Dragostea interzisa este intotdeauna o alegere scandaloasa…
In timp ce Lauren alerga peste pajiste, sare peste un gard si cade, uluita si fara suflare, chiar deasupra celui mai frumos barbat pe care l-a vazut vreodata. Strainul este surprins, crede ca este o simpla fata de la tara si, pentru a alimenta imaginatia lui Lauren, ii fura inima cu un sarut de foc iar apoi dispare.
Lauren nu a avut timp sa-i spuna ca se insela, ca era o contesa vaduva disparuta. Ea incearca sa-l uite pana cand il vede din nou la un bal din Londra. Barbatul care ii bantuie visele este un duce, din clasa ei… si este logodit cu o alta femeie.
Alexander Christian, duce de Sutherland, nu poate crede ce vede. Contesa din fata lui este nimeni alta decat fata de la tara care demult i-a cucerit inima.
Datoria l-a fortat sa faca compromisuri cu altul pentru a prospera in societate si in parlament. Are nevoie de o noapte cu doamna lui cu ochi albastri, dar va risca totul pentru a fi cu femeia care ii doreste raul?
Revizuire
A vorbi despre Julia London dupa ultimele romane pe care le-am citit despre ea inseamna a vorbi despre un roman romantic bun, nu cred ca cineva se indoieste de asta, cel putin cititorii care se bucura de mult de acest gen si de romanele acestui gen.
Am citit cateva carti ale acestei scriitoare si ii cunosc mai mult sau mai putin modul ei de a scrie si felul in care capteaza cititorii. De aceea as vrea sa comentez acest roman, Ingerul ispititor.
As spune ca acest roman este bine ritmat si este o placere de citit. Nu o sa spun ca este cel mai bun roman al autorului, dar cu siguranta este unul dintre preferatele mele.
Despre intriga
Lauren este o tanara a carei casatorie cu un conte in varsta -aranjata de tutorele ei, Ethan-, este o mostra a ceea ce s-a intamplat in acea epoca trecuta; femeile nu erau altceva decat carne pentru schimb. Vaduva, ea se intoarce acasa, dar proprietatea este practic in prabusire pentru ca tutorele ei cheltuieste mai mult decat ar trebui.
Aici o sa intalnim o eroina din cap pana in picioare, o femeie cu seriozitate si forta care decide sa-si refaca casa. O fata care trebuie sa se confrunte din nou cu un tutore plin de ura care vrea doar sa se recasatoreasca pentru a profita din nou pe cheltuiala lui.
Nu este fata tipica modesta care este nebuna sa-si gaseasca un sot, ci o femeie care a incercat deja o casatorie cu un batran si care stie ce vrea. Abilitatea lui de lupta m-a uimit.
Eroul romanului este Ducele de Sutherland, Alexandru. Autorul il arata ca pe un om caruia ii pasa putin de societate, pentru ca ea il plictiseste, arogant ca putini dar fantastic, si care pare sa iasa din plictiseala doar navigand. Trebuie sa fii singur si sa te gandesti si sa te decizi sa stai departe de adunarile sociale. Un accident nefericit la calul sau il face sa o intalneasca pe Lauren intr-o scena care starneste un zambet. Dar nu vrea ca ea sa stie cine este, s-a saturat sa fie persecutat pentru titlul sau. Pe de alta parte, el crede ca ea este doar o fata de la tara.
Aici incepe o relatie care este in primul rand prietenie, dar incetul cu incetul se consolideaza in dragoste. In ochii lui Lauren, Alexander este un barbat minunat, obisnuit sa suporte sotul ei defunct si bolnav. El este complet opusul, tanar si atragator.
Esti putin surprins cand el, in ciuda faptului ca este atras de Lauren, se intoarce la Londra. Dar vorbim despre un roman romantic si cum s-ar putea altfel, profesorul dispretuitor al lui Lauren o obliga sa plece la Londra pentru a-si gasi un nou sot.
In acest moment incepe batalia dintre protagonisti, una dintre cele care ne plac noua, in care se confrunta, in care amandoi cred ca au fost inselati. Alexander crede ca si-a ascuns titlul intentionat, poate pentru a-l pescui. Si crede ca a fost si ea inselata sa stie ca este un duce; mai ales cand afla ca el este logodit si urmeaza sa se casatoreasca.
Pasiunea dintre cei doi da mult joc in poveste, pentru ca desi nunta merge inainte, niciunul dintre ei nu poate rezista atractiei pe care o simt si cad in jocul iubirii, cu scandalul in consecinta pe care evenimentul il poate antrena. Scena pe care ne-o descrie autoarea este plina de sentiment, este senzuala, incitanta si extrem de emotionanta. Este una dintre acele scene care iti plac, despre care te simti bine cand o termini. Perfect descris.
Cum sunt descrise perfect sentimentele de mai tarziu ale protagonistei, cand barfele societatii si scandalul ii ataca onoarea. Isi da seama ca, dupa ce s-a lasat sedusa de Alexandru, i-a dat inima si sufletul ei, a facut-o sa fie marcata de toata lumea ca pierduta.
