Are 37 de ani si nu se fereste sa vorbeasca despre acest lucru. Prezentatoarea Jurnalului intim de la Euforia TV considera ca este o femeie matura si plina de succes. Nu a ajuns vedeta peste noapte, i-au trebuit 18 ani sa devina puternica si sa aiba o cariera de succes, lucru ce a facut-o sa ramana cu picioarele pe pamant.

Fost model, om de televiziune, fata de ambasador, designer, are propria agentie de modele si este director editorial al revistei EVE Romania. Ai putea spune ca are toate calitatile necesare pentru ca la o prima intalnire cu ea sa te trateze ca pe un simplu muritor, care nu va ajunge niciodata la inaltimea succesului ei. Nu, nu este nici pe de parte asa! Eram un pic stresata inainte de intalnirea cu Dana. Ma gandeam ca poate ar trebui sa acord mai multa atentie tinutei, ca doar ma intalneam cu un designer, ca poate experienta ei de 18 ani in showbiz isi va spune cuvantul si cunostintele mele despre stralucitoarea lume a vedetelor vor parea egale cu zero, imi venea sa ma fac mica si nevazuta. Contrar tuturor temerilor mele insa, Dana Savuica nu este doar o profesionista, ci si un om plin de optimism si energie, gata sa reverse asupra interlocutorilor buna ei dispozitie.

S-a asezat cuminte la machiaj, a facut poze pana si afara, pe un vant si o ploaie de nedescris. M-a avertizat, totusi, ca ma va suna sa ma certe daca din cauza ideilor mele artistice va fi nevoita sa ia aspirine. I-a trecut insa repede grija ca va raci si ne-am asezat confortabil sa stam de vorba despre cariera ei, despre cei 18 ani de casnicie, despre minunatul ei sot (Razvan Stanciu) si, nu in ultimul rand, despre minunea din viata ei, Ioana Iulia Catrinel Stanciu sau, pe scurt, Julie, asa cum o alinta parintii ei.

Am fost un copil norocos

Prin prisma sentimentelor, a bucuriei sau a suferintei, Dana spune despre copilaria ei ca ar fi fost una normala, ca a oricarui copil. Dar cand vine vorba de locurile de unde are cele mai frumoase amintiri, totul se schimba, si copilaria ei devine cu adevarat speciala. Provenind dintr-o familie de intelectuali, nu s-a pus niciodata problema ca Dana sa nu invete atat de bine incat sa nu fie printre primii din clasa, chiar daca faptul ca era fata de ambasador si a petrecut primii 13 ani din viata pe meleagurile exotice ale Asiei nu a ajutat-o intotdeauna. Diferentele intre Indonezia, Sri Lanka si Romania i-au creat micutei Dana multe probleme de adaptare. Aveam 13 ani cand m-am intors in tara. Parintii mei nu mai aveau voie sa ne ia pe mine si pe sora mea cu ei la posturile din tarile in care lucrau, asa ca ne-am intors la Targoviste, unde am stat la bunica. Pentru mine a fost foarte greu.

Nu intelegeam de ce nu aveam voie sa vorbesc cu nimeni, de ce trebuia sa am grija ca atitudinea sau comportamentul meu sa nu-i pateze tatalui meu dosarul intocmit de Securitete. Nu intelegeam de ce nu aveam decat un singur program la televizor, de ce stateam la coada la paine. A fost greu sa ma adaptez. Imi amintesc si acum cand a inceput scoala. Eram foarte bronzata si cu parul blond. Toata lumea se uita ciudat la mine, si diriginta m-a pus sa stau in ultima banca langa corigenti. La prima ora de romana m-a pus profesoara sa recit o poezie.

