Jose Saramago, considerat unul dintre cei mai buni scriitori portughezi ai tuturor timpurilor, a reusit sa creeze opere de fictiune profunde si complexe, in care te atinge prin maiestria cu care contureaza personajele sale, oferindu-ne perspectiva maiestoasa a vietii si a inevitabilei sale ciclicitati. O carte memorabila, care a atras lumea la librarii dupa ce a aparut, si una care a generat foarte multe discutii in presa si in randul comentatorilor a fost „Orbirea”. Acest articol va explora simbolurile si edificarile Psihoanalitice pe care Saramago le prezinta prin intermediul acestei carti si va explora, de asemenea, figurile literare pe care le-a construit cu mare pricepere.
Jose Saramago este considerat unul dintre cei mai importanti autori portughezi de literatura a tuturor timpurilor. Primul sau roman, publicat in anul 1974, a fost “Mananca-ti pomii” si a primit premiul Casa de Las Americas. El a primit o vasta recunoastere internationala a geniului sau, prin cartile sale. Pe langa romanele sale, Saramago a scris si eseuri, articole de ziar, si a publicat mai mult de 40 de carti de fictiune. Printre acestea se numara si cartea sa cea mai cunoscuta: „Orbirea”, publicata in 1995.
Despre „Orbirea”
„Orbirea” este o carte de fictiune care a primit unele dintre cele mai apreciate premii literare, inclusiv Premiul Nobel pentru literatura, in anul 1998. Povestea este centrata pe un oras din Portugalia care incepe sa fie rasunat de raul misterios numit Orbirea. Toata lumea incepe sa se imbolnaveasca, pierzandu-si vederea. În acest context groaznic, personajul principal este un medic cunoscut local pe nume José. El se afla în fata unei tragice situatii în care trebuie sa încerce sa salveze oamenii bolnavi si sa descopere cauza misterioasei boli.
Saramago a creat personaje complexe, fiecare exprimand dragoste, ura, iubire, încredere, curaj si disperare prin sentimentele lor atingatoare. Perioada a ceea ce Jose Saramago si-a propus sa faca, prin intermediul acestei carti, este sa descrie tragismul si complexitatea însesi a vietii, o poveste despre oameni care trezesc în noi empatie, este o imagine a fragilitatii si vulnerabilitatii umane.
Simboluri si Edificari Psihoanalitice
Orbirea din cartea lui Saramago este, in primul rand, simbolul ascuns al lipsei de intelegere, al ignorantei colective si al ezoterismului. Aceasta orbire poate fi vazuta ca un fel de izbucnire a subconstientului uman. Aceasta boala suggestiva se raspandeste prin furtuni si sugerand ca sufletele tuturor sunt afectate. Orasul oprimat de boala poate fi vazut ca un simbol al inaltarii sperantelor umane, asteptand ca in cele din urma sa se gaseasca o cale de a opri boala.
Folosirea coloraturii este, de asemenea, unul dintre simbolurile cheie ale cartii. Albul este simbolul ignorantei, ceea ce este interesant este ca aceasta nu se concentreaza doar in campul vizual, ci se extinde si la alte aspecte ale vietii. Aceasta reprezentare puternica a ignorantei se manifesta prin personaje care sunt incapabile sa interpreteze in mod corect evenimentele, si astfel se pierd in mediul relativ uniform si haotic al acestei lumi.
simbolismul luminii este si el prezent in aceasta carte. Lumina simbolizeaza in primul rand constientizarea, faptul ca personajele se bucura de perceptia unei lumina care ii leaga si ii conduce spre intelegerea lumii. Saramago construieste aceasta idee prin faptul ca lumina blanda a colilor si soarelui ofera lumen spre intelepciunea ochiului, crescand motivatia de a afla adevarul.
Figuri Literare
Saramago foloseste o ironie ca instrument de scriere pentru a prezenta critici adresata ignorantei in „Orbire”, inclusiv prin personajul sau principal, José. José este primul care lupta impotriva epidemiei Orbirii, el insusi fiind orb. Aceasta imagine paradoxala atrage atentia cititorului asupra importantei constiintei si constientizarii unui problema in mintea personajului, chiar si atunci cand ii lipseste vederea. El ilustreaza incapacitatea celorlalti personaje de a descoperi logica acestei boli si de a percepe adevarul din spatele acesteia.
Saramago foloseste, de asemenea, o compozitie simetrice si o prezentare dialectica pentru a ilustra tranzitia imaginii cu privire la boala, doua parti fiind usor recunoscabile intre luarea deciziilor lui Jose si libertatea pe care aleg sa o faca ceilalti personaje. Pe parcursul cartii, situatia se schimba radical, oamenii trec de la o perspectiva de solutionare a problemei la o tristete profunda. Acest mod de prezentare dintr-o perspectiva duala faciliteaza cititorului sa simta tristetea si dezorientarea personajelor.
„Orbirea” este una dintre cartile vii pe care Saramago ni le-a oferit noua cititorilor. El a creat aici un roman înfricosator si puternic, captivant, care ne duce cu gandul la tragismul conditiei umane. Cartea nu se limiteaza la acesti temei complexe si simboliste, ci imbina si figuri literare de tehnica avansata pentru a crea un echilibru încântator. Tehnicile sale literare, captivante si profunde, au facut aceasta carte una dintre cele mai populare si citite povestiri ale acestui deceniu. A fost o lectura uimitoare care poarta noi concepte narative si idei care merita sa fie citite, iar autorul sa fie admirat de toata lumea.
