Yasunari Kawabata (1899 – 1972) a fost un scriitor fin, reușind să pună în cuvinte sentimentele mai puțin explicabile ale adevarului vii și fragilitatea unei lumi complicate. Kawabata a publicat primul său roman în 1929, și mai târziu a primit premiul Nobel pentru literatură în anul 1968. Una dintre cele mai cunoscute cărți ale sale literare – o picătură de albastru, ce a fost publicată în 1962 – reduce definițiile istoriei, relațiilor și concluziilor, și accentuează sentimente și trăiri mai putin cunoscute sau explorate.
„Vuietul muntelui” (1959) este una dintre scrierile lui Kawabata cea mai cunoscută. Această carte povestește despre Yuriko, prietena dintr-o epocă tinerilor de odinioară, și despre falimentul tinereții sale, în rolurile de sotie, fiu și tată. Yuriko se îndreaptă înspre un vulcan și își va găsi liniștea aici. Însă vuietul muntelui, consolarea sa cea mai de preț, se mai păstrează taina lui sau, mai degrabă, a tinereții pierdute?
Povestea de dragoste și de pierdere din Vuietul muntelui
Povestea din „Vuietul Muntelui” descrie relația unui cuplu nefericit, Yuriko și Shigematu, a cărui legătură este puțin mai mult decât o dragoste distanțată. Se simte o tristețe profundă în relația lor, o tristețe ce nu se poate explica sau întâlni în lumea reală. Yuriko dedică mai mult timp și energie vulcanului său pe care îl admiră, despre care se poate spune că este prietenul ei cel mai bun și singurul rege. Acesta se bucură de vuietul muntelui și își simte curajul să se retragă în interiorul său.
Shigematsu, tatăl ei, încearcă să-i dea sfaturi, dar Yuriko se simte prea intimidată de prezența lui. Este prinsă într-o căutare interioară a liniștii, și vizitele sale au un sens profund. El preferă să se ascundă în spatele cuvintelor și în retrageri spirituale, oferindu-i o ocazie perfectă de a adânci rănilor greu de vindecat.
În cele din urmă, Yuriko și Shigematsu încearcă să stabilească o legătură reală reciprocă, și încearcă să-și recâștige încrederea unul în altul. Ei învață despre sentimentul de iubire, independență și responsabilitate, și ies cu bine de sub vuietul muntelui.
Metoda și tehnicile scriitorului
Kawabata a folosit stilul obișnuit pentru tematicile sale în „Vuietul muntelui”, reflectând în același mod expresiv și sensibil propriul său punct de vedere asupra vieții. Ca majoritatea scrierilor sale, acesta se concentrează pe schimbările în viața și șocurile pe care le produc, și cum majoritatea persoanelor sunt adesea determinate să înfrunte complexitatea realității și confrontările profunde și emotionale pe care le implică.
Unul dintre punctele forte ale lui Kawabata este abilitatea sa de a descrie orizonturile și locurile fără caracteristici particularise care văd pe cititori în moduri emoționale și profunde. Acesta utilizează descrieri literare precise și bogate în detalii ce produc stări de transă, și creează adesea sentimente de liniște și relaxare.
Kawabata utilizează adesea imagini puternice și simboluri precum vuietul muntelui pentru a atrage atenția asupra complexității și dificultății de a trăi în timp ce conectăm cu cei din jurul nostru și cautăm o cale spre cunoaștere și împlinire. Rezultatul este o carte remarcabilă, ce presupune provocarea confortului cititorului și trăirile ce se ascund în spatele cuvintelor.
Ce înseamnă vuietul muntelui?
„Vuietul muntelui” este interpretat uneori ca simbolizând, prin comparații geografice și culturale, se aliniază puternic stilului lui Kawabata. Utilizarea acestei imagini creează un sentiment de cunoaștere profundă a spațiului ascuns, și imagini de emoții ce au loc în spațiul acela, ocupat cu liniștea și sentimentul liniștitor al intensității.
„Vuietul Muntelui” se referă, de asemenea, la trăiri profunde și sentimente intime ce par să fie ascunse dincolo de simbolul acestui vulcan, unul ce poate fi recunoscut ca unul dintre principalele motive motivale pentru povestea lui Yuriko și a lui Shigematsu. De asemenea, imaginea „Vuietului Muntelui” furnizează un simbol al limitei, dacă nu al pierderii tinereții și al urmăririi spiritului.
