Scriitorul francez Stendhal, de asemenea cunoscut sub pseudonimul Henri Beyle, a fost foarte apreciat pentru romanul său și capodopera sa, Roșu și Negru. Primul său roman a fost publicat în 1831 și a devenit rapid un succes și a câștigat aprecieri în întreaga lume. Roșu și Negru a fost prima sa mare opera și arată mereu preocupările și interesele sale în literatură. Acest roman a fost unul dintre primele exemple de veritabilă proză realistă din literatura franceză și a influențat mai târziu multe scriitori.
Don’téal Chéri, și alte romane
Înainte de Roşu şi Negru, Stendhal a publicat Don’téal Chéri în 1822, o carte ilustrată ce a fost scrisă sub pseudonimul Henric Stefeni. Acesta nu a avut totuși prea mult succes și de aceea a decis să se concentreze încarcerarea recitalului său. Din păcate, el nu a scris multe alte romane după acelaşi timp pe care l-a petrecut publicând Roșu și Negru. Înainte de a muri în 1842, el a mai scris numeroase alte cărţi, printre care şi The Life of a Provincial Gentleman and Italy: A Fragment și Une manière de vaincre său, dar nici unul dintre acestea nu au obținut vreodată popularitatea Roșu și Negru.
Commenţii lui Stendhal asupra vieţii
Pe lângă romanele sale, Stendhal a publicat de asemenea numerose comentarii şi jurnale despre cultura si modurile de viaţă din Europa. A scris despre teme atât filosofice cât şi istorice şi s-a concentrat în special pe stilul de viață francez.
Ce reprezinta Roşu şi Negru?
Stendhal a scris Roşu şi Negru în mare parte ca răspuns la Literatura franceză realistă care se presupune că ar fi fost începută cu Balzac. Acesta a încercat să arate cât de mult se schimbă lumea de la trecutul Rococou francez către ceea ce a devenit cunoscut sub numele de epoca de aur. Stendhal a scris despre cum și-a dedicat scriitorul francez personajul său principal Julien Sorel pasiunea pentru aspirația sa pentru mântuire socială prin educație și recunoaștere de sine.
Ce teme regăsim în romanul Roşu şi Negru?
Stendhal a introdus numeroase teme în Roşu şi Negru, majoritatea axându-se pe educație și socializare. Una dintre aceste mai importante teme este cunoscută sub numele de realism ingrat sau realismul melancolic. Acest stil se opune romanticismului ce presupune că viitorul poate fi schimbat prin iubire și speranţă, atmosfera romanului presupunând că destinul individului este mai greu de schimbat.
Alte teme teribil de importante se regasesc in Roşu şi Negru, inclusiv conflictul dintre bastards și aristocrați, societatea franceză reacţiona la Revoluția Franceză și modul în care indivizii au fost afectați de răsucirea evenimentelor istorice și sociale. Rolul femeilor și relațiile lor cu Julien Sorel sunt de asemenea regăsite pe larg în roman.
Implicarea religioasă si etică din unele scene sociale sunt fructificată in carte.
Stendhal argumentează inclusiv că uneori este extrem de greu dacă nu imposibil să se stabilească adevărata identitate a unei persoane.
Personalitatea lui Stendhal
Personalitatea lui Stendhal era văzută ca fiind suspectată astfel încât el a trebuit să fie exilat de la Paris și să trăiască în alte părți ale Franței timp de zece ani. El era în mod constant în căutarea liniștii spirituale, fiind de asemenea și foarte interesat de religie și literatura italiană și germană, făcând diverse calatorii naturale pentru a se informa.
Caracteristicile stilului scriitorului Stendhal
Stilul său de scris era minimalist, etalând fanasticele sale stiluri descriptive într-o formă foarte direcționată, elegantă și minimizată. El adesea folosea metafore complicate și în mod specific folosea cuvinte franțuzești împrumutați din alte limbi pentru a persimona clar personajele narative și a distinge datorită acestor metafore între ceea ce este important și neimportant. El a fost pionier în acest domeniu, oferind lectorilor ceva ce l-a uimit și pe el.
Șocul care a avut romanul Roşu şi Negru
Prin publicarea Roşu şi Negru Stendhal a fost foarte bine primit în publicului și a fost primit de majoritatea cronicilor cu prea mult entuziasm. Un cronicar recent s-a referit la această lucrare ca fiind „fără precedent în literatura franceză, parcă un nou nivel în perfecțiune.” Rarat a publicaţia și-a atras atenţia la fel de rapidă ca a sa, o fiind o premieră pentru un scriitor necunoscut în literatura franceză.
