Ai fi tentat sa crezi ca se afla mereu pe pozitii antagonice, ca au intruna ceva de impartit, pentru ca ne-au obisnuit cu permanente dispute si contradictii. Dupa ce au copilarit si au facut scoala impreuna, cei doi au inceput sa lucreze tot impreuna, descoperind o reteta, stiuta numai de ei, prin care lucrurile merg bine, pe perioade lungi de timp. De fapt, amandoi recunosc ca isi cam chinuiesc subalternii cu anumite exigente, printre care se numara si punctualitatea.

Cu toate acestea, nimeni nu refuza sa lucreze cu ei. „Asta pentru ca ii si rasplatim. Uite, ieri de pilda, Dani i-a scos la film. Cu forta. Le place, nu le place, au program de recreere”, spune Razvan. „Si daca intarzie la film, le tai din salariu”, adauga repede si Dani. „Eu, daca ii scot la film, le dau si suc. Si nu e frumos ca ei sa intarzie, cand eu dau atatia bani pe sucul pentru ei, nu?”, mai spune, usor intrigat. In afara de faptul ca experienta isi spune cuvantul atunci cand vine vorba de o treaba bine facuta, Razvan recunoaste ca exista, pe ici, pe colo, reguli si retete. „Sa stii ca avem totusi o reteta. Nu ne mai compromitem. Nenorocitul ala de rating nu inseamna chiar totul. Nu vreau sa-mi fie rusine in fata copiilor si nici nu concep ca lumea sa-si aminteasca de noi ca de niste infometati dupa recunoasterea furnicilor. Emisiunea se schimba atunci cand vietile noastre se schimba. Acum, ca ne-am gasit o linie, preferam sa stam pe ea.” „Facem 6 ani de Bucuresti, dar parca ar fi deja o viata”.

Cu ceva timp in urma, desi evolutia lor era una foarte buna, amandoi erau de acord ca ar lasa Bucurestiul pentru traiul tihnit de la Resita sau Timisoara, cu conditia sa castige la loterie. Conservatorismul lor nu se dezminte nici acum, cu conditia ca fortuna sa-si indrepte ochii spre ei. „Ohh!”, exclama Razvan increzator in noroc, doar ca acum ma gandesc sa-mi gasesc o casuta in Austria. E mai ieftin!” Bucurestiul, desi ofertant in multe privinte, ramane un mare tocator de timp si energie. „Acum mi se pare cu mult mai aglomerat. Anul acesta facem 6 ani de Bucuresti, dar parca am petrecut o viata aici”, spune Razvan. „Am devenit un nevrotic cu poze in manualele de specialitate. Conduc violent si nu mai am rabdare sa stau la coada. Dar exista si partea buna: intalnim mereu oameni noi si de calitate, carti mai multe si muzica din plin.” Amandoi isi asuma celebritatea cu avantajele si dezavantajele implicite, dar fac o diferenta clara intre ei si statutul de vedeta, deoarece nu se considera vedete. „Nu ma mai simt in largul meu in public”, spune Dani „si chiar daca uneori, la piata, mai primesc cate un kilogram de rosii gratis, in trafic nu pot sa ma mai cert, iar datoriile trebuie achitate la timp”, adauga Razvan. „Ducem dorul momentelor linistite”.

Daca Dani dezvolta noi pasiuni in privinta sportului „pe roti”, Razvan ramane un familist convins si recunoaste ca, pentru el, viata de familie s-a aflat intotdeauna pe primul loc, iar profesia pe planul doi. Desi toate lucrurile din viata lui se intampla dupa planuri bine chibzuite, succesul nu a fost premeditat, ci a venit treptat. Anul trecut, fetita sa, Ianca, a primit un fratior, pe Tudor, iar acum cei doi copii, chiar daca ii scurteaza programul de somn, il rasplatesc cu „zambete x 2”, spune fericit, Iar cel mai frumos moment al unei zile obisnuite este „seara, la cina, cand suntem toti la aceeasi masa”. Amandoi duc dorul momentelor linistite, iar pentru vacanta Razvan nu are o destinatie anume, ci-si doreste numai sa fie „linistita, la munte si gratis, daca se poate“. Dani, in schimb, opteaza pentru destinatia „departe de Romania”.