Pe scurt, avem de-a face cu o criza normala a varstei a doua, pe care o traverseaza la un moment dat orice cuplu casatorit de mai mult de 20 de ani, cu doua relatii amoroase extraconjugale in care sunt implicati fara sa stie unul de celalalt sotii Pat si Harry Allen (Patricia Clarkson si Chris Cooper), cu invidia care il roade pe burlacul de profesie Richard Langley atunci cand o cunoaste pe frumoasa, sofisticata si disponibila vaduva Kay Nesbitt (Rachel McAdams), mult mai tanara amanta a celui mai bun amic al sau Harry Allen si cu un plan elaborat de crima prin otravire, pe care il perfecteaza Harry Allen si care o are drept tinta pe sotia lui infidela, plan nascut din logica lui defectuoasa cum ca ar fi mai bine sa o omoare pe Pat in floarea varstei si fara suferinta decat sa o supuna la umilinta unui divort public.
Morala si concluzia fireasca pe care le putem desprinde din aceasta situatie dramatico-comica ocazionata de formarea acestui patrulater amoros clandestin este aceea ca omul este dispus sa mearga pana in panzele albe din dragoste, ca pasiunea il poate impinge dincolo de limite si il poate transforma din cea mai pasnica persoana cu putinta intr-un criminal ce isi premediteaza minutios actele reprobabile si ca, dupa trecerea unui numar suficient de mare de ani de mariaj, tot ceea ce ramane este puterea obisnuintei, respectul reciproc, afectiunea fata de partener si confortul psihic pe care il ofera prezenta lui permanenta alaturi de tine. Enervanta si angoasanta concluzie ce-i drept, dar foarte probabil sa fie adevarata !
Cred ca se scursese mai mult de jumatate de ora din film si eu inca ma intrebam de unde il cunosc pe actorul care interpreteaza rolul lui Harry Allen pentru ca iluminarea sa ma izbeasca dintr-o data atunci cand acesta si-a dezvaluit fizionomia ascunsa in spatele unei perechi de ochelari si am facut imediat legatura cu personajul colonelului homosexual Frank Fitts, vecinul lui Kevin Spacey din capodopera superoscarizata “American beauty”. Straniu faptul ca in ambele cazuri actorul Chris Cooper (pentru ca despre el este vorba) a alunecat in pielea unor eroi buni prin natura lor, dar care sunt fortati de circumstante nefavorabile sa se transforme in monstrii cu intentii criminale si sa actioneze in mod impulsiv, resorturile lor interioare fiind declansate de forta pulsiunilor sexuale. In ceea ce o priveste pe Rachel McAdams, este foarte mare diferenta intre dezinvoltura, naturaletea si vitalitatea roscatei Allie Hamilton din filmul “The Notebook” de exemplu si lipsa de dinamism, superficialitatea si aerul nefiresc de baby-doll, de papusica Barbie platinata si fara prea multa minte in capsorul ei dragut din filmul “Married life”. Cu mentiunea ca tanara actrita s-a descurcat onorabil in manuirea ambelor partituri, parand cu adevarat o Daisy Buchanan din “Marele Gatsby” al lui Francis Scott Fitzgerald (desi din punct de vedere cronologic trecuse epoca jazz-ului).
Trasa de par si nerealista in opinia mea prezentarea femeilor (prin prisma eroinei Pat Allen) ca fiinte obsedate de sex si care pun semnul egalitatii intre dragoste si erotism in vreme ce barbatii (prin prisma personajului Harry Allen) sunt inclinati spre latura emotionala a relatiei de cuplu, flamanzi dupa afectiune si iubire pura in sensul filozofic al cuvantului si dependenti de sentimente pentru a fi fericiti. Nu vi se pare ca in viata reala lucrurile stau mai degraba invers?
In alta ordine de idei, mi s-a parut geniala prin aerul de falsitate totala pe care il degaja secventa din finalul filmului in care Kay Nesbitt si noul ei sot Richard Langley, cuplul Pat si Harry Allen, tanarul si talentatul scriitor John O’Brian (nimeni altul decat amantul lui Pat Allen) si iubita lui si multi alti indivizi nerelevanti in economia actiunii se reunesc in casa sotilor Allen ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat intre ei in trecut pentru o partida de mima. Si ce joc mai potrivit in acest context puteau alege decat mima dat fiind faptul ca exact asta fac cu totii: mimeaza sentimente, schimba zambete de complezenta intre ei, arunca priviri fugare cu coada ochiului care amantii lor de suflet in vreme ce se lipesc strans de partenerii lor oficiali de cuplu si alcatuiesc un tablou idilic si frivol al unei societati in continua degradare morala.
Nota 8 din partea mea pentru pelicula “Marriel life” si recomandarea calduroasa de a o viziona pentru ca, desi este catalogata drept drama cu elemente de crime si romance, are destule momente de umor sec englezesc autentic si un comic de situatii remarcabil evidentiat de regizor.
