Stefana Cristina Czeller – Cerneala si sange

Cerneala si singe este un roman frapant, menit s-o impuna pe autoare printre liderii genului F&SF (horror) de la noi. Pe coperta a patra, Michael Haulica si Catalin Badea-Gheracostea semneaza recomandari calduroase, iar Florin Pitea, in calitate de redactor al cartii, completeaza un select triumvirat de nasi.

Marea calitate a autoarei este talentul de-a nu-si plictisi cititorii. Ea stie ca genul ales nu permite divagatiile si introspectiile prea lungi si, drept urmare, produce fara oboseala episoade datatoare de fiori. Personajul central, jurnalista Cristina, din Iasi, este o fata curajoasa, cu darul de-a nimeri in situatii cand viata ei este in mare primejdie, dar si cu acela de a savura orgasmele oferite de generoasa intamplare. Datorita acumularii de intamplari atroce, salvari miraculoase si raufacatori diabolici, cartea ar putea fi supranumita Misterele Iasului.

Maestrul literaturii horror, Stephen King, ne arata cum se obtin cele mai bune rezultate atunci cand vrei sa le dai fiori cititorilor tai si doresti ca acestia sa nu-ti lase cartea din mana, ba chiar s-o reciteasca. El incepe cu prezentarea realista a unui mediu si apoi incepe sa introduca metodic elementele fanatastice, amplificandu-le si facandu-le tot mai amenintatoare pentru ordinea prozaica a vietii de zi cu zi. Daca citeste ca un varcolac bate la usa unui om cumsecade, omul se ingrozeste, fiindca in locul acelui om cumsecade ar putea fi el insusi. Daca citeste ca un varcolac bate la usa unui castel dintr-un basm, omul zambeste amuzat. El personal nu intra in discutie.

Stefana Cristina Czeller considera ca aceasta regula nu este atat de importanta pe cat s-ar crede. Drept urmare, isi transforma cartea intr-o ucronie politica, dar si intr-un roman de dragoste fara pretentii de autenticitate, roz. Un barbat superb si putred de bogat, in varsta de 35 de ani, vine din strainatate si castiga cu un scor zdrobitor alegerile prezidentiale din Romania. El muta capitala tarii la Iasi, cumpara un tabloid obscur din acest oras si-l transforma in oficios al presedintiei. Iar fericita Cristina, jurnalista cea indrazneata, ii devine rapid sotie si sefa departamentului media din guvern. In realitate, asa ceva nu se poate intampla. Cateva alte aspecte, cum ar fi relatia Cristinei cu seful politiei din Iasi, sunt de asemenea suficient de fanteziste pentru ca partitura realista a romanului sa fie subrezita. Cum aratam mai sus, efectele tipice ale literaturii horror sunt atenuate de acest nerealism al romanului, in sine cu totul acceptabil, desigur.

Chiar si asa, romanul se citeste cu mult interes, prima explicatie fiind talentul literar al autoarei (aceasta calitate nu este chiar atat de raspandita pe cat s-ar crede printre autorii de „fictiune speculativa”; nu putini dintre acestia reusesc doar niste confectii mai mult sau mai putin pasabile). Cele mai ilustrative in aceasta privinta sunt scenele unde naratoarea isi descrie anxietatile aparute in situatii limita.

Post scriptum

Aici se incheie seria mea de recenzii ale unor carti aparute la Millennium Books. Concluzia este poate oarecum surprinzatoare. In spatiul nostru cultural cel putin, sintagma critic F&SF nu desemneaza o preocupare intelectuala analoaga celei de critic literar. De altfel, in opinia mea modesta, sintagma „critic F&SF” contine o contradictie in termeni. Corect este sa spunem „promotor F&SF”.

Voicu Bugariu