Nu m-am descurcat foarte bine pentru ca pana atunci invatasem numai in limba engleza si cat am fost plecata din tara vorbeam foarte rar romaneste. Dar m-am ambitionat si le-am aratat ca pot sa fiu si cea mai buna. Si la engleza am luat premiul intai la olimpiada. Am luat din prima la facultate. Tot timpul am invatat foarte bine. Cu timpul, am reusit sa ma integrez si sa ma adaptez la sistemul din Romania. Dar faptul ca eram fata unor diplomati si ca la mine in casa gaseai mereu ciocolata, parfumuri, haine frumoase si televizor cu video nu a fost un avantaj intotdeauna. E drept ca eram in centrul atentiei si toata clasa se strangea la mine acasa sa ne uitam la filme, dar uneori ma intrebam daca erau prieteni cu mine pentru ca le facea cu adevarat placere sau pentru ceea ce aveam.

Din cauza asta am avut destule complexe de care am scapat abia in facultate cand, in paralel cu seminariile si cursurile facultatii de Relatii Economice Internationale, am inceput sa frecventez si cursurile scolii de modeling ale Casei de Moda Venus. Eram foarte timida. Nu aveam deloc incredere in mine, asa ca sotul meu, Razvan, m-a convins sa devin model. Si trebuie sa recunosc ca a fost una dintre cele mai bune alegeri, pentru ca atunci am invatat cum sa ma descurc cu oamenii. Cum sa scap de aceasta frica justificata sau nu fata de oameni, isi aminteste Dana.

Am avut intotdeauna sprijinul familiei

La 23 de ani s-a casatorit din dragoste nebuna si foarte multa pasiune, asa cum ii place Danei sa descrie relatia dintrea ea si cel care ii este de 18 ani sot. Vorbeste cu ochii plini de caldura si recunoaste ca familia a ajutat-o sa gaseasca un echilibru intre nevoia de a creste in plan profesional, dar si sentimental. Despre copilul ei povesteste ca despre o minune. Julie este cel mai frumos lucru din viata ei. Si nicio realizare profesionala n-ar putea sa o faca mai fericita decat propriul copil. Mi-am dorit enorm sa am un copil. Pana sa raman insarcinata am incercat timp de patru ani fara un succes. Si, in sfarsit, la 23 de ani, o minune s-a intamplat si a venit pe lume fetita mea. E cel mai de pret lucru pe care il am. Noi doua suntem cele mai bune prietene.

Ne intelegem foarte bine si vreau sa-i las libertatea sa greseasca. E foarte important sa-i lasi copilului posibilitatea sa aleaga intre ceea ce el crede ca e bine si ce nu. Eu ii impartasesc din experienta mea de viata, iar ea, desi are doar 14 ani, este un copil extraordinar, cu mult mai matur decat ceilalti. Vorbesc despre orice cu fetita mea, nu exista tabuuri. Mai mult decat mama, as vrea sa-i fiu confidenta. Sunt constienta ca am avut foarte mult noroc. Si spun asta pentru ca Dumnezeu mi-a dat tot ce aveam nevoie in viata ca sa reusesc. Un copil pe care il iubesc enorm si care a primit o educatie deosebita, atat din partea mea si a sotului meu, cat si din partea parintilor mei, alaturi de care a stat in diferitele misiuni diplomatice ale tatalui meu.

Dumnezeu mi-a dat un sot iubitor si intelegator, dar si niste parinti minunati, care m-au ajutat enorm si care mi-au insuflat valori si principii dupa care ma ghidez si astazi, chiar daca unii le considera conservatoare si invechite. Fara ele n-as mai fi eu. Pentru mine, a fost o placere sa o cunosc pe Dana Savuica si, mai mult, sunt convinsa ca va face fata cu brio provocarilor ce vor veni odata cu responsabilitatea noului ei proiect, acela de director editorial al revistei EVE. Publicatia este o noua aparitie a trustului Intact si va fi adresata femeilor moderne, care muncesc, au o cariera, dar care fac tot posibilul sa aiba si o familie. EVE va aparea la inceputul lunii decembrie, iar Dana promite ca va fi o revista extrem de interesanta.