Am facut greseala sa ma apuc de Bitter Seeds imediat dupa ce am citit doua excelente carti de non-fictiune despre Al Doilea Razboi Mondial: Double Cross: The True Story of the D-Day Spies si Inferno: The World at War, 1939-1945. De fapt, cartea lui Ian Tregillis chiar incepe in Spania, tara unde se petrece mare parte din povestea spionilor zilei Z.
Dupa ce am citit povestea incredibil de complexa a interactiunilor dintre englezi, spioni si nazisti, ceea ce s-a intimplat la inceputul lui Bitter Seeds parea o carte scrisa pentru copii. Mai mult, cind am ajuns la partea cu Blitzkrieg si am aflat ca acesta a avut atit de mare succes pentru ca un supraom german putea sa patrunda prin peretii cazematelor, m-am luat cu miinile de cap. Blitzkriegul a fost un succes din vreo zece motive principale si inca citeva zeci secundare. Nu-mi venea sa cred ca cineva care stie citeva ceva despre Al Doilea Razboi Mondial si despre cit de complexe au fost toate evenimentele care l-au compus ar putea sa termine o carte care ne spune ca nemtii au cucerit Europa pentru ca aveau de partea lor citiva supraoameni, iar englezii au cistigat batalia pentru Anglia datorita demonilor. Nu intelegeam deloc cum putea atita lume sa fie indragostita de Bitter Seeds, cind eu ma simteam de parca as fi citit Geneza din Biblie dupa cartile lui Hawking si Dawkins.
Asa ca am pus cartea deoparte. Numai ca recenziile entuziaste au continuat sa curga. Si astfel m-am hotarit sa-i mai dau o sansa si sa o reincep, dar de data asta sa ma gindesc la ea ca la o carte fantasy in care se confrunta doua forte supranaturale si nu ca la o istorie alternativa a celui de-Al Doilea Razboi Mondial.
Parcursa in acest mod, Bitter Seeds se citeste mult mai usor, pentru ca, in definitiv, este o carte foarte bine scrisa, iar scenele de actiune sint dintre cele mai reusite citite de mine in ultimii ani. Personajele englezesti sint bine construite, dar cele germane sint stereotipe si prea putin interesante.
As fi vrut ca Ian Tregillis sa se concentreze la debutul sau pe o alta tema decit cea a costului platit de Germania si Anglia pentru obtinerea victoriei, pentru ca scriitorul englez este chiar talentat. Din pacate costurile platite de Aliati si deciziile care au dus la bombardarea Dresdei si a Hiroshimei, de exemplu, nu au nici o legatura cu modul absolut simplist in care aceasta carte abordeaza problema. Daca nu stiti mai nimic despre Al Doilea Razboi Mondial, atunci se poate ca acest roman sa fie pentru voi, dar daca ati citit macar vreo 2, 3 carti pe acest subiect, atunci mai bine citiți ceva non-fictiune pe aceasta tema, mai ales ca in ultimii ani au aparut citeva bijuterii pe care nimeni nu le mai astepta, scrise de Ben MacIntyre, Andrew Roberts, Max Hastings, Antony Beevor sau Richard Evans.
