Filmul lui Almodovar ajunge in cinematografe sustinut de un Premiu la Venetia si este intotdeauna insotit de o anumita controversa. Cu aceasta ocazie, viziunea ei despre maternitate se intersecteaza cu mormintele anonime ale Razboiului Civil.

 Rezumatul filmului

Doua femei, Janis (Penelope Cruz) si Ana (Milena Smit), se intalnesc intr-o camera de spital unde urmeaza sa nasca. Amandoi sunt singuri si au ramas insarcinate accidental. Janis, de varsta mijlocie, nu are regrete si in orele dinaintea nasterii este plina; cealalta, Ana, este o adolescenta si este speriata, remuscata si traumatizata. Janis incearca sa o inveseleasca in timp ce merg somnambul pe holul spitalului. Putinele cuvinte pe care le schimba in acele ore vor crea o legatura foarte stransa intre cei doi, pe care sansa se va ocupa sa se dezvolte si sa complice intr-un mod atat de rasunator incat le va schimba viata ambilor.

Acesta este un film tipic al lui Pedro Almodovar, un barbat care are mai multe filme pe unghia degetului mic din stanga decat voi avea eu in toata viata mea. Din punct de vedere tehnic, stim deja ca este de neegalat (a fost deja demonstrat de The Human Voice ). Este insotit de profesionisti geniali care ii cunosc gusturile si preferintele. Parallel Mothers are o fotografie si o punere in scena impecabile. Merita evidentiat decorarea caselor prin care trec protagonistii, casa mamei Anei, a lui Janis, casa orasului ei. Coloana sonora a lui Alberto Iglesias insoteste fiecare moment, fara a evidentia sau sublinia excesiv.

Din partea interpretarii nimic de obiectat. Printre secundarele sale, Almodovar o incorporeaza pe Rossy de Palma si o incorporeaza pe Aitana Sanchez-Gijon. Ambele mai mult decat corecte in caracterele lor respective. Iar al treilea in disputa, Israel Elejalde, important, dar in acelasi timp foarte secundar. Pentru ca aceasta este o poveste de femei si personajul ei are o fire functionala, fa dragoste cu mine, da-mi un copil, ajuta-ma cu un mormant…

Si ajungem la cei doi protagonisti, magnifici. Penelope/Janis, matur, profesionist de succes, independent… dar cu puncte slabe. Si asa strange o Cupa Volpi la Venetia pentru prestatia sa. Si Milena Smit/Ana, care ne transmite tineretea ei, iluzia si frica ei, viziunea ei tinereasca si actuala asupra vietii si a relatiilor. Ana este complementul si contrapunctul lui Janis.

Fotografia spune totul.  Ana nu se uita la mormant ci la Elena, Arturo si Ana cu curiozitate, in timp ce isi poarta fiica, spre viitor, in brate.
Fotografia spune totul. Ana nu se uita la mormant ci la Elena, Arturo si Ana cu curiozitate, in timp ce isi poarta fiica, spre viitor, in brate.

Si ramanem cu povestea. Ne confruntam cu viziuni diferite despre maternitate. Teresa, mama Anei (Aitana Sanchezz-Gijon) fara instinct matern, Ana, sarcina accidentala si nesiguranta, Janis, sarcina cu speranta… toate trei in practica fara omologul masculin. Iar complotul sarcinilor Anei si Janis duce la ascunderea si cautarea adevarului.

Dar exista o a doua poveste de cautare a adevarului, care sta la baza Mamelor paralele . Este cea care uneste pe Janis si Arturo (Israel Elejalde). Este cea care duce la un moment de conflict intre Janis si Ana. Si este cea care are un oras in cautarea celor dragi. Cautarea adevarului despre decesele din timpul Razboiului Civil. Aceasta parte ne face o potrivire complicata, desprinsa pana la un punct din povestile lui Janis si Anei.

Si in sfarsit exista viziunea prost documentata asupra Bisericii, procesele de anulare, istoria partiala, maniheica si ratacita a unui timp nu atat de indepartat care pare sa-l obsedeze pe regizor. Regizorul are varsta si cunostintele necesare pentru a fi mai subtil si a oferi mai multe nuante. Acea atitudine simplista si partinitoare este poate ceea ce ne place cel mai putin la acest film, altfel foarte bine filmat.

In concluzie

Cinematograf impecabil, tipic unui regizor extraordinar. O parte tehnica insotita de obisnuitul sau Jose Luis Alcaine in fotografie si Alberto Iglesias in muzica. Performante bune. Penelope Cruz impecabila. Milena Smit proaspata si naturala asa cum este. Mamele paralele nu au aproape nimic de obiectat. Dar legatura lui dintre dramele personale cu Razboiul Civil si cu tinerii care par sa ignore totul despre acel trecut jalnic ni se pare oarecum fortata.