Scriitorul irlandez Samuel Beckett (1906-1989) este considerat unul dintre cei mai influenți dramaturgi și scriitori ai secolului XX. Conținutul și formele sale experimentale redefineau limitele literaturii și teatrului. Trilogia sa cea mai faimoasă, Molloy, publicată între 1951 și 1953, este una dintre cele mai cuprinzătoare și complexe imaginări ale condițiilor vremurilor moderne și de astăzi.
Ce este Trilogia Molloy?
Trilogia Molloy se composează din două volume – Molloy (1951) și și Delirul Moran (1954) – plus, împreună cu alte trei scrieri ale lui Beckett, un volum editat în 1967, intitulat Călătoria lui Malone. Trilogia este cunoscută pentru narrativele sale provocatoare și narativitatea sa disruptivă, pentru influențele sale din literatura modernistă contemporană și pentru mica sa epopee tristă a unui personaj odiseic.
Personajul principal: Molloy
Molloy este personajul principal al Trilogiei Molloy. El este descris ca un bărbat în jurul cincizeci de ani, de statură medie, cu părul cenușiu și un aer trist. El este prezentat ca un sinecure hospitalier în colecția sa, care se încadrează în tipul „anti-eroilor” post-romantici prezenți în operele moderne ale secolului trecut, precum în Ulysse de James Joyce și Îndrăzneala necruțători de Erich Maria Remarque.
Molloy trăiește într-o lume goală, al cărei sens se află la limita înțelegerii sale, și se află într-o continuă bătălie cu sine însuși. El traversează cei doi pereți ai istoriei sale – unul din trecutul său îngropat (în anii adolescenței sale) și altul către un prezent copleșitor – examinându-și această lume și obiceiurile sale spus în termeni psihologici.
Narativele distractive și dislocate din Trilogia Molloy
Scrierile lui Beckett se disting prin narativele sale distractive și dislocate. Le trăiește personajul principal din Molloy, care se învârte într-un cerc etern al niște mișcări stranii și directii. El încearcă să-și îndeplinească sarcini, însă fără niciun efect real sau adevărată împlinire. Astfel, conducerea de către un îndrumător este o problemă constantă pentru Molloy, și adesea nu poate exclude prezența unui conducător care să se folosească de el.
Molloy caută în mod constant un sens, însă întotdeauna se lovește de frustrarea faptului că acesta este în esență inaccesibil. Căutarea sa devine mai disperată atunci când încearcă să se despartă de propriul său eu; cautând să găsească ceva ce ar putea să-i satisfacă dorința sa insatisfacută.
Impactul si semnificatia
Trilogia Molloy a avut un impact major asupra literaturii moderne. Cartea lui Beckett a fost una dintre primele opere care a explorat subiectul creșterii și stagnării omului în modul în care o face. Ea a fost o obicei feroce perfect a îndrumării indivizilor într-o lume aint-run-simpt și transcendenței, punând întrebări despre anularea și existența.
În plus, Trilogia Molloy a jucat un rol central în construirea unei estetici postmoderne, inspirând pe mulți dintre cei mai influenți scriitori și gânditori ai secolului XX. A renăscut interesul pentru auto-rifl și subiecte precum ordinea trăinicismului, dualitatea opozițiilor și conceptul de indeterminarea și ambiguitate.
Cultura celor trei scriitori – Samuel Beckett, James Joyce și William Faulkner – au fost deosebit de puternice în perioada interbelică și au servit ca fundament pentru gândirea modernistă și postmodernă. În plus, Trilogia Molloy este considerată cea mai influentă ficțiune a lui Beckett, având o influență decisivă în viziunea sa asupra condiției umane. Acest stil de scriere poate fi văzut în operele sale ulterioare, inclusiv în literatura sa dramatică, deoarece lui Beckett ii placea să pună sub semnul întrebării ceea ce este considerat normal și obișnuit.
Operele literare ale lui Samuel Beckett
Deși cele mai cunoscute ale lui Beckett sunt opera sa dramatică și Trilogia Molloy, el a scris și multe alte opere literare. Prima sa carte „Murphy” (1938) a fost un soi de farsă metafizică, care a antrenat interesele arzătoare ale publicului și criticii de la acea vreme. Altele dintre operele sale cele mai renumite sunt „Căderea” (1956), „Aproximativ același lucru” (1961), și „Căutarea” (1981).
Atât în Molloy, cât și în alte opere ale lui Beckett, se poate vedea influența și temele caracteristice ale literaturii moderne.
