Salut, draga cititorule! Daca esti pentru prima data aici iti uram bun venit. Nu te speria, e un blog cu cele mai noi si cunoscute filme chiar daca titlul despre care te-ai hotarat sa citesti acum nu este unul despre care sa fi auzit prea multe in prealabil.
 
Daca in schimb esti unul dintre vizitatorii fideli ai blogului stii probabil ca periodic am postat aici recenziile unor productii cinematografice asiatice. Cunosti, de asemenea, ca intotdeauna notele au fost unele apreciative, oamenii de film cu ochii oblici dovedindu-se cat se poate de pasionati de munca lor, rezultatele fiind unele cu mult peste medie. Da, urmarim si altceva pentru ca, nu-i asa, o evadare din sindromul Hollywood e oricand binevenita. Astazi a venit din nou randul sa va indemn sa descoperiti una dintre povestile notabile ale istoriei Asiei. Mai devreme sau mai tarziu va veti lovi, de-a lungul existentei voastre, de numele lui Confucius. Ei, filmul care ii poarta numele este poate una dintre cele mai scurte cai de a descoperi cine a fost acesta si cum a reusit sa se faca cunoscut, apreciat, respectat pe tot mapamondul.

Daca ar fi sa caracterizam “Confucius” intr-un singur cuvant acesta ar fi fara indoiala “maret”. Si nu vorbesc doar din punct de vedere vizual, deoarece stiam ca producatorii chinezi acorda atentie sporita detaliilor de gen. Spectatorul face fara stiinta lui o calatorie scurta in timpuri de mult apuse si se transpune cat ai zice peste in batalii memorabile sau intalniri politice de mare efect. Bineinteles la dreapta ii va sta intotdeauna Confucius, interpretat indraznet si credibil de cunoscutul Chow Yun-Fat. Cum era de asteptat personajul ne devine extrem de apropiat de-a lungul povestii.

In debut aflam cum a fost posibila ascensiunea politica a invatatorului. Acesta reuseste datorita calmului si inteligentei sa invinga fara lupta un stat rival. Nu am reusit sa-mi stapanesc zambetul cand Confucius si ai lui au reusit sa sperie cu ajutorul a o suta de care de boi si praful ridicat de acestea o intreaga armata. Ce e hilar e ca, in urma confruntarii inchipuite, Confucius recupereaza de la rivali terenuri pe care statul sau le credea definitiv pierdute. Am notat si am bagat la cap, barbatul care spune ca “actiunea militara trebuie sa fie inovativa si executata prin suprindere” este cu adevarat genial.

Nu trece mult si primim alte dovezi ale iscusimii sale. Omenos si echilibrat, Confucius realizeaza ca pozitia pe care o ocupa este temporara si decide sa utilizeze fiece oportunitate pentru a-si ajuta poporul. Din pacate, asa cum se intampla si prin alte parti, “nu spui care”, Confucius ajunge sa fie invidiat si cei care impart puterea cu dansul decid ca ar fi mai linistitor sa scape de un om mult prea inteligent. Asa ajunge sa fie trimis in exil unde i se alatura o suita de invatacei.

Singura problema care apare de-a lungul peliculei este ca incepe incordat, in forta, dar sfarseste lamentabil, retezat, dezamagitor. Partea aceasta de sfarsit cu un Confucius in peregrinari prelungite este scurtata la maxim, cativa ani fiind condensati in doar cateva minute. Asta in antiteza cu inceputul extrem de detaliat. Producatorii insista si construiesc pe indelete imaginea celui care a fost Confucius in floarea varstei, deseori cu citate ale acestuia, dupa care ne trezim ca ne pierdem eroul pe nepusa masa. Totusi filmul transpune o aventura interesanta care merita urmarita.

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR