Intre The Informants si Knockout (adica doua filme care vor strange sute de milioane de dolari la box office), Steven Soderbergh si-a facut timp pentru un film independent, aparent experimental, despre viata unei dame de companie de inalta clasa din New York. E un film ieftin (1.7 mil) si facut repede (16 zile), fiind mai degraba potrivit pentru circuitul festivalier decat pentru marele ecran. Totusi, Soderbergh a stiut cum sa faca din film o curiozitate pentru publicul larg.
Rolul principal e jucat de Sasha Grey, o actrita porno de 21 de ani care s-a autoproclamat “an existential porn star”. Gray a incercat sa arate lumii ca nu e doar “another bimbo”; primul ei nume de scena a fost Anna Karina, referinta la celebra actrita de filme de arta, in special cele ale lui Goddard, iar printre regizorii ei preferati se numara Harmony Korine sau Michelangelo Antonioni (conform unui articol din LA Times). Nu de mult, Jenna Jameson a jucat mediocru un rol totusi pretentios in Zombie Strippers; o fi un semn ca industria porno isi cere recunoastere si din punct de vedere intelectual- demersul nu poate fi altfel decat antrenant pentru noi.
Soderbergh a lasat la o parte conventiile obisnuite ale meseriei sale (atat de manieriste si scolaresti in Ocean’s 11, de exemplu); filmul e tras pe digital, folosind tehnologia 4k care e acuma foarte in voga printre cineasti. Sunt doar cateva scene in care camera urmareste clar personajele; in rest, e pozitionata aparent la intamplare, privitorul trebuind sa faca un efort pentru a distinge personajele din mareea de figuranti si decoruri ( mare care, conventional, poate fi numita “realitate”) . Nici cu sunetul nu e mult mai bine, replici aparent important fiind acoperite (voit) de vuietul unei masini sau un pahar spargandu-se (o fi Soderbergh incercand sa critice elementele primare ale creatiei de film?). Chelsea (Grey) e o GirlFriend, adica o prostituata de lux care ofera clientilor o experienta completa, de la mers la restaurant, baut vin scump, vorbit despre filme, facut sex si discutat despre Obama. Chelsea nu are o identitate proprie in timpul orelor de lucru, ci prefera sa se transforme in ceea ce clientii vor sa aiba. Asta e de fapt metoda prin care Chelsea isi pastreaza o liniste “interioara”. Ea are si un prieten, mai bine spus un companion. El e instructor de fitness si de multe ori metodele prin care Chelsea si barbatul isi fac treaba sunt asemanatoare; ambii trebuie sa flateze oameni de varsta mijlocie ca sunt inca atragatori si, cum se spune, “out there”. Rupta intre mai multi clienti, despre Chelsea nu aflam nimic. E plata si seaca- e normal sa te intrebi daca Sasha Grey nu stie juca deloc sau e atata de abila incat sa joace un rol foarte pretentios, anume al unei femei inexistente. Cat despre sex, luati-va gandul. “The GF Experience” e un film si despre sex, dar fara vreo scena erotica. Relatiile dintre Chelsea si clientii ei ajung sa fie mai mult camaraderii decat clinciuri sexuale clasice.
Cum ii si sta bine, filmul nu judeca si nu dramatizeaza. Damele de companie nu sunt nici victime, nici vampe, ci incearca sa fie doar competitive intr-un domeniu cam populat. Apoi, clientii sunt destul de simpatici si bine conturati, spre deosebire de ce vedem de regula prin filme cand vine vorba de consumatori de prostitutie. Filmul nu are o concluzie propriu zisa; de altfel, nici nu necesita asa ceva. In schimb, ridica mai multe semne de intrebare legate de (noul) curent feminist din industria sexului, de relatiile de putere in societatea americana aflata in criza sau de ce a mai ramas din imaginile standard ale diferentierelor pe sexe intr-o era a eficientei, nu a descendentei. The GF Experience e un film de sinteza sociala destul de izbutit, cu mici hibe cauzate de dorinta lui Soderbergh de a avea un cast excentric si o regie inca nedefinita clar ca stil.Drama Mark Racz September 8th. 2009, 1:32pm
