza vârstei sale. El este invins de aceasta, dar încă mai reuşeşte să se ridice.
-
Legea mării: Această temă se referă la legea subconştientă a mării, asaltândut constant de lupte intime și devenind el însuşi rege acolo.
-
Cinste și măreție: Această temă sexuală și sacrală se referă la lupta ta Santfago cu marea, ajungând la măreția lui. O luptă pentru a-și câștiga curajul printr-o generozitate spirituală pentru a pune motivul înapoi în el.
Stilul lui Hemingway și importanța „Bătrânul și marea”
Stilul lui Hemingway și „Bătrânul și marea” reflectă, pe de o parte, obscuritatea vieții și, pe de altă parte, tentația neputinței. Precizia și economia mijloacelor folosite în povestea condimentează într-un anumit fel aceste sentimente și, de aceea, stilul său devine simplu și imediat invocat.
