Unul dintre factorii care a adus succesul serialul „La casa de papel” este ca telespectatorii s-au identificat cu talharii. Fie ca sunt de fapt baietii buni sau cei rai din istorie, fanii serialului nu isi pun la indoiala pozitia si merg mereu cu ei. Ei vor ca ei sa fie victoriosi in jefuirea Bancii si in ispravile care urmeaza. Dar serialul nu se potriveste si de fiecare data ii duce la un scenariu moral.
Al treilea sezon a anticipat un razboi fara sferturi intre talhari si politisti si este greu de crezut ca, mai devreme sau mai tarziu, nu isi vor pata mainile cu sange. Protagonistii si-au tras deja loviturile de tun, de exemplu, dar pe cealalta parte a scalei au decis sa nu-l execute pe Gandia chiar daca nu le-a lipsit dorinta. Va ramane „bun” in ochii privitorului pentru mult timp? Vor incepe fanii sa-i vada pe Dalis din ce in ce mai putin ca pe niste eroi? Echipa serialului ne spune punctul lor de vedere in aceasta privinta.
Javier Gomez Santander — Coordonator scenariu
„Nu cred ca se va schimba ceva in acest sens. Sper ca nu. In cele din urma, asta raspunde intotdeauna unei capcane: cu cat petreci mai mult timp intr-o fictiune, cu atat ei devin mai mult cineva de-al tau. De aceea sper ca afectiunile sunt deja facute. Cand vad La casa de papel ca spectator, merg mereu cu baietii in salopeta rosie”.
Alex Pina — Co-creator si producator executiv
„Indiferent de empatia pe care o poate simti publicul, facem o fictiune care nu este confortabila: personajele pot face greseli uriase si pot fi pe o latura foarte lipsita de empatie. Am vazut aproape toate personajele asa de la Palermo pana la Tokyo, trecand prin Berlin. Cred ca o fictiune trebuie sa fie foarte sugestiva si neasteptata, iar asta schimba viziunea privitorului despre orice, inclusiv despre propriile afectiuni. Nu trebuie sa va temeti de asta, pentru ca este ceea ce se intampla in viata reala. Cu totii putem genera multe senzatii si ne putem plasa la poli opusi. Aceasta este maretia pe care trebuie sa o aiba o fictiune.”
Alvaro Morte – Profesorul
„Cred ca este foarte interesant ca vedem alb-negru al diferitelor personaje. Unul dintre primele seriale care a inceput sa faca asta a fost Lost : ne-am indragostit de un personaj si ne-am indragostit foarte mult de el, apoi ne-au jucat o secventa din trecutul lui si am spus „ce fiu de catea”. Ca vezi toate acele chipuri ale personajelor este foarte interesant pentru ca, in plus, ii face mult mai umani. Nimeni nu este perfect si faptul ca au aceste pasiuni joase, dar putem intelege si de ce le au, ne apropie de personaje. Asa ca cred ca toate acestea te fac sa-i iubesti si mai mult.”
Esther Holly — Stockholm
„Oamenii nu sunt toti lumina sau intuneric. Cu siguranta, cu cat cunosti mai mult un personaj, cu atat ai mai multe oportunitati de a empatiza cu el. Personal cred ca, in ciuda a tot ceea ce fac si a ceea ce se intampla in acest sezon, au creat o legatura atat de puternica cu ideea trupei incat nu cred ca se va rupe. Dar exista oameni in interior care catapulteaza multe lucruri care nu vor fi pe placul multor fani. De asemenea, este adevarat ca oamenii sunt surprinzatoare si se indragostesc de personaje la care nu te astepti sau la care nu intelegi de ce. In cazul meu, cred ca oamenilor le va placea mai mult Stockholmul decat Monica Gaztambide pentru ca este o femeie mai imputernicita, care a luat fraiele si care trece de la a fi victima propriei existente la a fi soldat”.
Alba Flores — Nairobi
„Dupa parerea mea, identificarea nu este singurul carlig cu privitorul. Cred ca este un mecanism care se foloseste atunci cand se spune povesti, dar distractia si a putea urmari o poveste, si a putea sa te gandesti la ea, trece uneori prin identificare, dar si prin alte locuri. Cred ca cu Nairobi privitorul nu se identifica ca ceva care i se intampla si lui, ci mai degraba are o identitate cu lumini si umbre. Lucrul distractiv este sa vezi unde merg personajele si deciziile pe care le iau, daca ii pun in pericol de moarte sau mai aproape de victorie, daca castiga lupta sau o pierd… Exista multe lucruri interesante dincolo de identificare. Dar ramane de vazut ce se intampla, pentru ca cred ca in seriale se iau decizii foarte riscante care au legatura cu asta, cu jocul cu identificarea si tocmai invers.