Sunt bine surprinse personajele secundare, precum iubita lui Alexandru, o fata care urmeaza sa se casatoreasca cu el pentru ca, in calitate de noul duce, are responsabilitatea de a avea grija de cea care urma sa fie sotia fratelui sau mai mare, care are decedat. Si Ethan, tutorele lui Lauren, care devine detestabil. Sau Magnus, pretendentul protagonistului care, in ciuda faptului ca este atragator, nu prea ne umple pentru ea.
Sunt putine romane in care te poti identifica pe deplin cu personajele, iar in acesta o poti face cu usurinta. Te indragostesti de Alexander, suferi de Lauren cand se simte pierduta, doare ca este marcata ca o proscrisa si speri ca amandoi trimiteti intreaga societate in iad si sa va traiti dragostea liber si fara piedici.
Nu obisnuiesc sa comentez romanele pe care le citesc, dar aceasta poveste, dupa parerea mea, merita o nota mare, nu din cauza intrigii care poate fi mai mult sau mai putin hazlita, ci din cauza modului in care descrie sentimentele si emotiile, total credibile, ca abordati protagonistii fara remediu.
Recenzie
In ciuda faptului ca este romanul clasic Regency, in care eroul si eroina se indragostesc si ajung impreuna, l-as diferentia de majoritatea in mai multe moduri:
Protagonistul este diferit. Nu este o fata cu probleme de familie (trupa de frati in grija ei), nu este doamna nevasta care crede ca nu va mai gasi dragostea, nu este tanara care a suferit un trecut intunecat sau rusinos si incearca sa se imbunatateasca. se. Si totusi, are un pic din toate astea. Pentru ca, desi nu are frati de care sa aiba grija, are grija de mai multi copii orfani pe care ii adora si care o adora; nu-si cauta sot pentru ca a avut deja unul desi batranetea nu i-a permis sa desavarseasca casatoria; nu-i este rusine ca a fost casatorita cu contele de Bergen, pe care l-a respectat, dar nici nu se mandreste ca a trebuit sa respecte dictatele tutorelui ei.
Lauren este un personaj proaspat, plin de viata, prietenos. O fata pentru care dreptatea este scrisa cu majuscule. Din acest motiv, atunci cand sotul ei moare, ea nu ezita sa dea intreaga avere a ceea ce ea considera a fi mostenitorul sau legitim si nu isi etaleaza statutul de conteasa.
Este si un personaj cu caracter, nu exista nicio indoiala. Cu suficient caracter pentru a renunta la singurul barbat din viata ei pentru a nu-i face rau.
Zece puncte pentru protagonist.
Alex. Un barbat singular. Puternic, cu influenta de a putea trage sforile politicii in Anglia votand reguli care usureaza viata oamenilor. Frumos, desigur. Dar prizonier al formelor sociale, al unui titlu pe care nu si-l dorea si care i-a venit din cauza mortii fratelui sau mai mare, si a muncii sale in politica. Un barbat care nu se poate elibera de legaturile care il asupresc si care, conform legii, trebuie sa se casatoreasca cu o fata pentru care nu simte decat afectiune, dar nu o iubeste.
Trebuie sa fii foarte curajos sa renunti la toate acestea din dragoste. Si nu te indoi ca este.
Inca zece puncte pentru erou.
Marele secundar, de la fratele lui Lauren, prin tutore, copiii. Logodnica lui Alex, fratele ei, contele Bergen, sau mama lui Alex, pe care as fi devorat-o cu sarutari pentru intelegerea ei.
Inca zece puncte pentru toti.
Dialogurile sunt imbatabile, nu poti cere mai mult.
Scenele dintre protagonisti, aceleasi, pline de distractie si chiar te fac sa razi de multe ori din cauza cat de nebuni sunt.
Am ras, mai presus de toate, cu conversatia dintre Alex si fratele lui Lauren (cum mi-ar placea sa-i cunosc propria poveste), pentru ca ducele e dispus sa se razbeasca, Paul sa nu-i treaca niciunul si amandoi ajung beti. ca cuve si facand un pariu ca va starni scandal la Londra.
Scenele de romantism, visatoare, pline, minunate.
Pana acum, pozitiv.
Acum, negativul, nu stiu daca atribuibil autorului, corectorului sau traducatorului, dar mi-a atras atentia:
Atat in naratiune, cat si in dialoguri exista un numar infinit de lucruri: a tipat, a urlat, a tipat, a facut tam-tam… Cred, desi nu sunt nimeni care sa o spun, ca atat de mult tipat s-ar fi putut schimba in exclamatie, atata tipat de protest si atata tam-tam prin gesturi sau alte sinonime asemanatoare.
Un alt lucru care m-a lasat pe ganduri este: s-a incruntat, folosit si el destul de regulat. Da, toata lumea stramba ochii. Omule, stiu ca se incrunta, dar ochii ei…
In ciuda dezavantajelor pe care le-am pus, pentru ca sunt un avantaj (stiu), povestea m-a fascinat, m-am distrat delicios citind-o, nu am gasit momentul sa apuc cartea si sa o devorez, m-a tinut de foarte mult timp si inca m-a facut mai mult un fan al Julia London decat eram deja. Foarte, foarte recomandat.
