Rationamentul inductiv se caracterizeaza prin tragerea de concluzii generale din cazuri particulare. Cu totii folosim rationamentul inductiv pentru a trage concluzii in fiecare zi. Ne bazam pe observatiile si experientele trecute pentru a ne sustine convingerile actuale sau viitoare. De exemplu, daca vedem cerul innorat, vom concluziona ca ar trebui sa iesim afara cu o umbrela, pentru ca este aproape sigur ca va ploua.
In plus, rationamentul inductiv a fost foarte util pentru stiintele empirice. Prin observarea repetata a unor fenomene particulare, au fost formulate legi sau principii generale. Sa vedem impreuna ce este acest mod de a rationa si de ce este atat de important in viata noastra.
Ce este rationamentul inductiv?
Inductia este un tip de rationament in care premisele sustin concluzia, dar nu o garanteaza. In argumentarea inductiva, premisele apar din experienta sau observarea unor cazuri particulare si, din acestea, se obtine o concluzie generala.
Iata un exemplu tipic de rationament inductiv:
- Premisa : Toate corbii observati pana acum au fost negre.
- Concluzie: toate corbii sunt negre.
In acest caz, concluzia nu va avea niciodata suport absolut pentru premise (ca si in cazul argumentelor deductive), deoarece va exista intotdeauna o mica probabilitate ca aceasta sa fie falsificabila. Daca revenim la exemplul de mai sus, va fi totusi probabil sa apara o cioara de alta culoare.
In acest sens, nu putem vorbi de rationament valid sau invalid in inductie, ci de rationament puternic sau slab in functie de gradul de probabilitate al concluziilor.
Un argument inductiv va fi puternic atunci cand este foarte putin probabil ca concluzia sa sa fie falsa si premisele sale sunt adevarate. Pe de alta parte, va fi scazut daca este foarte probabil ca concluzia sa fie falsificabila, datorita aparitiei unui alt caz care nu corespunde standardelor stabilite.
Inducerea va da nastere la posibilitatea ca un caz sa nu indeplineasca standardul asumat. [/atomik -read-too]
Caracteristicile rationamentului inductiv
Argumentele sau rationamentul inductiv sunt caracterizate de urmatoarele elemente:
- Ampliativ: aceasta presupune ca concluzia ofera mai multe informatii decat cele continute in premise, facand inferente generale despre ceea ce nu este observat.
- Fallible: concluziile nu sunt niciodata definitive.
- Valabil: concluziile se bazeaza pe probabilitati si nu pot fi caracterizate ca fiind valide sau invalide.
Problema inductiei
In secolul al XVIII-lea, filozoful empiric David Hume a propus un faimos argument impotriva metodei inductive, cunoscut sub numele de problema inductiei . Aceasta reflecta lipsa de justificare sau fundament logic existent in inferente inductive.
Pentru Hume, rationamentul inductiv presupune un salt logic sau un decalaj inferential, deoarece premisele sustin doar concluzia mai mult sau mai putin probabila. Nu este niciodata definitiv.
Hume a concluzionat astfel ca nu exista nicio modalitate de a justifica relatia cauzala in inferente inductive . Observarea faptului ca un eveniment se repeta in timp in acelasi mod nu inseamna neaparat ca va fi intotdeauna asa.
De exemplu, atunci cand un eveniment are loc in mod repetat dupa altul, majoritatea oamenilor presupun ca exista o legatura intre cele doua, astfel incat primul cauzeaza al doilea.
Cu toate acestea, Hume a sustinut ca, desi percepem succesiunea intre doua evenimente, este imposibil sa stabilim o conditie necesara si suficienta intre cele doua. El a spus ca relatia cauzala este un produs al imaginatiei umane care se bazeaza pe speranta.
Putem fi siguri ca soarele va rasari in fiecare dimineata, pentru ca asa a fost intotdeauna. Dar aceasta inferenta inductiva nu se va baza pe un principiu obiectiv al cauzalitatii, ci pe capacitatea noastra imaginativa de a stabili relatii intre evenimente.
[/atomik -read-too]
Importanta rationamentului inductiv
In ciuda observatiei lui Hume despre metoda inductiva, este important sa recunoastem utilitatea acestui rationament in viata de zi cu zi si in stiinta.
Prin inferente de acest tip putem lua decizii si trage imediat concluzii care, desi au o anumita marja de eroare, sunt esentiale pentru functionalitatea noastra, dezvoltarea noastra zilnica si supravietuirea noastra.
Ar fi contraproductiv pentru fiintele umane sa cunoasca toate cazurile particulare sau scenariile posibile pentru a actiona sau a lua decizii. Bunul nostru simt trage concluzii cu informatiile mereu limitate din experienta.
Si pe masura ce sunt prezentate noi dovezi, cunostintele anterioare vor fi modificate pe baza celor noi. Aceasta este flexibilitatea mentala.
Acelasi lucru este valabil si in stiinta. Nu toate cunostintele obtinute prin stiinta empirica sunt 100% infailibile. In special cele referitoare la fenomene noi sau recent descoperite. Acesta este motivul pentru care comunitatea stiintifica isi actualizeaza postulatele, tinand cont de noi dovezi.
Sa luam un exemplu recent. Cunostintele care au fost acoperite pana acum despre COVID-19 provin din studiul unor cazuri particulare: persoane infectate. La inceputul pandemiei, comunitatea stiintifica a incheiat o serie de postulate care, odata cu aparitia unor noi dovezi, au fost modificate.
Rationamentul inductiv contribuie la dezvoltarea stiintei, chiar si cu limitarile acesteia.
In scurt…
Rationamentul inductiv este extrem de util pentru viata de zi cu zi si dezvoltarea stiintei. Desi are defectele sale, ne permite sa intelegem lumea din jurul nostru si sa actionam in consecinta.
Asta te-ar putea interesa…
